sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Zâna Fluturilor [interzis copiilor]


Art. l

stăteam într-o chirie pe carol demult şi
am luat din obor ceapă morcov sfeclă roşie păstărnac mărar pătrunjel ţelină cartof leuştean
pentr-o supă pe care am făcut-o într-un oloi excelenţă pentru limbă şi trup
aşa cum am constatat imediat după fierbere.
am plecat brusc din oraş pentru vreo doo săptămâni şi când m-am întors am observat că lăsasem pe aragaz oala cu supă..
m-am gândit că tre s-o arunc de-acolo dar am amânat dintr-o oarecare scârbă.
aveam un soi de living cu bucătărie open space şi la vreo săptămână după
fiind c-o prietenă acolo pe canapea şi bucurându-mă de talentul nemaipomenit al gurii ei
inconştient de efectele adverse ale desfrâului
l-a un moment dat i-am tajnit în gât o arteziană de s-a înecat şi-a sărit
în picioare,
s-a dus spre chiuvetă să scuipe, dar
fiind vorba de chiuveta bucătăriei am avut o jenă să facă asta şi
i-am zis să scuipe-n oala cu supă că şi-aşa tre s-o arunc..
şi-a ridicat capacul oalei din care au ieşit musculiţe care au sclipit pătrunse de o rază, a scuipat înăuntru şi l-a aşezat la loc.
au mai trecut nişte săptămâni şi-a venit ziua când mi-am tras în sfârşit sufletul
şi-am găsit puterea să arunc supa aia-n vasul de toaletă.
am luat-o de torţi şi când am ajuns deasupra vasului şi-am ridicat capacul
din oală a sărit în zbor o creaţie care m-a făcut să urlu şi să scap oala din mâini.
o făptură magică sclipitoare cu un corp aproape transparent aproape de cristal şi trei perechi de aripi..
trăsături umane, vreo douazeci de centimetri înălţime, s-a înălţat şi parcă s-a teleportat cu o mişcare supersonică pe deasupra mea de-am incrementit pentru o secundă.
mai că mă căcasem pe mine sub imperiul unei groaze care-mi făcea sângele atât de rece.
am ieşit din baie şi-am intrat în living. geamurile erau închise, uşa dinspre dormitor la fel..
era acolo.



Art. ll

am luat DEX-ul în mâna dar cum
nici atunci nu eram chiar oligofren
am dedus imediat ce se întâmplase, ce creeasem în inconştienţa mea sexuală,
m-am calmat, deşi nu eram chiar calm..
şi am aşezat cărţoiul la loc.
am privit camerea în toate unghiurile ei şi-am răbufnit într-un ras care acolo, pe carol, vara, mai reverberează uneori în nopţile adânci şi clocotitoare de iulie,
ras cu confeti şi scântei ras de nebun panta rhei
ras cu zurgălăi şi senzaţii despre care aş putea vorbi veşnicii veşnicii
când din lustra cu împletituri de metale şi sticlă se ivi
vibrând un solfegiu răvăşitor
trup miniatural de copilă cu asianisme de fluture
păr de antene care lua cumva coafură în funcţie de expresiile feţei aceleia ca de porţelan
mâini aproape ireale şi acolo în piept ca o pupilă dilatandu-se şi contractandu-se
acea inima perlă
ochii kaki ca ai mei, semăna într-un fel cu bunicu şi aripile trei şi trei ca-n nişte tablouri de katya kelaro
şi solfegiul acela ca un tril duios de hypersoprană care mă lăsa cu gura căscată căscată
mă uităm ca în ajna la ea şi în frunte avea două pleoape care s-au deschis de-a-
nceput să radieze conic lumină trandafirie
eram hipnotizat şi inert ca un căcat..
ce făptură divină
am dat :D
de parcă am plămădit-o într-o noapte de dragoste cu toate muzele..


Art. lll

dac-o dădeam în vreo fasole sigur îl făceam pe viku zen
dac-o dădeam în vreo tocană îl făceam pe nicolae manolescu da mult mai frumos
dac-o dădeam în vreo friptură de gâscă îl făceam pe komartin, dacă nu puneam sare şi piper
dac-o dădeam în vreo tocană de usturoi cu ceapă îl făceam pe dan mircea cipariu
dacă făceam o colivă îl făceam pe lipcanu
dacă făceam compot de biscuiţi cu nuca îl făceam / ciotloş
dacă făceam poverla de căcat cu perje-l făceam pe mircea cărtătescu
dacă făceam creme brûlée te făceam pe tine -
oricum am avut noroc ha ha
da să vezi mai departe n zare să vezi cam cât de lin s-a apropiat
până în dreptul piramidei nazale în care am căzut odată de m-am spart
mamă, numa de astea aveam în copilărie
am căzut şi de pe bicicletă în barbă şi din copac
numa lovituri pe la cap cine ştie
crecă de asta am ajuns aşa de iubit de reuşit şi-am :Dbit
muzica ei mă supraîncanta mă făcea mai deştept mă trezea
o priveam o priveam o priveam megafascinat
eram şi acea fascinaţie mă sublima
şi dintr-o dată am gândit
şi gândul acela m-a asurzit



Art. lV

na acuma poate creca te gândeşti că te mint de te sparg
dar chiar şi dacă-i aşa recunoaşte că te mint de te sparg frumos
:D cine te-a mai minţit de te-a spart aşa frumos?
marea parcă începuse să se audă din depărtare
pereţii aceia înalţi căpătau culoare după culoare cumva conform stărilor noastre
muzica ei îmi crea o stare de linişte pace confort încât auzeam epigonii mei cuprinşi de geniu încântând până-n vecii
s-a apropiat şi mai mult într-atât încât puteam privi viitoarele mele volume de poezii prin ea
şi o voce lichidă ca un elixir ocult mi-a atins cu sclipiri timpanele
nu erau cuvinte erau particulele fractalice ale unei încântări
un fel de anestezie pentru că am închis ochii ca-n somn şi-am simţit-o pe faţă
o durere ca şi când cineva mă formata am simţit în centrul frunţii şi în centrul capului în pineală mi-am restrâns conştiinţa
atunci toată fiinţa mi s-a umplut cu lumină şi lumină din lumină m-am simţit strălucind
: aceaceastă energetică stare de perfectă armonizare vibrationala..
astfel, din omul ce eram în poezeu m-am schimbat , ca din larvă în fluture
:D



Art. V

mie muzele îmi vorbesc
sunt poemul alphaleph geniul meu e firesc
noroc că mi-e lene c-aş scrie un volum de briliante sonore sclipiri de geniu / zi
păi dacă românu s-a născut poet, nu trebuia să dea dumnezeu poezeu?
ce dracu sunteţi aşa inchilati la cap
şi greoi ca sub coarne de ţap
de parcâ nu io aş fi poezeu vostru cu auriul gloriei împletindu-mi laurii celeşti pe cap
de parcă n-aţi fi unu cu poezeu prin puterea conştiinţei
de parcă nu toţi avem Zâna Fluturilor în frunte
geniul asta e contagios face gândul nelimitat în minte şi totul e minte şi mintea-i un munte-nstelat
pe care acum că ţi-am arătat şi io cărarea dacă te-ai urcat
vezi totul
panorama absolutului
cerurile

şi respiră



Art. Vl

se rostogoleşte camera ca un zar câştigător
se rostogoleşte şi camera ta
fontanela în creştetul capului când se umple te umpli cu toată conştiinţa
adeneul se perfecţionează până la îndumnezeire
şi poţi auzi telepatic





Art. Vll

s. a. m. d.
trilurile pe care măreţ le torc verile fluturii-n raze
:D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu