joi, 23 septembrie 2010

Nu-stiu-cate-zile

Tocmai citesc romanul care mi va aparea la ed. "trei" intr-o luna, caci trebuie sa dau "bunul de tipar". Sunt indecis cui sa i-l dedic, de acea si scriu acest post. Sa i-l dedic socrului meu Dumnezeu sau nasului meu Diavolul?

14 comentarii:

  1. eu zic sa-l dedici comanestenilor, ei sunt sursa de inspiratie, nu?

    M_40

    RăspundețiȘtergere
  2. dar parca diavolul era taica-tu... si tu erai mai tare ca el...
    iar G.O.D. era a little sgb... care G.O.D. nu exista... deci cum poate ceva ce nu exista sa fie motiv de dedicatie?!? ...dar de ce nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. ai putea să i-l dedici cumătrului ciotloș

    RăspundețiȘtergere
  4. eu zic sa-l dedici fiintei iubite :)) bun, in sens larg vorbesc. si la urma urmei de ce sa fie o fiinta? poti sa dedici cartea unui anotimp, unui obiect - ar fi mai interesant! oricum, mai bine decat GOD

    RăspundețiȘtergere
  5. da daca mi-o dedici mie ce-are?

    RăspundețiȘtergere
  6. Eh, cum mă cheamă... „Cel ce te sună din Tarniță”
    Ar fi o chestie să ți-l dedici. Ce plm, doar tu l-ai scris!

    RăspundețiȘtergere
  7. e prea simplu sa mi-l dedic mie ma. ma gandesc...

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu e obligatoriu să fie dedicat nimănui. Păi de ce să mai poarte și o dedicație când el aparține literaturii, nu? Hai că m-am răzgândit, ar merge lui Stig Larsson?

    RăspundețiȘtergere
  9. cui sa dedici cartea? Pizdii matii. Asa injuri orice cititor prost care te baga in seama

    RăspundețiȘtergere