sâmbătă, 24 decembrie 2011

Sarbatori fericite!

Dragilor, sa aveti sarbatori fericite si tot ce va doriti in anul care vine!

vineri, 16 decembrie 2011

Biblia

Am citit vreo jumate din ea si pana acum pot sa spun ca: e o carte pentru oi scrisa de lupi. E o carte atat de nociva pentru spiritele moi incat indata ce o voi fi terminat de citit voi scrie un eseu de vreo 10 pagini in care o sa-mi prezint argumentele in acest sens.

luni, 12 decembrie 2011

Editura BRILIANT

Dragilor va anunt ca sunt bazat. Pe fondul crizei actuale, situatia cartilor a devenit KO. E din ce in ce mai greu sa scoti o carte. Editurile te ametesc cu planuri editoriale, cu interese financiare, cu librarii... nu-ti dau drepturi de autor iar daca ti le dau ti le dau dupa pastele cailor... vrei sa ai cartea si te milogesti dupa doua exemplare de protocol... cu 1000 de lei ajungi sa cumperi 4 exemplare cand ti-ai putea cumpara tot tirajul... si tot asa.
De asta m-am decis. Mi-am facut editura.
Primesc comenzi pt orice tip de carte, poezie, proza, teatru, indiferent daca sunt debuturi sau nu. Ofer conditii grafice excelente, tipar de calitate, termen de predare rapid. Siteul este in lucru iar pretul este rezonabil.
Vrei sa-ti scoti cartea din tipar cat mai repede posibil?
Ai bani cat sa-ti cumperi tot tirajul?
Excelent. Batem palma. Editura BRILIANT e editura care-ti da stralucire.
Pot fi contactat pe stoiangbogdan@yahoo.com in aceasta privinta.
Nu ezita ca-i pierderea ta.

miercuri, 23 noiembrie 2011

Budapesta

M-am mutat de la hotel la Budapesta intr un apartament din 39 cu niste camere rombice si rotunde si triunghiulare si-mi place mult. As putea deschide o cafenea aici, 10 mese bar, muzica. Dar sa trec peste asta.
Mai nou, tigarile au o substanta toxica-n plus pe langa cele 4000 deja existente, menita sa te faca sa fumezi rapid. Daca fumezi rapid fumezi mai mult. Daca fumezi mai mult cheltuiesti mai mult. Eu m-am lasat de fumat ca vreau sa ma apuc de cantat la inmormantari. Am o voce pentru care al de frank sinatra ar ucide si stiu am niste ferpare lirice care fac tandari sufletul.
Prietenul meu Cosmin va fi si el evident in taraf la tambal, Alexandra la muzicuta, Roberto la chitara - mai trebuie niste viori si un contrabas.
Mie sete si-l rog pe Rici sa-mi aduca un pahar cu suc de mere. Sunt la Mircea acum, stam la o lulea si bem suc de mere. Mai vorbim

joi, 10 noiembrie 2011

Matei Hutopila

Unul dintre poetii sub 25 de ani in care am mare incredere este Matei Hutopila. El este unul dintre castigatorii concursului de manuscrise organizat de editurile Herg Benet si Casa de editura Max Blecher anul acesta si ii va aparea curand volumul de poezii "Copci". Am citit acest volum de cand era in lucru si pot spune ca, intr-o lume normala, in care editura Polirom n-ar avea drept sclavi o grmada de critici de pe la revistele literare contemporane si de prin juriile premiilor literare, ar avea parte de foarte multa atentie. Sa speram ca va avea parte, totusi...

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

NU-STIU-CATE-ZILE-pe-lista-cartilor-propuse-oficial-pentru-festivalul-francez-Premiers-romans-roumaines-en-lecture

Cica. Nu am auzit de acest festival pana acum, sa vedem ce se alege.. Le urez succes nominalizatilor!

Cele șase romane românești propuse pentru acest festival – din care juriul va desemna un câșigător – sunt:

Cătălin Pavel, Aproape a șaptea parte din lume (Humanitas)

Bogdan Coșa, Poker (Cartea Românească)

Dan Coman, Irezistibil (Cartea Românească)

Cristina Nemerovschi, Sânge satanic (Herg Benet Publishers)

Stoian G. Bogdan, Nu-știu-câte-zile (Trei)

Marta Petru, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului (Polirom)

vineri, 21 octombrie 2011

de vorba

stateam de vorba mai devreme cu o traducatoare poloneza pe care am cunoscut o anul trecut. imi spunea ca s-a intors in polonia, ca s-a maritat si si-a deschis propria ei afacere. am intrebat-o ce afacere. mi-a zis ca lucreaza cu firme care importa in romania produse din polonia. dar ce m-a facut sa scriu acum randurile astea este ce-a mai spus cand a spus asta. a spus ca: cum tara voastra nu produce mai nimic si importa totul... - intr-adevar, tara noastra chiar nu produce mai nimic si importa totul, pana si mancarea. si-am intrebat-o: bine, si clientii tai ce importa. la care ea mi-a spus: pai cam de toate... tara noastra produce de toate si exporta de toate... in special mancare. adica romania, cu atata teren arabil si-atata mediu rural cat are, importa mancare. asta mi se pare fantastic. si nu e. si cu cat ma gandesc mai mult la conversatia asta, cu-atat mai negru mi se face in fata ochilor... pentru ca stiu ca tara are administratia pe care o are pentru ca are populatia proasta pe care-o are. app, s-a facut un test de inteligenta la nivel mondial care a demonstrat ca poporul roman e unul dintre cele mai retardate popoare din lume. ca iq romanilor a scazut in ultimii 22 de ani cat n-a scazut in ultima suta

miercuri, 19 octombrie 2011

Cine injura pe blogul meu

Se stie despre mine ca sunt un scriitor nu foarte agreat de majoritatea scriitorilor din tara asta. De ce nu sunt foarte agreat? Din doua trei motive: Unii sunt invidiosi pe literatura mea si incearca sa-mi distruga cu orice pret imaginea, pe care, app, am avut eu grija sa n-o am prea buna pentru ca n-am vrut sa fiu confundat cu scriitorii anteriori aparitiei mele; Altii sunt enervati de felul meu de-a fi sau au avut contacte cu mine in urma carora si-au dat seama ca sunt mici si ca atare bla sau nu sunt de acord cu ideile mele inovatoare despre politica si literatura. Acesti scriitori intra pe blogul asta si injura si scriu tot felul de asa zise obscenitati. Stiu asta pentru ca am un program care imi arata ip-urile calculatoarelor domniilor lor :D Nu ma deranjeaza ca injura sau scriu alte asa zise obscenitati pe acest blog. Cum spuneam mai de mult, blogul se cheama Chipurile si primeste pe cine doreste sa-si manifeste opinia sau felul de-a fi liber. Dar ce urmaresc ei prin postarea sub postarile mele a unor comentarii asa zis vulgare? Urmaresc sa creeze iluzia ca blogul acesta este citit de persoane pe care societatea incearca sa le respinga si sa induca tot felul de idei gresite despre mine si despre literatura mea cititorului care nu se vrea nici scriitor nici nimic altceva de genul, care intra si citeste pe-aici. De ce? Ca sa-l respinga. Culmea e ca de fiecare data cand primesc injurii pe acest blog imi creste ratingul. In fine, nu tin blogul asta pt rating, l-am tinut initial pentru promovare si acum il mai tin pentru ca m-am obisnuit. Dar la anu, undeva in martie, il voi sterge.

luni, 17 octombrie 2011

Imnul echipei Steaua

Mai acu vreo 5-6 ani l-am auzit pe Gigi Becali spunand la tv ca are nevoie de un imn pentru echipa pe care o patroneaza. Stiindu-ma capabil sa scriu un astfel de imn si sperand sa obtin pe el niste lovele, intr-o zi, cand am gasit in sfarsit starea aferenta unui astfel de demers, chiar l-am scris. Spre deosebire de imnurile echipelor romanesti, imnul meu se remarca prin solemnitate, trasatura esentiala a unui imn. Tin sa mentionez ca nu sunt suporterul echipei Steaua sau altei echipe, ma mai duc din cand in cand la meciurile echipei Rapid cu prietenul meu Cosmin care e fan si mai stau in galerie ca-mi place sa le scuip fetelor seminte-n cap.. glumesc. Imnul se canta pe o anumita melodie pe care din pacate nu pot s-o fredonez cu aceasta ocazie. In fine:


Imn

Din tată-n fiu purtăm în suflet Steaua
Pe cerul inimii o înălţăm
Chiar dacă-i soare, ploi, sau cade neaua
Noi ne-am născut numai să câştigăm!

Luptăm-luptăm sub raze roşu-albastre
Iar jocul nostru e fotbal rebel
Echipa noastră-i astru printre astre
Victoria ne este unic ţel!

Echipa
noastră-i Steaua
Campioana!

Avem doar jucători de primă mână
Puternici, duri, adevăraţi eroi
Născuţi, crescuţi în patria română
Îi preţuim: ne preţuim pe noi!

Cu viaţa noastră ne-apărăm echipa
Şi peste tot în lume o cântăm
Săraci, bogaţi, cât ne trăieşte clipa
Noi ne-am născut numai să câştigăm!

Echipa
noastră-i Steaua
Campioana!


PS. il vand si cu 10000 de euro ca vreau sa scap de el :))

miercuri, 12 octombrie 2011

cu komartin pe mess adineauri

stoiangbogdan (12.10.2011 18:40:29): iata te vechiul meu prieten, on line pe mess ca norii pe fruntea unul cer
stoiangbogdan (12.10.2011 18:40:38): ce mai faci?
Claudiu Komartin (12.10.2011 18:58:51): uite ce să fac
Claudiu Komartin (12.10.2011 18:58:54): te-ngrop
stoiangbogdan (12.10.2011 18:59:00): cum asa? succes

si aici groapa si pamantul http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2011/10/un-mascarici.html

si replica mea:

Un bun prieten

Pe Claudiu Komartin l-am cunoscut mai bine intr-o noapte cand capsam cu Cosimin si cu Cristi carnetelele pe care le publicam in colectia no name coordonata de un cristian. A venit intr-un capot de piele si l-am intrebat daca nu cumva i l-a furat lui bunica-su - l-a dezbracat si-a inceput sa capseze si el, si-am vorbit - pana la urma si-a capsat un deget. Cosmin a zis ca si l-a capsat intentionat. a doua seara avea sa se planga in club a la lansarea carnetelelor de aventura noastra aratand dovada: degetul capsat. Atunci l-am remarcat si mi-am zis: iata un bun prieten de avut. Am inceput sa umblam si am inceput sa cunosc o gramada de scriitori care m-ai displacut mai mult sau mai putin cu mici exceptii. Ma prezenta ca pe un prieten dintr-un film de oscar, ca pe uite cu cine umblu eu: cu sgb. Oamenii aia ma cunosteau de pe siteul clubliterar.com pe care l-am administrat si eu intr-o zi sau de pe alte siteuri literare pe care activam cand eram mai pusti sub nickul sgb, si-acum ca ma cunosteau si-n realitate, si-mi vedeau stilul excelent, se impresionau pana la extaz. Au urmat nopti de betii si chefuri samd. Au trecut anii. Si public eu Chipurile. O carte pe care am scris-o in vreo doi ani si pe care, avandu-mi in vedere stilul dezordonat de-a scrie, inainte s-o public am trecut-o prin mainile mai multor prieteni cu experianta in redactare de carte, printre care si prin mainile prietenului Komartin caruia i-am multumit cu fiecare prilej ca si celorlalti. Orbit de succesul subit al cartii, prietenul Komartin a dezvoltat o aversiune fata de mine, pe care, de altfel Cosmin a numit-o invidie, in propozitiile si in gesturile lui: ma ingana, ma imita, avea o conduita dezagreabila, pe care incepuse de la o vreme s-o aiba si fata de Cosmin, nu stiu de ce. Ne-am racit. Era prin 2009. Ulterior, am inceput sa aud ca pe la fiecare masa pe la care trecea, Komartin, vechiul meu prieten, vorbea despre mine ca despre un fost iubit care l-a parasit. Un medalion de cuvinte care sa-mi distruga imaginea de distins domn in fata distinsului auditoriu, povesti si minciuni si o gramada de lucruri pe care un distins ca mine le priveste ca pe publicitate gratuita de la un vechi prieten bun. Uneori, intristat de prietenia acestui prieten, m-a luat gura pe dinainte si m-am mai scapat si eu, e drept, despre furturile si escrocheriile lui de doi lei, despre cum isi taie venele ca sa nu-l paraseasca femeile, dar niciodata apeland de minciuna si la dezinformare. un mare maestru al ceremoniei ceaiului in japonia spunea ca a-ti vorbi de rau un prieten e a te vorbi de rau pe tine, iar eu, ca un mare maestru al ceremoniei ceaiului ce sunt in romania spun ca eu il voi respecta si iubi in continuare pe acest prieten, chiar si cand ara prin prietenia noastra. Si-i trimit in imaginatie un fluture de noapte pe care l-am scris rand cu rand. Cu drag, de la Poezeu, pentru Claudiu Komartin, mua!

