o coalescenţă a lacrimilor în ceva care străluceşte în toate cerurile
în sufletul tău sunt acrescent pentrutotdeauna tu
suntem adiacenţi în eternitate ca săgeata partidului avangardist român
supernova iubirii noaste se reflectă în oglinzi ca o arborescentza infrafinita
suntem bioluminescenţi
suntem concrescenţi chiar şi când facem dragoste la figurat
iarna ne face crioluminescenţi
cviescent totul şi cum ninge de efervescent de eflorescent de candenţat
totul e delitescent şi la vedere
dacă tânărul acela care te priveşte languros ar fi puţin mai plantă decât e acum ar fi dehiscent
parul tău electroluminescent obrajii tăi tot mai erubescenţi
dincolo de sfera noastră totul este evanescent
şi neamicii se uită la noi şi devin flavescenţi ca pişatul în congelator
fotoluminiscento
ceva e foarte frutescent şi incandescent ai indehiscent acum
mă simt atât de iridescent cu tine
pelvisul tău auriu pubescent
totul e departe şi rarescent
pururi recrudescent amorul
când zâmbeşti deşertul e revirescent cânţi şi morţii făcuţi praf şi pulbere prin magia vocalelor tale sunt reviviscenţi
unda noastră e sempervirescentă zeino
poemul e un argon poate prea turgescent pentru cei cu slabă putere de înţelegere
dar versul ăsta e virescent şi reverberant ca teaca unui trandafir care face spirale la nesfârşit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu