poemul de luni 30

azi mi-am terminat, nici nu stiu cum sa-i spun, un hibrid intre poem si roman pe care l-am intiulat TORRENT. e ceva ce n-a vazut literatura de cand e ea. o dementza, o nebunie. e mai bun decat tot ce-am scris pana acum, mi-o vor suge si criticii si scriitorii si lumea si dumnezeu cand il voi scoate. pun aici, avand in vedere ca poemul de luni a implinit 30 de luni prima bucata:

cu cât mă gândesc mai mult la tine

cu-atât liniile din palme ţi se modifică

de parcă lumea ta ar fi în subconştientul meu

şi din piele îţi încolţeţeşte un oraş

prin care calc cu o pereche de tenişi mişto

îmbrăcat la mişto în paşi de tango-

lan psihopat beat drogat mort pus pe şotii

şi