duminică, 9 octombrie 2011

șampanie

mai varsă o stea
în cupa mea
mai topește un briliant în pahar
astăzi sufletul e sărbătoare iar

mai pune un gând bun
mai o dorință și începe să o îndeplinești acum
și viața e pur și simplu frumoasă

viața nu-i greu
pentru că poți
să conștientizezi că viața-i un vis pus pe roți
că viața-i mereu

că trecutul și viitorul nu există
tot
suntem doar noi doi acum și nimic
putem compune prezentul un pic
astăzi sufletul e sărbătore pentru că eu pot
pentru că eu vreau și zic
pentru că vocea îți sună a sărbătoare
așa și decorul

totul vorbește pe limba ta
totul e energia ta supranaturală
e o stea în frunte pe cerul inimii
ochi deschis
vis
do re mi
la lă lă

mai varsă o stea
în cupa mea
soarbe-o ca și când ai sorbi șampanie

șampanie în vene
șampanie și bucurie
sufletul e sărbătoare
sufletul e stea

să ciocnim pentru
ea

vineri, 30 septembrie 2011

Felix Nicolau despre TORRENT in Catavencu

sau alt critic care nu stie sa citeasca. Zice:


Spaima nevestelor, moartea curcanilor!


Cine n-a auzit de SGB? Nu, nu BGS, dle! Eu zic de Stoian G. Bogdan, avocat, publicist şi cel mai important poet din Comăneşti. Da, el! Beatnikul nostru, urmaş direct al americanilor care se drogau şi hălăduiau de-a lungul şi de-a latul ţării. Până îşi împuşcau nevestele sau deveneau homosexuali.
Torrent (Editura Herg Benet) este un superpoem, adică are un schelet pe copertă. Dacă ne gândim, totuşi, cartea asta e mai mişto decât multlăudata Chipurile. Pentru că experimentează mai abitir şi pentru că este într-adevăr paranoică, nu doar cocalaristă.
În linii mari, este vorba despre o gaşcă de drogangii care ar face orice pentru o doză. Unul dintre ei, Superstrălucitorul, are două mari probleme în viaţă: „oglindă, oglinjoară, spune-mi cine-i cel mai şmecher poet din ţară?” şi „ştoul de agăţat tipese”. Tot aşteptând să-i bage „dumnezeu mâna-n chiloţi”, poetul grupului o ia razna, nenică! Se mută „pe Stoian G. Bogdan,...,colţ cu Nemuririi”. Cum n-are bani de chirie, se declară Ştefan cel Mare: „SGB e un soi de cafenea-bar-club-univers în care se adună toată lumea./SGB e infinit aproape”. După care, de la găleţile de heroină, îşi imaginează că agaţă tipe mişto. Când colo, ăla micu, dolofanu’, era...tac-su, bă!
Sgb scrie chiar şi romane. Geniale şi ele!

Cum deschizi usa inimii unei femei/ Camera emotionala

"Camera emotionala" este un pattern verbal cu o larga aplicabilitate cand vine vorba de femei. Creaza o metafora pentru raspunsul sexual al femeii si acestea sunt componentele ei:

pasul 1. Creaza o usa sau o deschizatura prin care o emotie poate fi introdusa

pasul 2. Creaza descrieri kinestezice ale emotiei utilizand cuvinte ca: electric, cald, furnicator... bla bla

pasul 3. Amplifica senzatia, sentimentul, pana la apogeu.

pasul 4. Apogeul asta mizeaza pe o gama diferita de sentimente care sunt aduse in discutie, astfel incat ciclul sa reinceapa

Asta a fost teoria. Dar exemplul va lumina:

"Cand ca femeie descoperi ca esti interesata de un barbat (arati subtil spre tine), se intampla des sa te opresti si sa creezi o deschizatura, ca o intrare, si sa introduci inauntru un sentiment de curiozitate. Acum, in timp ce introduci inauntru acea furnicatoare curiozitate, ea poate incepe sa crasca si sa tot creasca, pana cand, in cele din urma, isi are apogeul intr-un sentiment de sincer interes. Si cum esti bine primita in acest sentiment de interes, el coboara adanc, foarte adanc, si interesul preia dintr-o data acest cald si primitor sentiment care creste puternic, puternic, puternic, pana cand explodeaza inauntrul acestui sentiment de dorinta... si esti bine primita inauntrul acestei electrizante dorinte, si dorinta incepe sa devina tot mai intensa si tot mai intensa si tot mai intensa.. pana cand devine atat de puternica incat... la final... la final realizezi ca acest barbat (arati spre tine) e al tau... si-l vei obtine!"

:D Cartea Puterii

Cu placere!

miercuri, 28 septembrie 2011

Distrugerea iubitului

Acum o sa dezvalui una dintre smecheriile mele preferate: Distrugerea iubitului femeii pe care-o doresti. Aceasta tehnica face iubitul neatragator in mintea ei si asta te face sa-i ajungi mai usor in chilotei:D Sa notam mai intai ca daca femeia ar fi extrem de fericita cu iubitul ei atunci nu ti-ar mai da timp sa actionezi in niciun sens, nu-i asa? A se retine. Apeland la aceasta tehnica ii vei confirma fara ca macar sa mentionezi vreo secunda asta ca tu esti genul ei de barbat.
Dedesubt sunt cele mai dese reprosuri pe care femeile la au fata de iubitii lor:

1. Faptul ca nu se implica indeajuns in relatie
2. Gelozia
3. Comportament abuziv - fizic sau mental
4. Nesatisfacator in pat
5. Prea previzibil si plictisitor
6. Isi doreste in pat lucruri pe care ea nu le doreste
7. E prea "needy"
8. E prea distant

Acum urmeaza propozitiile magice pe care le poti spune ca sa obtii ceea ce ti-ai propus:

1. Faptul ca nu se implica indeajuns in relatie

"Asta imi aminteste de prietenul meu Costel care munceste ca sofer pe dubita. Omu' a cunoscut o tipa dintr o familie bogata si-a inceput sa se intalneasca cu ea. Tipa il placea foarte mult, doar ca omu', in mintea lui, credea ca nu merita o tipa cu statutul ei. Era ca si cand, in mintea lui, era mereu ingrijorat ca ea il va parasi pentru ca putea avea orice barbat isi dorea."

2. Gelozie

"Incearca sa nu te superi pe el, bine? E doar ca tu probabil esti femeia cu calibrul cel mai ridicat din cate a avut si asta il face sa stie ca daca il vei parasi vreodata nu va mai putea gasi o tipa de calibrul tau. E doar ingrijorat, asta-i tot."

3. Comportament abuziv

"Asta se intampla tot timpul cand un barbat e cu o femeie cu care nu se poate descurca din punct de vedere emotional. E doar ca nu se poate descurca cu toate lucrurile care se intampla in capul lui si asta-l face sa se comporte in acest fel. Probabil ca n-a corespuns niciodata cerintelor unei femei asa ca vrea cu disperare sa ramai cu el."

4. Nesatisfacator in pat

"Sunt sigur ca vrea sa te satisfaca sexual doar ca nu poate pentru ca e nesigur. E ca tipul care are o iubita foarte frumoasa si care sfarseste prin a insela-o cu una de 100 de ori mai urata, din moment ce asta il face sa se simta mai bine cu el. Mie imi pare ca are complexul celui care crede ca nu-si merita iubita, dar poate ar trebui sa-i suporti asta un timp, pentru ca sunt sigur ca se va descurca mai bine curand." :))

5. Prea previzibil si plictisitor

"Voi doi ati ajuns sa fiti atat de apropiati incat ai devenit mai mult o sora decat o iubita pentru el. E prea sigur pe tine asa ca nu mai simte nevoia sa faca ceva special pentru tine."

6. Isi doreste in pat lucruri pe care ea nu le doreste

"Din moment ce n-a mai avut pe nimeni ca tine simte nevoia sa te transforme intr un obiect. Nu se poate deschide in fata ta pentru ca simte ca risca sa fie ranit asa ca transforma sexul intr-un fel de joc pervers si murdar."

7. E prea "needy"

Ei, ar trebui sa intelegi ca tipul nu are nicio alternativa inafara de tine si ca tu esti singura femeie din viata lui care il face sa se simta important. Fara tine viata lui n-ar avea sens, asa ca nu-l poti condamna. Are nevoie de tine.

8. E prea distant

Ii e teama sa se deschida in fata ta pentru ca simte ca nu merita o femeie ca tine si crede ca daca ti s-ar deschide probabil nu ti-ar placea ce-ai vedea. Eu cred ca comunicarea e cea mai importanta chestie intr-o relatie, dar il pot intelege si pe el. Ii e frica sa nu te piarda asa ca o arde distant ca sa ti sublinieze ideea ca nu l poti avea. E smecher in felul lui... stie ca oamenii isi doresc ce nu pot avea."



Aceasta tehnica face parte din cartea pe care o scriu acum: CARTEA PUTERII ;)

CU PLACERE!

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Poate o poezie frumosa

Pictează-ți asta


ne văd dansând în mintea mea
în roșu îmbrăcată plutești peste podea flacără vie
te urmez biet fluture neîndemânatic ce sînt # cu privirea de purpură
învârtindu-mă neajutorat către nenorocire
învârtindu-mă

prin muzica care se schimbă brusc
te apropii de mine
și mă retrag din calea pasiunii tale
sau poate-acum flacăra care îmi ești
se vede-atrasă înspre fluture inexplicabil

poate că flacăra arde dorindu-și fluturele
la fel cum fluturele plutește atras în flacără
ambii purtați de adierile destinului
până în clipa desăvârșirii
când flacăra și fluturele devin
un
o

și mă gândesc la tine și mă întreb
în acest mereu acum
doar cum ne vezi tu pe noi împreună
în acel loc special din mintea ta

joi, 22 septembrie 2011

Cartea Puterii

Tocmai ma intorc de la un proces penal unde am obtinut pentru clientul meu o pedeapsa cu suspendare si ma simt bine. Atat de bine incat tocmai vorbesc despre noul meu proiect. Este vorba despre o carte cum nu a mai fost scrisa in Romania pe care o voi intitula Cartea Puterii. Cartea Puterii se vrea a fi un manual pentru pregatirea celor care isi doresc si intentioneaza sa obtina de la viata mai mult decat ii programeaza Societatea sa-si doreasca. In cuprinsul ei sunt explicate Legi, Strategii si Tehnici secrete pentru obtinerea Puterii, atat asupra propriei tale persoane cat si asupra celorlalte persoane. Cum in ultimii doi ani am studiat mai multe carti scrise de o serie de autori americani in domeniile dezvoltarii personale, persuasiunii, seductiei etc. voi furniza prin intermediul acestei Carti cunostintele pe care le-am acumulat tuturor care doresc sa le posede. Fac asta pentru a emancipa cetateanul roman si penru a-l elibera din ignoranta la care a fost condamnat fara nicio vina de catre cei care detin si doresc sa detina in continuare controlul asupra lui.

