Cateva poze de la lansare

Interviu

am dat ieri o parte dintr-un interviu mai lung si las aici adresa blogului unde poate fi citit.

http://miculftiriadi.wordpress.com/category/aproape-de-scriitori/stoian-g-bogdan/

Riki

La bătrâneţe, după ce ţi-ai îngropat bărbatul,
după ce copiii, nepoţii au ajuns departe, oameni la casele lor,
singurătatea e a dracu de grea
şi nu e neobişnuit să te-ataşezi
şi chiar puţinele zâmbete să-ţi depindă
de-un câine.
aşa a păţit bunică-mea cu Riki.

la telefon îmi povestea minute-ntregi poznele potăii ăleia,
când mai treceam pe-acolo, de sărbători sau în vreun week-end
îmi spunea resemnată: Mai am şi eu cu cine mă mai lua, mamă...
iar când se-mbolnăvea, ar fi fost în stare să aducă toţi veterinarii din
lume
asta până-ntr-o zi

iarba se înălţa în tot parcul
el cred că se pişa lângă copacul ăla
câteva snopuri bune de iarbă au căzut brusc la pământ
urmate de trei picioruşe albe
tăiate de coasa scârneviei de moş ciobanu
duşmănos că nu ştiu ce-i făcuse bunicu în tinetreţe
apoi ca o inimă smulsă a căzut şi
corpul

s-a târât într-o singură lăbuţă

până la poartă
nu i-a auzit nimeni schelălăitul
cine să-i deschidă

l-a găsit abia seara bunica
într-o baltă închegată de sânge amestecat cu praf
prea târziu

la bătrâneţe bunica a rămas singură
a dat peste cele trei picioruşe în cele din urmă
l-a-ngropat pe Riki

acum
când vorbim la telefon
cuvintele îi sună tot mai mult
ca ultimele

Lansare

Prima lansare a Chipurilor va avea loc vineri, 19 iunie, ora 17:30, la targul de carte Bookfest, din complexul Romexpo, la standul editurii Cartea Romaneasca. Vor vorobi in ordine alfabetica: Alex Matei, Cosmin Ciotlos, Daniel Cristea-Enache si in cele din urma, chiar eu.

Cine si ce a scris pe coperta a patra a Chipurilor

1. „Nu vezi linia dintre realitate şi ficţiune în Chipurile, şi e foarte bine. Poţi presupune că e ceva mai mult, acolo, decît poate duce o viaţă obişnuită. Trimiterea la Masters sugerează ficţionalizarea. Schimbările de registru, la fel. Dacă ai pe cine să întrebi, întrebi, şi afli că ceva mai mult de jumătate e biografem. Cartea se leagă şi curge, rugoasă, violentă şi tandră, iar metafora te surprinde chiar şi într-un tîrg cenuşiu, „oraşul comăneşti”. „eu nu sînt un poet. eu sînt un poem”, scrie SGB în alt text. Are şi nu are dreptate. SGB este poet şi poem, undeva pe linia invizibilă dintre realitate şi ficţiune.” (Radu Andriescu)

2. „În vremuri în care mai toţi tinerii anarhişti reclamă figuri de Thoreau poetici renovaţi, SGB ţine să fie Fanfan. E aici o tradiţie care urcă pînă la mehenghiul Trimalchio (poet fără poezie) şi vine încoace, prin Villon, pînă hăt, la Boris Vian, făcînd o mezalianţă relativ minoră pe teren autohton cu Dimitrie Stelaru. Cert e că, oricît de zeflemişti am putea fi cu platoşa de muşchi a cuceritorului belfer Fanfan, SGB e poet, unul cu care nu-i cu niciun chip de glumă.”
(Radu Vancu)

3. „Derbedeu teribilist şi poet vînjos, SGB e la 25 de ani cam ce era la aceeaşi vîrstă, dar într-o lume complet diferită, Mircea Dinescu. Jemanfişist şi haimana de provincie, el e nu mai puţin un păgubos cu ştaif, care oscilează între cîteva măşti ce refuză convenţionalismul şi ipostazele cool ale contemporanilor: ba sentimental, ba macho, trăind după un fel de cod al onoarei poetice, lui SGB îi reuşesc poeme de mare forţă în care fixează o mitologie a ratării, nefiindu-i străină graţia perfidă a decăzuţilor, a veritabililor „golani”. Un poet dat în paşte!”
(Claudiu Komartin)

Coperta