Poeme de pe net 1

Cum stateam si contemplam apusul de soare intr/una din zilele care/au trecut, dupa ce i/am trimis unei fete urmatorul mesaj: cutare, inca/mi mai sangereaza buza de la muscatura ta de maine, mi/a venit in cap sa incep o rubrichie cu poeme de pe net. asa ca azi pun doua poeme care mi/au placut in ultima vreme:



marți, oamenii sînt sparți miercuri, oamenii sînt cercuri


La asta mă gîndeam, la bucata din almanahul sf comunist
(alt titlu - dincolo zace wubul, trist)
(wubul era un porc telepat de pe altă planetă
pe care îl mînca un astronaut grobian, cu rachetă)
în prima mea zi de job de ianuarie în sens invers
spre centru, nu spre metalurgie am mers
nu-mi mai săreau nasturii în maxitaxiul către zona industrială
nu mai predam odă în metru antic la profesională
în stație și în tramvai toți mă știau că sînt de-acum de-a lor
(l-am salutat precum pe director pe mînuitor)
eram fericită, aveam codul nostru discret
elevii se tachinau mai elegant, mai coerent
mîndră eram cu pasagerii de la egal la egal
în mijlocul care se îndepărta de clasele de seral
în prima mea zi de job după demisie cel mai bine m-am simțit în tramvai
cinci ani și cincizeci de metri între stațiile în care așteptai
la șapte jumate, direcția muncii.
în almanah, populația era prea numeroasă, fiecare avea alocată
din săptămînă, cîte o zi separată,
în rest, dormeau în cilindre, omenirea de luni trăia luni,
omenirea de marți trăia marți,
se mutau al naibii de greu dintr-o zi în alta
chestie din care și ieșea toată poanta.


text de poet incepator preluat de pe clubliterar.com

............................................................................

la început melodia/ pe urmă dorinţa


şi poate că pauza asta
cu lecturi & memorat lucruri like
când eu şi băieţii aproape praf pe sintetic
cu feţele într-un zâmbet retard
că oricât am încerca nu nimerim decât terenul de rugby din spate

şi după mâini fluturate spre caroseriile galbene
no more sweet music gen
dau de chiva la şaormeria din veteranilor
kabanjak & chinese reverie
la început melodia/ pe urmă dorinţa

şi cum eu mereu primul
strictly out of phase
i-o trântesc p-aia cu visele oamenilor colonizaţi
cu taţii lor futuţi de colectorul de taxe
mai puţină joacă de-a ce suntem
resemnarea pe care ţi-o dă vârsta pe la 30 zic
“coae eu nu mă mai întorc”

// pentru că toate femeile de pe mess
se-ndragostesc de mine bog
în noaptea asta ca vodka după 2 ore-n congelator
puştoaicele transpiră-n cluburi
kabanjak & chinese reverie
la început melodia/ pe urmă dorinţa

“ce-i chinuie dracii p-ăştia maică”
“ne chinuie” zic
şi varul ca ninsoarea peste noi în miez de vară
de la bas
în pereţi
apoi în piept
în anotimpul în care vin pizdele la oraş
doar pentru un anotimp
şi se lipesc de noi ca guma cu surprize de buze

// bag 4 beri şi amicul ei nu schimbă cd-ul ăla de căcat
ei nu ştiu că în sufletul meu a mai rămas doar
kabanjak & chinese reverie
la început melodia/ pe urmă dorinţa

stop
schimbăm poziţia
zice
“crezi că poţi să ţii camera asta fix”

// acolo eşti tu
cu tot cu pizdă & ţâţe
deşi nimic estetic în sticla ce se înfige atât de uşor
& senzaţia asta de vomă

când tot ce pot să mai ascult e doar
kabanjak & chinese reverie
la început melodia/ pe urmă dorinţa
ghemuiţi/ bolnavi/ poate doar beţi.


text de Stancu Marius-Iulian preluat de pe boomlit.com