Voi structura cartea pe capitole, cam in felul urmator:

Argument

Legile Puterii

Strategiile Puterii

Tehnicile Puterii

Seductie

Concluzie

Bibliografie


Voi publica pe cont propriu aceasta carte intr-un tiraj de 101 exemplare pe care le voi vinde cu un pret mai mult decat satifacator, avand in vedere tehnologia de ultima ora pe care o furnizez. Pretul unui exemplar va fi, deci, de 500 lei.

Cred ca daca muzele-mi vor ingenunchia sub prohab cum mi-au dat de-nteles, intr-o luna doua o termin de scris. Nu-mi ura succes pentru ca Succes e numele meu de botez :))

marți, 20 septembrie 2011

Andrei Ruse: Dilăr pentru cretini

Întâmplarea face ca azi să am chef să-i mai fac puțină reclamă amicului Andrei Ruse și să scriu câteva rânduri despre romanul lui, Dilăr pentru o zi, apărut la celebra editură Polirom pe 1 aprilie 2011. Încă din start țin să menționez că așa un roman gogonat n-am citit în viața mea. Nu știu ce referenzi are Poliromul, dar mai mult ca sigur domniile lor sunt proști sau foarte proști când e vorba de colecția Ego Proză, unde, apropo, nu au apărut decât 5 romane mișto până în prezent. Restu’, maculatură! Și când mă gândesc că sunt tăiate păduri întregi pentru a se imprima elucubrațiile unor guguloi stângaci pe hârtie ecologistul din mine transpiră cu unghii în gât. Dar de ce-i spun roman gogonat acestui Dilăr pentru o zi? Pentru că are o poveste, nu trasă de păr, ci smulsă de-a dreptu și pentru că ’filosofiile’ autorului sunt de un ridicol siderant, dovadă că nici prea evoluat intelectual nu e. Și-aici trebuie să subliniez următoarea idee. Lumea e extrem de proastă, fiecare trăiește după un scenariu prestabilit, într-un decor prestabilit, pentru un scop prestabilit și-o face-n consecință prost. Individul e forțat de scenariu să-și cheltuiască clipele pentru a-și câștiga o existență retardă pentru a satisface nevoia de a deține puterea, controlul, altora, să nu trăiască cu plăcere ca să nu trăiască cu plăcere. Invidia, ura, egoismul, banii, gelozia, proprietatea, spiritul de turmă, posesivitatea, naționalitatea, răzbunarea, religia, filosofia de gară sau, într-un cuvânt, ignoranța crează nebuni, la propriu nebuni, primitivi ca Andrei Ruse, ca 99% din populația globului, și vorbesc la modul obiectiv, cu tristețe, fără să-mi convină deloc situația că trăiesc printre maimuțoi. Cred că, cumva, mințile ar trebui dezapretate, deparazitate, eliberate, reșapate, deșteptate, omul scos din lesă, dezdresat, iluminat până la strălucire, până la extaz, scos din fals, prost, eronat, rău - și maimuțică ăsta, Andrei Ruse, sub pretextul că e, vezi doamne, și el care-ce povestaș, se trezește să mai umple câmpul ideatic al publicului, și-așa needucat și cu iq-ul sub 100, din România, cu un cacat în proză.
După cum remarca scriitorul la fel de primitiv numai că mai talentat, Dan Sociup, pe un site dărăpănat și criticul literar Mihai Iovanel în revista Cultura, Andrei Ruse scrie tot ce vede la televizor, la cinematograf, pe internet, în showrile de stand up comedy, în reviste, în cărțile altora, pe vederi, pe garduri etc. întocmai glume și povești etc. mult etc.
Povestea e simplă și proastă, după cum am lăsat de-nțeles, chiar dacă felul cum o voi povesti eu acum o face să para mai mișto: Polițai de la antidrog, 40 de ani, viață mediocră, își dorește o captură grasă ca să-și crească salariul și gradul, colegul lui îi face legătura cu frate-su (sic!) un traficant simpatic numit Nebunul iar ăsta se bagă pe lângă traficant sub pretextul că e pictor, cu toate că orice ins cu o inteligență medie și-ar fi dat seama că polițistul ăla nu putea fi altceva decât polițist... Nebunul îl ia pe lângă el, îl invită să testeze droguri și îl poatră gratuit printr-un București... să-i zicem ascuns, care n-are nicio treabă cu Bucureștiul ascuns al zilelor noastre ci cu un fel de oraș xeroxat prost din romalele lui Henry Miller colț cu Chuck Palahniuk, populat cu indivizi care n-au nici în clin nici în mânecă cu românașii simpatici ai zilelor noastre, indivizi plini de teoriile conspirației pe care le-am auzit tot auzit în ultimii ani și care m-au plictisit până la lehamite. Se mai întâmplă niște povești peste care mărturisesc că am mai sărit și la final polițistul nu-l mai arestează pe Nebun pentru că plimbarea lor prin Bucureștiul american made in china se dovedește foarte emoționantă, astfel că preferă să fumeze un gioint cu fiică-sa ca să fie Happy end. Trebuie să menționez că pe parcursul cărții autorul încearcă să pledeze pentru legalizarea anumitor așa zise droguri, cum ar fi marijuana, și bine face, doar că pledoaria lui este lipsită de temei, în sensul că el nu pornește de la dreptul omului nerecunoscut încă de niciun stat din lume de a dispune de propria-și persoană așa cum își dorește ci, de la faptul că maijuana nu e nocivă :D
I-am oferit după lectură romanul unui client care s-a lăsat de droguri după o lungă cură la dezintoxicare și după ce l-a citit mi-a reproșat că-l iau la mișto cu cărți din astea și a glumit că romanul s-ar fi putut numi mai bine Dilăr pentru cretini. Păi de ce zici asta? zisei. ’Fiindcă se văd cusăturile cu ață albă în cartea asta... chirpiciul... petele de vopsea pe trotuare... trucajele... Și filosofiile alea gen: nu viața-i de căcat, oamenii sunt... Și teoriile alea cu ăia care conduc lumea... Frate... Ăsta nici la al de puștii ca frati-miu nu vinde gogoși...’
Verdict:
Într-o țară în care lumea trăiește de căcat pentru că gândește de căcat Andrei Ruse reușește să își confirme statutul de scriitor de căcat cu un roman de căcat :))

joi, 15 septembrie 2011

nu făceam decât

să-mi sărbătoresc cu un gioint TORRENTul
pe terasa muzeului literaturii române
când mi-a fost dat să-l aud printre zgomote pe bătrânul poet ion mureșan
spunându-le cu elocința domniei sale de alcoolic simpatic
unor poeți care scriau în mileniul trei ca pe vremea când era mamaia fată mare
că este un sacrilegiu să înjuri într-un poem –
și-am fost siderat și mi-am manifestat către prietenului meu
poet sorin despot
regretul că
unii oameni nu conștientizează că au libertatea să fie liberi măcar într-o poezie
și-am primit ca răspuns
dă-i în pula mea

miercuri, 14 septembrie 2011

despre super

Inainte sa mi public romanul Nu-stiu-cate-zile eram cam cel mai in voga poet prin volumul Chipurile care a aparut la ed. Cartea romaneasca,(editura cu care, app, mi-a expirat contractul de editare asa ca o sa vand drepturile pt Chipurile in alta parte, intrucat, ca autor, nu am niciun respect pentru nimic din ce inseamna Polirom, Polirim fiind editura care tine-n brate ed. Cartea romaneasca, din doua motive foarte simple: 1. Mi-au razuit din contractul de editare procentul care inseamna drepturile mele de autor din vanzari dupa ce, in prealabil am convenit procentul reprezinta 10% din vanzri; 2. Nu declara tirajele cartilor vandute, in sensul ca daca tu vinzi 100 de carti ei iti spun ca au vadut 10- marlani de 5 lei legatura. Dar marlanii astia s-au impanzit ca o caracatita in Romaniatza noastra si au in buzunare o serie de insi care se vor critici literari respectabili, cand ei nu numai ca nu stiu sa povesteasca o carte, dar nu stiu nici cate urechi au). In fine, ziceam ca eram bla bla prin volumul Chipurile. De ce s-a intamplat asta? pentru ca aceasta editura in care aruncam cu rahat pe buna dreptate mai sus functioneaza ca o caracatita, in sensul ca are oameni peste tot, si pe la revistele literare, si prin juriile care dau premii, si prin universitati si prin institutii private sau de stat si peste tot- cand a aparut cartea asta a mea Chipurile, tot aparatul lor de promovare, dat fiind si ca volumul e cel mai bun din ultimii 20 de ani dupa TORRET care-i cel mai bun volum ever, s-a pus in functiune. Pai premiul USR, daca stai sa te uiti, din 2005 si pana acum este primit cu mici exceptii cand e vorba de Mircea Carcarescu de carti Polirom/Cartearomaneasca. De ce? Pai daca presedintele USR e si el cu funtie prin Polirom si vicepresedintele USR are carte publicata la Polirom... Si s-a vazut ce-a fost, vuiau revistele, cadeam pe jos sub greutatea premiilor, etc. Unul dintre motivele care au stat la baza acestui fapt a fost cel ca cartea nu avea nimic politic. Ca orice tanar cu sange albastru prin vene, m-am comportat cu eleganta care a fost confundata cu aroganta iar maimutoii invidiosi din literatura romana m-au urit pana de moarte. Mai ales tinerii care au plasmuit o serie de calomnii de toata frumusetea. Apoi am publicat la editura Trei superRomanul Nu-stiu-cate-zile, si-aici trebuie sa spun ca editura Trei este cea mai eleganta, serioasa si mai rasata editura cu care am lucrat pana acum, probabil singura indeajuns de rasata incat sa stie sa trateze un autor in mod civilizat, nu ca maimutoii Polirom. Cand s-a auzit prin lumea lit ca am luat lovelele pe care le-am luat avans pt Nu-stiu-cate-zile, ura a inflorit ca un cactus. Si-a inceput o campanie anti-sgb. Poliromul si-a folosit aparatul pe care si-l folosise sa ma promoveze sa ma depromoveze. Si-au pus criticii-maimuta sa-mi muste de cur cartea etc etc etc. Referitor la superRomanul Nu stiu cate zile trebuie sa spun ca am citit toate comentariile la adresa lui si pot spune ca cei care le-au scris sunt ba in buzunarul Polirom, ba prosti gramada. Unii dintre ei nici n-au fost in stare sa povesteasca ca lumea actiunea cartii. Ceea ce e interesant la acest superRoman e latura lui politica. Din el afli niste idei care iti schimba perceptia asupra realitatii in general si a realitatii romanesti in special. PLus ca e o fresca sociala de toate frumusetea scrisa in limbajul romanilor care in prezent se chircesc de foame pe strada. Plus ca te invata o atitudine care n-are cum sa nu te ajute intr-o lume ca asta. Plus ca povestea aia pe care n-au reusit maimutoii literari s-o povesteasca e foarte misto si foarte inspirata din realitate +++ Singurul defect al cartii este ca, prin faptul ca-ti demonstreaza cat de preost esti, iti creeaza un sentiment nasol. Dar citind-o e logic ca nu mai esti prost. Dupa superRoman am scos superpoemul TORRENT LA ed. Harg Benet. Si editura aceasta stie sa trateze cu eleganta un autor spre deosebire de maimutica Polirom. Cand l-am vazut pe Paul Cernat ce cacat de recenzie a scris despre TORRENT, Cernat fiind unul dintre criticii din buzunarul Polirom care la Chipurile, care-i o carte care nu se compara cu TORRENT, m-a pupat in cur pana m-am cufurit intr-o recenzie, m-a busit un ras colosal. Eu in TORRENT contest tot ce se poate contesta, ma pis pe dumnezeu pe iisus pe dracu pe tot si respectabilul critc scrie doua pagini unde nu vorbeste despre cartea mea ci despre ce a inteles si crede ca are voie sa vorbeasca despre cartea mea in asa maniera incat sa nu cumva sa nu i-a anul asta poetul Ioan Es. Pop premiul USR pentru cartea aceea slaba si plina de emotii maimutaresti. A mai luat pentru anul trecut premiul USR un securist care inca n-a fost descomspirat in persoana poetului Ion Muresan, anul asta sa mai ia altul, ca de... tara Poliromul samd sunt conduse de securisti. Dar eu ma pis pe premiile romanesti de azi inainte. Cum m-am pisat si inainte doar ca le-am luat ca aveam nevoie de bani. kiss

