sâmbătă, 18 aprilie 2015

Despre Poezeu

Mare noroc si mare ghinion am eu in acelasi timp ca m-am nascut si traiesc in colonia asta, in timpul asta. Noroc am pentru ca, iata, pot sa spun orice fara sa ma agreseze vreo pretinsa autoritate, si zic ce n-am mai zis nimeni in tara asta si, poate, uneori, nici in lumea asta, caci insusi bunul Dumnezeu ma inspira. Ghinion am pentru ca, desi ce zic e prea tare, e spirit pur de cele mai multe sau mai putine ori, nu ma bucur de laurii cuveniti, ba din contra. Daca traiam intr-o tzara condusa de destepti, de oameni cu adancime spirituala, aveam statui in toate orasele tarii, literatura mea era invatata in scoli, caci, cu modestie afirm, cele mai potente si cele mai apte sa destepte texte, le-am scris eu in literatura romana. Pai poeme ca O lume de sclavi, ca Zice ingerul, ca Vagicianul, ca Absotul Palace, ca Toate coaiele sus samd samd samd caci am poeme de cea mai inalta calitate cu duiumul, cine-a mai scris in literatura asta pe care-au incropit-o in special numai primate? Pai daca ar fi poemele mele in manualele de limba si literatura romana de liceu, numai destepti ar iesi de pe bancile liceelor, numai oameni nu adancime spirituala, numai potenti intelectual spiritual social. Asa, numai onanisti lingvistici, numai tzugulani sunt in manuale, cu exceptiile evidente, bineinteles, texte care sa le creeze tinerilor o mentalitate de sclaveti, de supusi, de dobitoci. Caci numai un popor de dobitoci poate suporta fara reactie tratamentele la care este supus poporul roman de... Se spune ca in Romania este democratie - ba, esti nebun? pai daca era democratie, adica puterea poporului, nu vedeai un sarac in tara asta, nu vedeai un prost, un tzugulan, vedeai numai destepti thiniti fara grija zilei de maine - dar vezi milioane de saraci prostanaci tzugulani. In Romania e demosclavie, iar eu, care sunt cel mai mare poet national, Poezeul, dupa cum m-am autointitulat [ din pacate, cum nu e niciun critic indeauns de destept incat sa sublinieze importanta mea inefabila in societatea si literatura romana contemporana, sunt nevoit sa-mi subliniez singur importanta, in calitate de autocritic literar, ce sa fac daca am in jur o conjuratie de imbecili?], cum am puterea sa destept poporul asta si lumea in general, sunt ignorat. E drept ca istoricii vor constata ca in timpul asta in care majoritatea scriitorilor romani si a criticilor dadeau la pizda sare, suferinzi de prostie crunta, eu eram singurul care cantam lumina. Caci eu sunt singurul din tara asta, din literatura asta, [exceptie facand omologul meu Mihai Eminescu], care face poeme politice, in adevaratul sens al conceptului, superdestepte, care face poeme filosofice superdestepte, care face poeme de dragoste superincantatoare, care practic face poezie de cea mai inalta valoare. Singurul. Restul sunt... tzugulani [scuzati-mi sinceritatea] cu infime exceptii. Pai ce-am spus eu in literatura asta tzugulanilor astora drestati le e si frica sa creada, daramite sa gandeasca ei cu creerele lor pe janta. Pai poemele tuturor poetilor romani contemporani ingenunghiaza in fata poemelor mele ca pentru felatie, esti nebun :D
 In fine, m-am laudat destul, ceea ce voiam sa subliniez e ca voi sti ca tzara asta a intrat pe un fagas natural destept, voi sti ca are o conducere intru propasirea spirituala si sociala a romanilor, voi sti ca a iesit de sub ghiara asupritorilor, voi sti ca e democratie si nu demosclavie, in momentul in care poemele mele vor fi in manualele de limba si literatura romana. Pana atunci... pffffffffff 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu