Cristi Popescu este unul dintre poetii romani aflati intr-un mare con de umbra. Daca vrei sa-i citesti poezia, pe alocuri genialoida, n-ai de unde. Cartile sale n-au avut parte de reeditari desi s-a promis asta expres de zeci de ori. In fine. Iata un poem:
Telefonul din colţul străzii
Noaptea,dacă introduci în telefonul din colţul străzii o scoică în loc de monedă, o scoică mică, albă, neciobită,culeasă vara , pe plajă, în loc de ton vei auzi minunatul sunet al valurilor. Apoi poţi forma orice număr şi-ţi va răspunde , te va chema în glas de sirenă.
Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţ o petală de trandafir în loc de monedă, în loc să auzi tonul vei simţi minunatul miros de fân cosit şi liliac înflorit. Formând orice număr o voce blândă de bătrână îţi va explica liniştit cum se face cea mai grozavă dulceaţă de trandafiri.
Noaptea , dacă sufli în telefonul din colţ fum de ţigară în loc să introduci o monedă, în loc de ton din receptor va izvorî ceaţa , ceaţa caldă care te va cuprinde întreg, va umple încet strada, casele, se va agăţa de crengi ca pânzele de păianjen.
Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţul străzii o monedă de un leu , trebuie câteodata să baţi cu pumnii în telefon până iţi vine tonul şi formând numărul de acasă îţi va răspunde nevasta : că unde umbli până la ora aia, că ea nu-ţi mai încălzeşte mâncarea, că ea te lasă.
nu am citit nimic scris de C.Popescu, e o surpriza placuta. viata e frumoasa!
RăspundețiȘtergerebye!