marți, 13 septembrie 2011

bucale pline de mine

adica m-am intors in capitala adineauri m-am cazat la un hotel unde platesc 180 euro/luna si tocmai observ pe geam ca sunt langa un liceu asta inseamna ca trebuie sa indes in adancul fiintei pedofilul din mine caruia ii lucesc ochii ca diamantele. am stat vreo luna si, la coimanesti timp in care mi-am finalizat volumul de poezii de agatat STOP ex jazz as sgb si am studiat o chestie care m-a desteptat cu cateva minute fata de 99,99999% din populatia globului care se cheama mind control. ma gandesc sa incep sa postez niste articolase ca sa mai destept si cititorii acestui blog despre si cu ceea ce am studiat. nu stiu daca sa ma indur pentru ca cele cateva carti pe care le-am citit costa zece mii de euro bani pe care evident ca nu i am platit dar totusi... o sa incep zilele astea pana atunci chemati va cateii purceii parintii etcul bla bla

miercuri, 3 august 2011

Sonetul roșu

am vorbele roșii ca buzele tale
îți vărs în ureche șoapte fierbinți
las pulsul să-ți fie un bas ce târcoale
îmi dă cu intenții deloc cuminți
înalț în silabe trăirile tale
deci frazele-ascund și demoni și sfinți
ți-e inima o cheie sol sclipind agale
când sângele o umple do re minți
cu simțurile-n dans cu priviri goale
ca o pisică-n ghem de vers te-alinți
tot ce-mi doresc acceptă-ți n-avea cale
tare-n adâncu-ți iubind să mă simți
am vorbe roșii să te bag în boale

luni, 25 iulie 2011

Recenzie de Luminita Corneanu in Romania literara

Dacă ştiţi poemele lui Dan Sociu din ciclul Cu gura uscată de ură, ei bine, pe lângă Torrent-ul lui Stoian G. Bogdan, acestea par opera unui prerafaelit. Şarjez, dar nu cu mult. Torrent este un Recviem pentru un vis românesc: un amplu poem al ratării unei generaţii distruse de droguri, care se afundă tot mai sigur în propria mizerie.
Luate individual, poemele nu sunt mare lucru, ele surprinzând secvenţe din existenţa precară a unor tineri de cartier: „las barbutul să-mi halească lovelele, beau cu prietenii mei, sparg/ sticlele de ziduri, înjur, crap seminţe negre şi scuip/ babele care ne urmăresc din geamuri/ ce vă uitaţi, hoaştelor, da-v-aş pizdele la câini// aud parandărăt şi când să arunc zarele, hopa, duba poliţiei/ mi s-a oprit în privire.” „cum să facem bani, fraţilor” se întreabă juna Delicia, pe care iubitul o va pune în curând să se prostitueze pentru a face bani de droguri. „Privesc cu ochi reci/ un Jaguar care trece prin umbrele noastre./ înghit în sec. aşa o maşină îmi doresc şi eu./ ce mârlănuş o conduce!/ viaţa asta-i o zdreanţă”. „Tra-la-la/ toată lumea e high. toată lumea e gălăgiesex- droguri-desfrâu./ stroboscoapele incendiază imaginaţia. toate paharele/ sunt pline cu raze de lună. Toţi sorb şi-şi pierd măştile/ ţoalele, minţile.” „trebuie să adorm, că mă ia dracu’!/ am opt zile de când n-am mai căzut în somn./ mă ustură creierii. ce dimineaţă groasă,/ ce dimineaţă grea. m-aş fute şi cu ea”. Asta este atmosfera din Torrent. Limbajul, mult mai violent decât cel din fragmentele citate. Sordidul, ratarea, lipsa de sens stăpânesc totul.
Meritul lui Stoian G. Bogdan este de a fi ştiut să construiască epic un univers al damnaţilor contemporani, să reconstituie din detalii credibile şi semnificative existenţa acestora şi să transmită o anume stare interioară care însoţeşte faptele nude. Cine ştie ce lirism n-o să prea găsim în poemele astea, căci nici nu i-ar fi locul. Câteva pasaje parcă anume aruncate pentru a-l provoca pe cititor stau însă mărturie pentru poetul care este SGB: „din vară n-a rămas decât acest amurg/ ce oglindeşte diperarea din mine/ ah, cum n-am nicio lacrimă să plâng/ nimic memorabil să spun/ vorbe goale// dimineaţă corpul meu avea culoarea lunii/ ochii înţepeniţi/ zâmbetul spânzuratului.”
Poet inteligent şi talentat, SGB este încă prea tânăr pentru a-şi stăpâni teribilismul. Hypocrite lecteur, pare a spune el, ia de-aici o felie de realitate! „Vă trebuie trei cuşti peste univers ca să ţineţi în frâu spiritul libertăţii mele”, scrie în Psalm. Când vremea teribilismelor va trece, se va decanta şi poezia adevărată. Deocamdată, Torrent e un volum care „stă în picioare”, dar nu unul substanţial.

Luminiţa Corneanu

duminică, 24 iulie 2011

Amy Winehouse

N-am marturisit nimanui dar sunt terminat pshic. A murit Amy. E ca si cand traiesc sfarsitul lumii, sa mor. Vorbisem cu ea acum cateva zile, trebuia sa ne intalnim si-acum iata. Nu am cuvinte sa descriu durerea. Trebuia sa inregistram un duet pe niste versuri pe care le-am compus eu, trebuia... Nu stiu ce sa mai zic... A. Versurile


stars r shining blue
& my hart is just
green green green
smoke it like u do
make it alwais best
sin sin sin

only love i do
& i only love
love love love
i m down above
& i only love
u u u

stars r shining blue
& i only love
love love love
only love i do
coz i only love
u u u

sâmbătă, 23 iulie 2011

Ce-ar fi dac-as muri maine?

Imi dau seama ca uneori imi pun intrebarea asta si-mi regizez un film pe care il rulez in imaginatie cateva clipe. Daca-as muri maine ce-ar fi?

Capitala cainilor comunitari

Belea cu cainii comunitari in ultima vreme. Nu-i strada pe care sa nu-i intalnesti. Mai frumosi, mai urati, mai piele si os, mai vartosi, nebunii sunt peste tot. Si sunt flamanzi. Prietena mea din suedia iese la gioching cu sprei paralizant de frica sa n-o muste, ca unii latra si musca, nebunii. Pana si-n curtea din spate a tribunalului sunt cativa. La casa poporului altii. Pe langa primarii, nu mai spun. Milioane. Bucuresti e capitala domniilor lor. Am citit in The Non-Verbal Dictionary ca cainele, la fel ca si unele specii de maimuta, are softul neuronal necesar sa articuleze cuvinte. Daca incep cainii sa vorbeasca, la ce administratie atrofiata si retardata are tara, e posibil sa avem un buldog la cotroceni si un boxer prim ministru. Dar se zice ca cainele e cel mai bun prieten al omului. Si daca homo homine lupus est atunci cainele pentru caine om est, nu?
Sa lasam gluma. Belea cu cainii comunitari in ultima vreme.

joi, 21 iulie 2011

Doua cronici la TORRENT si eu proaspat intors de la Coimanesti

http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=1544
http://revistacultura.ro/nou/2011/07/supermania/

Dar mai da-le-n plm pe cronici, tocmai m-am intors din orasu-mi natal Comanesti unde in sfarsit s-a auzit ce mare scriitor sunt eu, caci eu, din pacate eram cunoscut din alte puncte de vedere, mai laice, ca sa zic asa - & ca atare am fost invitat de catre domnul primar sa citesc niste poezii de zilele orasului, la inceputul lui august, pe scena unde vor canta mai multi artisti, printre care si puya, connecter si altii de muzica usor populara :D o sa fie un public de vreo doua zeci de mii de capete pe care trebuie sa le zapacesc cu poemele mele. am mare dilema in privinta a ceea ce voi citit, fiindca habar n-am ce-ar merge acolo. poate are careva vreo idee pana-mi vine mie vreuna...

ps. spuneam mai de mult ca cei mai prosti critici provin, cu foarte mici exceptii, din ardeal. nu stiu ce are sau ce n-are zona aia a tarii, ce le face barbatilor, cum le stirbeste personalitatea si masculinitatea, cum ii prosteste in halatul ala - de mai toti au comportament si mentalitate de homosexual. si nu am nimic cu persoanele de acest gen, ba chiar daca as fi homosexual m-as muta in ardeal. aia din ardeal si daca nu le place-n fund pot fi sedusi si intorsi cu spatele la cat de cu mintea-ngusta si spiritul molcom sunt. criticii si scriitorii de la echinox, ce nume cretin apropo, sunt ce-am spus mai devreme la puterea a 2 a. si prosti si pidosnici si rai. vezi Bogdan Odagescu, Claudiu Turcus etc. prea tanarul comentator care scrie a doua cronica in revista cultura este un exemplu si mai clar. pana cand n-am citit cronica asta crezusem ca barfele despre dansul erau doar barfe. ma mai insel si eu :)))

marți, 12 iulie 2011

De ce tipele care nu te cunosc nu raspund la salut pe strada?

Ca-s needucate. Mergeam mai adineauri pe strada si ma intersectez cu o tipa cu trasaturi misto. Si-i zic: Buna seara. La care ea... nimic. A trecut mai departe. Si-am zis: E nepoliticos sa nu raspunzi la salutul unui tip simpatic ca mine. Si tot n-a zis nimic. Nici macar n-a ras, cum ar fi facut o tipa desteapta. De unde am dedus ca nu era genul meu. Si nu voiam decat sa o salut. Caci daca voiam altceva ii ziceam cum i-am zis alaltaieri unei tipe care mergea pe role in parc: Stai! La care ea a stat. Si-am zis: Scuza-mi tupeul, dar te gasesc foarte interesanta si-am zis ca daca nu te opresc acum n-o sa mai am niciodata ocazia sa te cunosc... eu sunt Bogdan. Arabela, imi pare bine. Eu sunt chiar incantat.
Ceea ce voiam sa subliniez este ca tipele, de frica tipilor needucati, rateaza tipii simpatici ca mine cand nu raspund abordarilor pe strada. E drept ca eu stiu sa abordez oriunde o tipa, s-o cunosc si sa-i iau numarul de tel... Dar zic si eu.

joi, 30 iunie 2011

De la 0

Alaltaieri m-am decis s o iau de la 0, asa ca m-am tuns 0. Imi sta chiar foarte bine pentru ca am un cap bine sculptat, fara damburi aiurea, doar cu cateva cicatrice. Una e deasupra fruntii, in stanga, semn de buna purtare de cand eram mic, am cazut cu capul intr un tzarus de fier - si a doua e de la un pahar pe care mi l-am luat mai acu cativa ani. Cum calvitia la mine in familie e ereditara a trebuit sa fac acest semnificativ pas. Imi cadea foarte rau parul si mi era ca mai ramneam cu par de-un dus jumate. Or asta contravine planurilor mele de viitor, pentru ca nu vreau sa ajung in fruntea tarii cu fruntea pana n varful capului. E drept ca am un aer mai shtrengar, dar asta nu face decat sa mi amplifice sharmecul.

vineri, 24 iunie 2011

te fut si te fac poezie

ziceam acu o vreme ca am terminat o carte pe care am intitulat-o cu aroganta-mi caracteristica jazz as sgb. mai proptesc un text dintr-insa. mai erotic asa dar genial

te fut şi te fac poezie

singurul drum spre plăcere este vocea mea
mă auzi cum te chem în noapte cum cu ochii te fac să-mi răspunzi
și-mi răspunzi că sînt poarta spre orgasmul absolut

și-ți lingi buzele dar subconștientul tău vorbește limba plăcerii
simți bassul muzicii mele îngenunchezi
și ai irișii ca două vulve flămânde

pentru că sînt tot pentru tine începi să atingi și să lingi
înghețata topindu-se pe papilele gustative
printre buze gustul meu îți descheie imaginația

ai nevoie de toată masculinitatea mea
și toată masculinitatea mea îți dilată feminitatea
te exciți și respirațiile o iau razna

sînt instinctul tău primar
mintea îți developează toate scenele de dragoste
rânjetul meu când îți trăiești orgasmele și mă vrei

te gândești la poziții tantrice te faci fleașcă
și-ți desfaci picioarele ca o ghilotină
pizda ta arată ca și când a urlat numele meu

te pătrund și realitatea se preschimbă în extaz cânți
cânți și te trag de păr și îți mușc sfârcurile
și în cântecul tău strălucesc toate constelațiile

sînt atât de tare sînt atît de bun te sărut și-ți înghit spiritul
și încerci să scapi și vibrezi ca o coardă
te tragi înapoi și te pierzi în cearceafuri

lasă-mă să-ți bag numai capul mă lași
pentru că în capul meu fierbe toată plăcerea
te-ai amestecat cu mine și ești magică

mâinile mele sînt cele mai mortale afrodisiace
chipul tău e expresia cea mai pură a orgasmului
da-ți drumul te fut și te fac poezie

miercuri, 22 iunie 2011

Lectura la ICR

Vineri, de la orele 20, in cadrul noptii institutelor, voi avea o lectura alaturi de poeti contemporani la sediul ICR din Bucuresti. Va astept.

vineri, 17 iunie 2011

O propunere onoranta

Faraonii aveau o vorba: Existi cat timp esti in mintile si pe buzele oamenilor. Nimic mai adevarat. Aceasta era si motivatia pentru care domniile lor, prin intermediul supusilor, creau acele edificii care au supravietuit vremurilor si care le-au pastrat numele in mintile si pe buzele oamenilor cu mileniile. Aceasta este si motivatia care sta in spatele istoriei. Caci daca stai bine sa te gandesti, ce-i istoria? O poveste a celor care au condus destine, adica povestea care le asigura nemurirea. Cu alte cuvinte, peste 99% dintre persoanele care exista in prezent, odata ce vor muri, nu vor mai exista sub nicio forma. Povestile cu viata de apoi sunt pentru retarzi. Aceasta vorba a faraonilor m-a facut pe mine, in antichitatea existentei mele, sa incep sa scriu. Ca atare am scris, iar in prezent, mi-am castigat un loc sigur in istoria literaturii, dar mai mult ca sigur, imi voi castiga unul si in istoria despre care vorbeam mai devreme. In timp ce scriu aceste randuri imi dau seama ca peste jumatate dintre femeile care imi ofera placerea trupurilor si spiritelor lor sunt motivate de speranta ca le voi imortaliza intr-una dintre scrierile mele, conform dictonului: Ce-i scris ramane. Dar sa nu deviez. Am intitulat acest post: O propunere onoranta. Care-i propunerea? Si de ce-i ea onoranta?
Se stie despre mine ca sunt un om generos, un umanist inexorabil si un scriitor de mare importanta. In lumina acestor motive, dar nu numai, m-am decis sa le ofer persoanelor interesate posibilitatea de a se imortaliza. Cum? Pai simplu. In urma unei intrevederi cu persoana interesata, si, bineinteles, in urma unei remuneratii (pentru ca inspiratia nu vine pe uscat), voi scrie un poem, o povestire, un roman samd, care va purta numele persoanei interesate, pe care il voi publica in cartea intitulata: Istoria celor care nu sunt istorie.

Pretul unui poem este de 1000 lei.
Pretul unei povestiri este de 1500 lei.
Pretul unui roman este de 15000 lei.
Pentru lucrari mai complexe pretul se stabileste in urma unor negocieri.



Adresa mea de mail este stoiangbogdan@yahoo.com

duminică, 12 iunie 2011

Plictisit

Odata cu alfabetizarea maselor au aparut tot felul de autori de literatura, iar in prezent sunt milioane. Numai in Romania ies sute de carti lunar. Tot pacaliciu e scriitor. Printre atatia pacalici scriitori, e foarte greu sa faci cacatu praf. Si in tara asta e aproape imposibil daca nu esti sprijinit de Stat ca cei pe care ii vad pe toate gardurile. Eu oricum sunt impotriva Statului astuia olog si-o afirm fara nicio jena. Practic mult din ce-am scris am scris impotriva Statului. Dar a fost inutil. Ca atare, de multe ori, ma gandesc sa-mi vad de alte chestii, sa ma las de sportul asta, pana la urma, stupid, din care prea mari foloase nu trag, si sa-mi folosesc retorica intr-o alta directie. Din cauza acestui sport mi-am si facut o gramada de dusmani, inutil, pe care oricum ma pis, dar zic asa... Oricum, cel mai mare pas pe care o sa-l fac este sa ies total din lumea literara. O lume de cacanari, de invidiosi si de oligofreni. S-o uit. Curand o sa sterg blogul asta. Cand nu v-a mai exista inseamna ca am siz adio.

vineri, 10 iunie 2011

o carte, doua carti, trei carti, patru carti

De vreo 3 saptamani,
determinat de faptul ca retorica de dragoste mi se pare invechita,
dar mai ales dominata de patetism si de fake,
si de faptul ca textele respective nu produc efectul scontat,
in sensul ca nu au atitudinea seducatorului ci mai degraba a sedusului,
am tot scris o cartulie pe care am terminat-o adineauri,
cu poeme de dragoste, de agatat, de dinastea. o carte de vara,
ca sa zic asa, patruj de texte, mai cu rima si ritm, mai fara,
destul de puternice sa suceasca minti.
si-aici am testat.
o voi numi jazz as sgb.

nu ma grabesc s-o scot.
ma laud. si ma laud cu unul dintre poemele care dau tonul talentului:

round midnight

tu vezi cum versurile-mi explodează cînd le citeşti
şi fluturii trandafirii îi simţi scîntei sub piele
şi florile cu gene sidefii
şi soarele plăcerii cum răsare cu vorbe
perlate care-n care strălucesc vreau să te flatez să te-nebunesc

alb dulce rece fin sonor delicat magic divin absolut

duminică, 5 iunie 2011

Ion Zubascu

Am aflat cu cateva minute in urma despre moartea poetului Ion Zubascu. Imi pare rau. Era un om foarte simpatic si bun. Sa-i fie tarana usoara.

vineri, 3 iunie 2011

Rondelul coțcar

Rondelul coțcar

am putea să ne despărțim azi iubito
azi mă simt ca-n rondelul rozelor ce mor
mor pe pervaz și mor și-n mine prea ușor
se stinge și clipa ce mult am iubit-o

e o noapte prea întristătoare totuși
dragostea-mi moare odată cu rozele
aș fugi-n toate părțile peste tot uși
uși din scândură de sicriu ca rozele

și picură petalele de-adio
și vântul a prelins-o pe ce-a mai roșie
pe o pânză de paianjen la radio
au spus că începe o vreme roșie

vom râde până la ultimul adio :-*




asta a fost rondelul. si acum un alt poem:



chestii din dex

ANUS creț, crețoiu, găoază, gibă, laminor, ochi maro, pocnitor, poloponez, rozetă, semering, verighetă.

VULVĂ, VAGIN, amoc, bâzdâc, biboanță, bijboacă, bijboc, bubă, carambă, carburator, căpușă, ceașcă, chil, chisea, clopoțel, corcodușă, crăpătură, creastă, creața, crin, crizantemă, Cucaracia, fagure, floacă, floarea-soarelui, fofoloancă, gaură, găoază, ghioc, ghiocel, gomej, jucărie, Lola, Lolita, margaretă, mej, mingeacă, mioriță, mitră, moluscă, muscă, mușețel, neagra, omidă, păsărică, păstaie, pițiroancă, pizdă, prapure, pricomigdală, punct fix, punct nevralgic / nostalgic, pupăză, puță, savarină, scoică, scoică cu păr, socoteală, strâmtoare, tarabă, târtiță, țurcă, umflătură, vangă, zambilică, zgaibă

PENIS acadea, arcuș, armătură, banană, Bălosu’, bâzdâc, bâzu, belengher, Belfegor, belibarez, biberon, bulon, burghiu, cabanos, caltaboș, calu’ bălan, caras, carici, castravete, catarg, cârnat, Chelu’, chil, ciocan, ciucălău, ciuciu, cocar, cocovig, cometă cu coadă, cordan, cornu’ burții, cosor, daravelă, debrețin, dop, drâmbă, drob, ecler, El Zorab, fagot, făcăleț, făloșie, Filică, fișic, flaut cu gușă, flautul fermecat, focos, Foișorul de Foc, fus, gherțoi, ghiudem, Gogu, Gogu Pompieru’, guvid, huia, instinctor, lebăr, mandaras, marafet, măciucă, mătărângă, mârtan, miel, mielu’ cu o nară, mierloi, misil, mititel, morcov, Nodurosu’, onstroment, paloș, Părosu’, peleu, pendulă, perforator, piron, pistil, pix, pompă, pompon, popic, pulă, Pulănescu, rangă, rașpă, râmă, retevei, rici, roșcovă, sabie, salam, saleu, sculă, sloboz, smecleu, socoteală, sparanghel, sugiuc, sulă, șiștoi, știulete, ștoagăr, ștoi, ștrumeleag, taragot, trandafir, troleu, tulumbă, țeapă, țeavă, țeposu’, țipar, țui, țurican, vioiu’, zdrâmbă, zdrâng.

TESTICULE atenanse, bigi-bigi, boașe, bobine, bumbi, caise, coaie, cutie de viteze, icre, ouă.


Bon appetit

vineri, 27 mai 2011

lansare TORRENT

MAINE LA ORELE 16 LA BOOKFEST LA STANDUL ELEFANT.RO SE LANSEAZA DE CATRE ALEX MATEI COSMIN CIOTLOS si MARIUS GHILEZAN: TORRENT. va astept

duminică, 22 mai 2011

Mi-a ţâşnit TORRENTu

Zilele astea am avut marea bucurie să-mi văd superpoemul publicat la ed. Herg Benet. Cartea a apărut în condiţii grafice excelente şi va fi lansată la târgul de carte Bookfest pe 28 mai la orele 16. Revin cu detalii. Aici o recenzie de Marius Ghilezan.
Şi un rubayat:

Rubayat


Din mine n-a rămas decât o voce-n vânt
Libretul vechi al amintirilor ţi-l cânt
Şi-n şoaptă-ţi vărs o floricea ca din pământ
Şi-i pun pe deget frumuseţii tale rubayat

luni, 16 mai 2011

Joi 19 mai ora 20 la Muzeul literaturii

de pe bd. Dacia, in compania distinsilor poeti Teo Duna, Dan Sociup, Razvan Tupa si Mugur Grosu voi citi, probabil, din rapitorul meu TORRENT. Va astept. Si daca tot suntem aici, sa pun un gazel ca mai nou scriu de astea:

Gazel


Subţire luna nouă şi sprâncenele-ţi subţiri
Obrajii tăi trandafirii roşind la trandafiri


Căci inima-nflorit-a roz sub roua dragostei
Încet încet lent foarte lent spre mine te răsfiri

E de dantelă noaptea îţi întrevăd doar sânii
Ca un borfaş am gândul fix la ce-ai pe sub ceakşiri

Eu urmăresc extazul tu urmăreşti extazul
Visul tango ce-ncheagă gri-amare despărţiri

miercuri, 11 mai 2011

Sonet într-o anumită măsură

a mai trecut un moment
şi-am rămas singuri
pe canapeaua care visa sub forma ta
a mai trecut unul

mi-ai zis să-ţi arăt un poem. Tic-tac, tic-tac. Dacă nu
eram atât de drogat
n-aveam tupeul să mă bag în seamă
cred că

mă intimidai
am mai prizat ceva şi-am început să-ţi vorbesc
despre poemul pe care mi-l inspirau ochii tăi
mă priveai

de parcă tocmai mă metamorfozam
într-un fluture. Am scos capul
în noapte sub fulgii de nea
şi nu mi-a fost frig

de parcă-n urmă cu-n moment
prizasem pe nas
iarna. Când m-am întors spre tine
nu mai erai frumoasă


ne-am dat drumul pe străzi întunecate
de suferinţă şi moarte

cerul – ca o unghie falsă
păsările înţepenite sub el
noi de mână
în şoaptă

o să facem dragoste pe cenuşa întregului oraş, mi-ai zis
şi
lumea a plesnit în ochii mei

apoi mi-ai făcut tablouri
m-ai scos din realitatea înrămată frumos în
dreptunghiul unui ziar, televizor, calculator sau pat de ocazie
m-ai asimilat


acum aici beau singur beau ca şi când
noaptea asta mi-ar distruge conturul
beau pipernicit ca un porumbel strivit sub roţi
undeva unde numai spiritul ştie să ajungă


sânt mort acum iubito mort de drogat
şi tot ce-a mai rămas din mine ţii
sub ochi
câteva versuri pe care ţi le-am scris într-o noapte

când încă mai sclipeau lumânări pentru mine
la vii
la fel cum îţi sclipesc ţie ochii
acum

când tot ce-a mai rămas

ştii

aprinde o ţigară

trage un fum cât îţi mai ai în minte
şi nu te mai gândi niciodată la mine

luni, 9 mai 2011

TORRENT


Luna asta imi iese aceasta carte la editura Herg Benet.

joi, 28 aprilie 2011

Rondelul giointului târziu în noapte

în gioit e un vis ce aşteaptă
trăind să-l trăieşti imanentă
pisico îmi eşti o deşteaptă
iubită în noaptea cadentă

şi-n dragoste-o ardem la fentă
cu line mişcări ce deşteaptă
în lume o lume mai dreaptă
in love să o ardem la fentă

în fum e o ţară stridentă
cu codri adânci de safir
pierd rimă şi ritm nu mă mir
pupila ta tulbure-apsentă
în şoaptă-mi îngână Come here



Rondelul feliei de cozonac

o felie de cozonac knock
deschide un lac un very good luck
pe limba mea cârpă de sac suck
my big dick şi dă-te-n mother fuck

sacăre pac pac pac pac pac pac
ptu ptu ptu şi mai ia şi-un capac
până una alta o felie de cozonac
mănânc şi mărturisesc că-mi plac

e bine să ai ochi pe abac
să aduni privirile ce-ţi plac
mâncând felia de cozonac
făcută de mamaia cu mac
pentru un nepoţel bla bla blac


Rondelul ştefan augustin doinaş

dacă mai fac un gioint mai fac un
rondel ca să-l fac şi pe dracu-n
vreo patru felii precum ca cu-n
cuţit care pot să desfac-un

înşfac un muguraş pătimaş
şînt chiar ştefan augustin doinaş
versus dracul cu colţii de haş
totîntruncuvânt totbăştinaş

şi te topeşti spre mine mortal
precum un mare şal ca un val
oros eros şi thanatos pal
într-o augustă sală de bal
şi totul este de-men-ţi-al

Chipurile

Vreo 3 edituri din Germania sunt interesate de Chipurile mele la nicio saptamana dupa ce traducatoarea mea le-a trimis o bucatica din ele, ceea ce ma face sa cred ca incep sa ma urc pe caii aia mari pe care ii astept de mult, caci cu Chipurile o sa iau niscai premii si pe-acolo, ceea ce nu-i mult, dar o sa ma fac cunoscut, dupa care imi public unul dintre romanele pe care le-am inceput si ajung si eu un scriitor din ala de super succes la nivel galactic, o sa vand si eu cateva miliarde de carti, practic - si asta fara vreun ajutor din partea ICR-ului care publica pe banii lui acolo sau in alta parte autorii romani de ici de colo pe care in marea lui ignoranta ii crede valorosi (si unii chiar sunt valorosi, de ce sa mananc gogosi), pe cand eu ma public singur si iau bani avans pentru acest gest.

miercuri, 27 aprilie 2011

....................................................................

1.
Nu se ;tie ca p[m\ntul din ce parte bate v\ntul
Supune tata – ;i-ntoarce banii cu lopata
:i-i aranjeaz[-n form[ de zar
Ca s[-i arunc clar

In mintea ta, a;adar
eu n-am nevoie de bani ]n poezie
am nevoie de o fr\nghie
s[-mi bag cocaru-n via’[

s[ m[ trezesc diminea’[...] acolo unde-am vrut s[ m[ duc.

2.
Tu ;tii c[ dumnezeu e sclavul meu ;i vrei s[-l

3.

Offline
„ Fumez un cui ]ntr-o garsonier[ din bucure;ti”
Voiam s[-‚i ;optesc ;i tu tocmai ai ie;it de pe mess
:tii ce mult mi-ar pl[cea s[ fiu o comoar[ la r[d[cina p[rului t[u ?

DOSAR: Douămiismul par lui-même

vineri, 22 aprilie 2011

offline

fumez un cui într-o garsonieră din Bucureşti,
voiam să-ţi spun şi tu tocmai ai ieşit de pe mess...
ştii ce mult mi-ar plăcea să fiu o comoară la rădăcina părului tău?

joi, 21 aprilie 2011

SGB despre TORRENT

Un proverb românesc spune că nu-i bine să te scarpini în cur cu mâna altuia. Am stat şi-am analizat şi-am concluzionat că, dacă tot am început să fac critică literară, n-ar fi rău să mă promovez şi în această calitate... dar unde ar fi mai întemeiat s-o fac dacă nu pe coperta a patra a propriului meu volum TORRENT? Aşa că am zis, făcând abstracţie de faptul că sunt poet, prozator şi viitor dramaturg, următoarele cuvinte:


SGB a trecut literatura prin distileriile lui şi a creat un drog de vorbe cu efect subliminal care, întâmplător, revoluţionează literatura. TORRNET nu e numai un drog ci şi o epopee, un superpoem, un roman, un scenariu, un vis şi-aşa mai departe...

marți, 19 aprilie 2011

Ce păţesc în seara asta..:=)

Îl sun pe Gelu care s-a întors de la Madrid ca să înmâneze premiile Reţelei literare şi-mi spune că-i la Rendez-vous, lângă Litere - o cafenea purpurie pentru discuţii intime gata pregătită pentru o nouă serară incendiară de marţi, când se spune că-s 3 ceasuri rele. Ajung acolo pe jos de pe Iancu de Hunedoara colţ cu Finlanda, spre Piaţa Victoriei, pe Calea Victoriei şi mă instalez într-un taburet roz bombon. Dau noroc cu Gelu şi-mi comand un pachet de ţigări, o cafea... Discutăm chestii şi la un moment dat apare unul dintre premianţi, cu un prieten de-al lui şi cu încă unu, şi se aşează lângă noi. Discutăm chestii şi-mi dau seama că am o cunoştinţă comună cu ei cu care m+am iubit în nişte nopţi de maidemult. Ba chiar că unul dintre ei e îndrăgostit până la idioţenie de ea. Şi fac mişto. Îl termin psihic. Omul începe să mă cinstească cu whisky, beau şi mă îmbăt puţin şi imediat apare Despot. Apoi Ruse şi bla bla bla. Îndrăgostitul devenise agresiv în limbaj şi i-am atras atenţia că eu nu mai discut de mult cu expresii vulgare, că nu-mi place să mi se adreseze expresii vulgare, că atinge prin expresiile vulgare coarde sensibile. Era exact ceea ce făcusem eu, doar că fară expresii vulgare, prin susurul unei retorici de vis. Salut politicos două redactore sau ceva de genul, de la revista Observator cultural, pe una am hipnotizat-o în club a şi-am sărutat-o la două vorbe după ce am cunoscut-o, de vreo două ori, spre surprinderea unor critici şi a altor redactori, iar pe cealaltă am uitat cum o cheamă. Se încinge o discuţie pe unele teme filosofice şi-n timpul ăsta îndrăgostitu se îmbată tiptil, se încinge. Şi mă întreabă dacă am avut vreo treabă cu cunoştinţa despre care vorbeam anterior, o blondă cu părul bălai :D şi cu nişte ochi pe care i-aş putea suge cu paiul. Îi zic că nu am avut nicio treabă, îmi răspunde că ea i-a spus altceva, bla bla bla, un film foarte prost, o discuţie de un ridicol absolut, îndrăgostitul din ce în ce mai agresiv în limbaj. Puteam să mă ridic să plec dar nu aveam chef, îmi plăcea să răd pe-acolo şi pratic nu mă deranja cu nimic vocabularul obscen şi agresiv ce nu mai contenea. Eram zen, dar la un moment dat i-am răspus îndrăgostitului că nu am întreţinut niciun raport cu fata de care era îndrăgostit. El mi-a răspuns că aşa zicea şi Bill Clinton. I-am zis că comparaţia mă flatează şi că practic Clinton nu întreţinuse niciun raport sexual cu Monica bla bla. La care el zice: Ba i-a făcut o muie. Aha, zic, dar e vulgar să-i spui aşa. O felaţie e mai bine. O felă e şi mai extraordinar, eu aşa-i zic ;) Pisico, fă-mi şi mie-o felă. Şi omu s-a aprins: Aidică ţi-a făcut o felă. Da frate, atât. Şi omu ce face? NU ştie ce face, ia paharul şi-mi aruncă vreo 50 de J&B în ochi. Şi mi l-am luat în carate... şi-mi părea rău chiar în timp ce mă aparam, că asta făceam când loveam, că mai sunt nevoit, şi asta în era comunicării, să port bătăi prin baruri cu idioţi. I-am dat un genunchi în nas de i-am simţit osul cum plesneşte, asta printre altele... Norocul lui a fost Ruse. L-a ridicat şi l-a dus la baie. Ospătăresele au chemat poliţiunea. Au venit cu întrebările lor despre ce şi cum. I-am luat cu argumentele care le-au confirmat faptul că am evitat un atac material, diret, imediat şi injust îndreptat împotriva persoanei mele şi aveam şi martori în acest sens. Din ochi încă îmi curgea whisky. Au notat, a semnat şi agresorul după care au plecat toţi la plimbare. Am plătit consumaţia şi amuzaţi am plecat în altă parte, eu, Gelu, Ruse şi Despot.. Kiss

luni, 18 aprilie 2011

Ce-nseamnă să te joci cu vorbele...

Când scriu poezie mintea mea e un păianjen iar vorbelele mele sunt fluturi, fluturi prin stomac, dar asta nu-i decât un mic preludiu, poate fără legătură cu problema pe care o voi aborda. Mai acum o vreme, pe blogul distinsului scriitor Mugur Grosu, o foarte simpatica domnisoara, acum doamna, pe nume Gabi Mâncu, sau mai pe gustul meu, Gabisa, care tocmai işi publicase debutul, Număr scame, la editura Vinea, era acuzată de plagiat, fapt care a stârnit un mic scandal amuzant foc şi-ngroparea autoarei în uitare, de parcă cine ştie ce mare crimă ar fi săvârşit. Dacă te uiţi în DEX observi că plagiat înseamnă operă literară, artistică, ştiinţifică a altcuiva însuşită şi prezentată drept creaţie personală. Opera la care se referă distinsul Mugur este următoarea:


sunt într-un gol

pierd prea mult
nu pot scăpa de ură
creşte ca un muşchi peste tot corpul
o scot la plimbare
mă urăsc pentru că descopăr cea mai fragilă
parte a mea
nu o bănuiam până acum

aştept să scap dintr-o altă încercuire
la dracu, nu se mai termină
în loc de cap ai televizorul unde
rulează filmele greţoase ale celorlalţi
gândurile nu mai sunt împotrivă ci pentru
vreau să fiu pentru tine
o intrare continuă

o să mă tragi de limbă
până se va face autostradă între noi
îmi place să mă electrocutezi
este mai mult decât o beţie

cum am reuşi să ne continuăm unul pe altul în lipsă
în lipsa unui drog mai devastator

nu mai spun nimic
prizez înfometată liniştea
ne-am rănit prea mult cu propriile nereuşite
ieşirea din încercuire este aproape
nu o văd dar
urlă la mine.


Ceea ce nu este bolduit aparţine autoarei. Adică: la dracu. Restul îi aparţine poetului Ovia Herbert :)) Ceea ce-i foarte amuzant...
În cartea Postmodernismul românesc Mircea Cărtărescu spune că pastişa, chitschul, plagiatul, intertextul, bla bla bla, sunt, ca să zic aşea, fapte de la care scriitorul postmodern nu se dă în lături. Ceea ce rezuta de-aici e că Gabisa este o autoare extrem de postmodernă care a avut ghinionul să-şi publice debutul în lumea a treia.

marți, 12 aprilie 2011

Fragment din TORRENT

AM CITIT MAI ACU O VREME LA INSTITUTUL BLECHER. IATA CE: ;)

duminică, 10 aprilie 2011

criticii romani

dupa cum spuneam acu o vreme imi public Chipurile in Germania. Beleaua e ca am nevoie de niste opinii ale criticilor romani pentru a´mi amplifica, intr´un fel sau altul, smecheria, ca editorii si referentii germani, sa fie convinsi ca bla bla bla... discutand cu traducatoarea mea in limba germana am ajuns la concluzia ei: criticii literari din tara noastra de cacat habar n-au sa scrie despre carti, ei vorbind in metafore si parabole, nu altfel, cum, spre exemplu, fac criticii literari germani: adica, cumva, stiintific, filosofic, pe inteles, bla bla bla. Ceea ce e normal, avand in vedere ca romanii nu au avut niciodata un Kant, un Schopenhauer, un Wittgenstein etc. Caci criticii nostri, adica scriitorii ratati, isi incearca mana de scriitori ratati pe planul criticii, si astfel vorbesc cu mijloacele poeziei despre carti, nu cu mijloacele filosofilei, adica ale stiintei. De unde deduc ca trebuie sa ma apuc de critica literara, ca, macar eu nu-s scriitor ratat, bla bla bla..

luni, 4 aprilie 2011

poemul de luni 50

Urmuz:

Fabula

Cică nişte cronicari
Duceau lipsă de şalvari.
Şi-au rugat pe Rapaport
Să le dea un paşaport.
Rapaport cel drăgălaş
Juca un carambolaj,
Neştiind că-Aristotel
Nu văzuse ostropel.
“Galileu! O, Galileu!
Strigă el atunci mereu –
Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi.”
Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză,
Şi exclamă: ”Sarafoff,
Serveşte-te de cartof!”

Morala

Pelicanul sau babiţa.

joi, 31 martie 2011

Plec

maine la alba-iulia. e colocviul tinerilor scriitori. altfel, de luni ma apuc de munca fiindca am saracit grav in ultima vreme si am ajuns sa fac ceea ce am urat tot timpul: munca. cred ca astora ca mine, artisti eclatanti, statul ar trebui sa le dea o alocatie lunara de o suta de mii de euro ca sa poata crea in liniste si sa-i exonereze de orice raspunderi lumesti. cand o sa ajung in palament o sa creez un act normativ care va prevedea asta.

duminică, 27 martie 2011

poemul de luni 49

Mateiu Ion Caragiale cu-al sau distins grai:

Domniţa

Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene
Ispita pătimaşă şi doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene.

Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,
Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat.
Dar, cine-i cată-n faţă se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufaşele-i sprincene.

Muiată-n nestimate şi-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subţirea năframă nărămzie

Ca un potir de sânge un roşu trandafir -
Şi, tot ca el, rănită în plină tinereţe,
Tânjeşte, se-nfioară şi moare de tristeţe

marți, 22 martie 2011

Angela Marinescu despre TORRENT

SGB și-a radicalizat în TORRENT experiența de limbaj din Chipurile. Acolo, mai strângea de gât câte-o formulă și propunea o alta, mai vie, mai viscerală și mai violentă. Aici, în TORRENT-ul dezinhibat până la virgulă și punct și-a adunat personajele care lui îi plac cel mai mult și, anume, junkiștii puri ca lacrima, puși pe o joacă de-a distrugerea vieții și a morții, cu convingerea că ei cunosc mai bine, eventual, altfel, viața și moartea, marginalii gata erotizați și drogați, "de la mama lor", inteligenți, iconoclaști, ratați și i-a pus pe toți să vorbească, în spațiul care se numește... SGB, adică, în propriul său creier.
Personajele respective "citesc și uită toate cuvintele" deoarece semnele de-acum sunt linse parcă la propriu, așa cum "aș linge luna și stelele de pe cer".
Plăcerea de a scrie la lui SGB este teribilă și imensă.

luni, 21 martie 2011

Poemul de luni 48

Petre Stoica:

De pe vremea filmului mut


Aşteptăm gâtuiţi de emoţie.
În sală e miros de tutun şi carbid.
Lovim puternic din palme; deodată
lumina se stinge şi uşile se închid.

Pe pânza ca o batistă uriaşă de doliu
apar maimuţe, lei, rinoceri,
admirăm piramidele grave
şi faraonii dezgropaţi din tăceri.

După pauza de zece minute
vasul Titanic se scufundă-n ocean
în timp ce orchestra adunată pe punte
suflă din alămuri cu mare elan.

Ni se arată şi războiul cu burii,
vedem explozii, arme, râuri de sânge.
Cu fitilul aprins trece suspinul prin sală,
lângă tata cineva plânge.

Ieşim cu felinarele în stradă,
lacrimi ne curg întruna pe faţă.
Nimeni nu vorbeşte pe drum.
Florile salcâmului sunt stele de gheaţă.

sâmbătă, 19 martie 2011

Institutul Blecher

Distinsul si controversatul subsemnatul va citi maine, adica dumninica in rotonda Muzeului Literaturii Romane niste bucati din TORRENT. lA 14. BELEA

marți, 15 martie 2011

poemul de luni 47

Uite un poem pentru care se facea pe vremuri puscarie. Sa faci puscarie pentru un poem sau pentru ca-ti strigi tare opinia mi se pare atat de prmitiv incat numai cat ma gandesc mi se intuneca in fata ochilor. De Radu Gyr:

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!


Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

duminică, 13 martie 2011

Atenție

Ascultându-l pe H. R. Patapievici perorând despre indignare, am ajuns cu ușurință la concluzia lui: că românii nu au simțul aristocratic al indignării, ceea ce-nseamnă și că și-au pierdut respectul față de ei înșiși și față de libertate (dacă le-au avut vreodată) – că altfel nu-mi imaginez de ce nimeni, cu mici excepții cu mine-n frunte, în țara asta, nu face nimic să oprească și să tragă la răspundere șleahta de găinari care conduc în prezent și de vreo 70 de ani, în mod stângaci și opresiv România. M-am gândit că ar fi bine să-mi văd mai bine de femei decât să mă implic și să-mi sacrific acest viciu pentru o nație de idioți, după cum remarca și Petre Țuțea în 1990 când Alegerile au fost câștigate de aceeași indivizi care conduseseră până atunci. Căci se știe că tot cei dinainte sunt și acum: securiștii, activiștii, turnătorii sau copiii respectiv nepoții lor, chiar dacă acum sunt sub steagurile altor partide decât cel comunist, conform dictonului: la vremuri noi tot noi. Dar tot atunci mi-a venit în minte o întrebare: dacă nu eu atunci cine? – și mi-am păstrat poziția: cineva trebuie s-o facă și pe asta... Dacă pe alții nu-i ajută nici spiritul nici boașele, pe mine mă țin ambele. Astfel că, o să detaliez puțin ce-i cu această Ligă a Generației de Sacrificiu, ca, totodată, să relev și superioritatea ei față de celelalte organizații politice. Așadar, LGS este o entitate politică constituită din nevoia mea și-a semenilor mei (pasiviii) de a nu mai fi jepcăriți și luați peste picior de către actuala clasă politică din România. Așadar LGS este o asociație a tuturor cetățenilor români, care cunoaște și respectă învățăturile tuturor doctrinelor politice atât timp cât acestea nu împiedică realizarea scopurilor și obiectivelor LGS. Scopul imediat al LGS este edificarea unei societăți democratice, libere și prospere în România, fără manipularea, îndobitocirea și exploatarea cetățenilor, iar scopul final al LGS este o societate bazată pe o înaltă conştiinţă a oamenilor, fraternitate, libertate și egalitate socială, o societate în care minimul garantat oricărui cetățean este: casă, masă și libertate de mișcare.

ligageneratieidesacrificiu@yahoo.com

sâmbătă, 12 martie 2011

Pentru o mai buna perceptie

http://www.vplay.ro/ e un site unde se gasesc o serie de documentare care pot destepta intr-un fel sau altul...

marți, 8 martie 2011

Liga Generației de Sacrificiu

Pentru că sunt conștient de calitatea mea de Individ Condamnat de Incompetența, Ignoranța și Egoismul unor Semeni de-ai mei la o Existență de mâna a doua, deci, pentru că fac parte dintr-o Generație de Sacrificiu la fel ca părinții, bunicii și tot arborele meu genealogic până la rădăcini, pentru că nu vreau să-mi văd și Copiii în aceeași postură, pentru că am ajuns la un grad de Conștiință care îmi permite să conștientizez că trăiesc o chestie mediocră pe care cu greu o pot numi viață și pentru că contextul social-politic-de rahat o cere, am decis să creez o Entitate care să lupte împotriva sărăcirii, a îndobitocirii și a ignoranței semenilor mei, deci împotriva oricărei doctrine sau persoane care pune Individul sau orice altceva mai presus de Individ.

Liga Generației de Scarificiu este deci, un instrument de luptă al indivizilor care contribuie cu trupul și cu spiritul la progresul spiritual și social a omului.

Așadar, indivizii care se regăsesc în cuvintele de mai sus, indiferent de sex, orientare sexuală sau rasă sunt rugați să trimită un mail la adresa ligageneratieidesacrificiu@yahoo.com

Ceilalți, să nu uite: CINE NU E CU MINE E ÎMPOTRIVA LUI

Cum am făcut-o pe Claudia să se lase de scris :))

Mai acum câteva zile primii un mail cu niște texte care se voiau poezii, împreună cu rugămintea să-mi spun părerea. Citii și scrisei:

Bună Claudia,

mă simt flatat că m-ai ales să-mi dau cu opinia despre textele tale, dar lasă-mă mai întâi să-ți explic niște chestii pe care trebuie să le ști când vrei să scrii literatură.
1. De ce scrii
2. Ce vrei să spui
3. De ce vrei să spui
4. Cui îi spui
5. Cum îi spui
Și acum lasă-mă să-ți dau o temă. Scrii pentru că știi ce vrei să spui, de ce vrei să spui, cui vrei să-i săpui, cum vrei să-i spui.
Mie poemele astea nu-mi plac. Folosesc un limbaj învechit pentru ceea ce înseamnă poezie în ziua de azi, sunt siropoase rău. Uite, facem un work shop acum. Arunci toate poeziile astea, le uiți, și scrii niște poezii care să seducă. Una dintre funcțiile poeziei este să seducă. Să seducă direct, în câteva sau în mai multe rânduri. Imaginează-ți că cititorul tău a citit toate poeziile din lume și că așteaptă să-i spui ce n-a mai văzut. Uite, imaginează-ți că eu sunt cititorul pe care trebuie să-l seduci, dacă mă seduci pe mine cu poezia ta - suduci întreaga planetă. Păi ori scrii ceva să rupă gura târgului ori nu mai scrii...
Al tău 4 ever,

SGB


Iartă și răspunsul:


Buna Bogdan!

Multumesc pentru rabdare si raspuns. :)
Voi renunta la scris. Nu are rost sa incurc drumurile literaturii. :)) Iar sa te seduc pe tine, wow, e o munca a dracului de grea. :))

O saptamana frumoasa. Succes in tot ce faci!
Claudia

luni, 7 martie 2011

fiindcă azi e 8 martie

și pentru că eu datorez totul femeilor
țin neapărat să le trimit cititoarelor acestui post
cele mai năstrușnice flori în gânduri

duminică, 6 martie 2011

Poemul de luni 46

Pun aici unul dintre poemele care m-a facut celebru:



Poem care i-am dat delete























...

Primul meu porno

Mi-a propus mai acu o vreme Marius Chivu sa scriu si eu o poveste pentru volumul colectiv care va aparea peste ceva vreme la editura Art sub titlul Primul meu porno si-am scris. Pun aici sa ma laud o propozitie doua:


Mai urma adresa, dar nu ți-o mai zic. N-am ejaculat ca să prelungesc senzația de plăcere înmulțit cu durere și-am parcat în fața blocului. Am ieșit din mașină, i-am deschis portiera, am luat-o de gât, am mers fumând spre scară. La un geam de la etajul 36 cineva fotografia luna mai. Am intrat cu grimase serioase, complice și în ochii ei scria fute-mă. Am pășit și-am aruncat chiștocul sub scări. Abia când am ajuns la lift am început să ne sărutăm canibalic, de parcă voiam să ne înghițim limbile ca pe ciuperici otrăvitoare și să-nebunim. Mâinile au început să străbată traseele cele mai molatice, degetele să-i simtă siropul fierbinte din pizdă, curul pe care-mi venea să-l mănânc, pulsul. În oglnda în care o sprijineam sfârcurile ei aveau culoarea irișilor mei – i le-am lins. Își înăbușea gemetele și liftul urca din ce în ce mai lent, ca-ntr-o fecioară. Când mi-au căzut pantalonii am crezut că ne-am blocat. Când i-am ridicat piciorul până peste umăr clitorisul mi-a zis: Te-ai scos, fraiere ! Mă săruta ca-n delir, pierdută în vâltoarea senzațiilor, dorință de carne și sânge, foame. Când i-am introdus capul mi-am pierdut cunoștința. Am plecat din trup și când, ca un epileptic după criză, m-am întors, îi lingeam în dormitor, ardent, roza dintre fese, excitat, scos din minți, dracu să mă ia. Un lampadar prelingea o lumină confuză. O fereastră întredeschisă și dinspre ea fiorii nopții, luna. Cu buzele umezite îmi ascundea bărbăția în dragoste. Fesele brozate, rotunde, translucide, vii, sânii pe abdomenul meu flăcări cilibii, și de undeva, din subconștient, direct pe retine, filmul de mai devreme, când liftul s-a transformat în orgasm.

Ei, și-am întros-o și-am luat-o câinește, pe la spate ținând-o de dește, cu mișcări diabolice, tare, pătrundeam în ea ca-ntr-un soare, juisam, eram pân’ la prăsele, în orbite aveam două stele, și în suflet ceva ca un cer. Ea urla fără niciun reper, de-auzeai și tu acum când, mă citești în gând surâzând, și ne vezi cu al minții roz ochi... scuipă-ne, să nu ne deochi!

sâmbătă, 5 martie 2011

Anul ăsta

voi publica Chipurile în Germania. Am selectat din pachetul de recenzii scrise despre acest volum și am trimis editurilor într-o mapă de presă, următoarele fragmente:

Fara fite retorice, perfect lizibil si impresiv cu oricare dintre poemele sale, autentic social si golanesc prin tropi, inedit, interesant, dur si «greu» – daca ar fi predat liceenilor, SGB ar repera onoarea pierduta a poeziei.


Marius CHIVU, nr. 326, 2010, in Dilema Veche

mereu zen, capabil sa sufere pina la crucificare dar agnostic, dotat pentru viata dar plictisit de orizontalitatea ei, atractor de placere si spectator distant al suferintelor lumesti, poezia devine, pentru SGB, mai putin o cale de mintuire, mai putin o terapeutica a bilei negre provocate de perversitatea lumii, cit o curiozitate, un altfel de divertisment, un alt acces la lume, poate singurul inspre carnea ei, inspre profunzimi sau inalt, o forma de dandysm pe care si-o permite cel care, nascut si crescut in strada (...) Plin de energie si viziune, prin subtilitatea enuntarii si prin felul in care se inscrie, in raspar, in „traditia” poeticii doomiiste, cu duritatile ei de limbaj si catabaza pe care o inaugureaza, SGB e o voce de care trebuie sa se tina cont. Pe trunchiul poeziei romanesti contemporane iesite din beat-ul american, expresionismul german si suprarealismul francez, ramura Chipurilor se altoieste solid.


Alexandru MATEI, august 2009, in Dilemateca

Nu stiu sa spun care din trasaturile pe care le-am schitat contribuie mai substantial la farmecul Chipurilor. Nici daca nu cumva seria de detracati, femei usoare, utopici prabusiti, nebuni amabili si golani de cariera, nu sustine singura interesul provocator al acestui volum. Dar e sigur ca, dintre toate pacatele biblice, unul doar, si anume acela cu reverberatii estetice, nu se regaseste in debutul lui SGB. Al doilea. Povestea protagonistului se petrece in intervalul dintre douazeci si patru si doua zeci si cinci de ani, simultan cu multe alte povesti ale rudelor, prietenilor si rivalilor sai. Totul, chiar si inmormintarile, descinderile politienesti sau despartirile, pare un vadit spectacol aniversar. Nu se-mplinesc insa virste, ci destine.


Cosmin CIOTLOS, 4 septembrie 2009, la Radio Romania Cultural

Chipurile de Stoian G. Bogdan este o carte de poezie care se citeste ca un volum de proza, o carte legata de multe chipuri-personaje care o populeaza, multe pina la moarte. Chipurile lui Stoian G. Bogdan pare a fi o carte biografica, dar n-ai de unde sa stii cita realitate e acolo si cit e fictiune, daca nu-l cunosti pe scriitorul care zice-ntr-un poem ca nu e un poet, ci e poem, un poem care scrie pentru ca traieste. (...) Poezia lui Stoian G. Bogdan are personalitate, iar atitudinea ei imi aminteste de beatnicii americani. Un poet interesant care merita citit si urmarit in continuare.


Mihail VAKULOVSKI, revista Tiuk!

Prospetimea, naturaletea, autenticitatea textelor marcate SGB sunt imediat sesizabile. Aceasta constituie in sine o performanta, atat pentru lectorul blazat de cate revolutii si autenticisme artistice a consumat, cat si pentru autorul care poate – uite – sa genereze efecte deliteraturizate, insa reconvertibile literar. Siguranta acestui liric cu figura de brigand (ca sa nu spun „infractor” si sa se sesizeze, din oficiu, organele autoritatii) este, apoi, surprinzatoare. Fiindca e destul de dificil pentru un tanar scriitor sa patrunda, in forta, pe o piata a expresivitatilor contondente liberalizata complet.


Daniel CRISTEA-ENACHE, 31 mai 2010, pe www.cultura.ro

SGB scrie o poezie cu atitudine, o poezie constienta de propriile valente, care nu isi pune intrebari asupra valorii estetice, ci poate doar asupra valorilor existentiale, si aceasta fara a se transforma in poezie moralizatoare. Iar aceasta atitudine, desi de cele mai multe ori implicita, subsidiara, ne este indusa de focalizare, de perspectiva celui care priveste sau care ia parte fara sa actioneze propriu-zis. Pentru ca ochiul prin care avem acces la acest univers este unul static, imobil, captiv siesi. Si este si un ochi care capteaza chipurile, fara a inceta sa apartina, la rindul lui, unui alt chip. Mai departe, la un al treilea nivel, nu mai exista decit chipul cititorului care se confunda, la limita, cu toate celelalte chipuri. Un joc al conventiilor, al fictiunii care se suprapune intr-un mod imperfect, dar constant realitatii, substituindu-i-se si fiind inlocuita la nesfirsit.


Oana Catalina NINU, 24 septembrie 2009, in revista Observator cultural

Citita fara idei preconcepute, cartea – bulversanta – dezvaluie un poet capabil sa surprinda, ca-ntr-un album hiperrealist, episoade nebunesti si „chipuri” greu de uitat ale declasaţilor care i-au marcat existenţa, victime deloc inocente intr-o lume iesita din ţiţini. (…) una dintre principalele calitaţi ale poemelor lui SGB este caracterul cinematografic, de film verite.


Paul CERNAT, 24 septembrie 2009, in Observator cultural

Chiar daca pe coperta a treia scrie altceva, Chipurile („Cartea Romaneasca”, Bucuresti, 2009) nu este un debut propriu-zis, ci una dintre cele mai puternice carti de poezie din ultimii ani. Au mai fost volume remarcabile dupa 1989, dar parca niciunul nu avea atata relief. El impune un fel aparte de a scrie, un adevarat brand poetic: SGB-ul. Sau, daca vreti, SGB-imul. Care inseamna poza, virilitate, frustrare, umor rece si, poate surprinzator, sensibilitate. Multa sensibilitate. (...) SGB are lipici.


Adrian Jicu, 2010, in revista Ateneu

(…)un poet de viziune, cu un imaginar pregnant si original – mai degraba absent la scriitorii tineri de azi –, foarte capabil deja de a spune poezia verde-n fata.

Alex Goldis, 2010, in revista Vatra

Cinism si compasiune, unul de scriitura, celalalt de inima, fac la SGB o unitate de afect si comportament stilistic; o unitate in care cele doua se exaspereaza si se emuleaza reciproc. Nu-i vorba de o haina cinica sub care se ascunde o inima sentimentala, ci chiar de un cinic sentimental; pe cit de cinic, exact pe atit de sentimental.


Al. Cistelecan, 2010, inrevista Romania Literara

Lucrul cel mai surprinzator si cel mai paradoxal este ca la Stoian G. Bogdan acest spectacol cu mãsti lasa o senzatie deplina de autenticitate, poetul reuseste sa intre in pielea personajelor sale ca in propria-i piele…

Octavian Soviany, 2009, in revista Tribuna

El este cel dintai care se declara poet, ba mai mult, "poem", pentru ca - mai apoi - comentatorii sa intareasca spusele lui. Daca insa aceasta indrazneala de-a dreptul excentrica nu ar fi fost dublata de un talent pe masura de ascutit, daca luciditatea nu ar fi fost de partea lui, destinul i-ar fi zambit, cu siguranta, stirb.

Iulia Iarca, 2009, in Ziarul Financiar


Cartea a aparut in 2009 si are sansele sa bata multe carti de poezie ale multor poeti deja iesiti ca „maestri” in arena.


Gellu DORIAN, , in Convorbiri literare