marți, 20 septembrie 2011

Andrei Ruse: Dilăr pentru cretini

Întâmplarea face ca azi să am chef să-i mai fac puțină reclamă amicului Andrei Ruse și să scriu câteva rânduri despre romanul lui, Dilăr pentru o zi, apărut la celebra editură Polirom pe 1 aprilie 2011. Încă din start țin să menționez că așa un roman gogonat n-am citit în viața mea. Nu știu ce referenzi are Poliromul, dar mai mult ca sigur domniile lor sunt proști sau foarte proști când e vorba de colecția Ego Proză, unde, apropo, nu au apărut decât 5 romane mișto până în prezent. Restu’, maculatură! Și când mă gândesc că sunt tăiate păduri întregi pentru a se imprima elucubrațiile unor guguloi stângaci pe hârtie ecologistul din mine transpiră cu unghii în gât. Dar de ce-i spun roman gogonat acestui Dilăr pentru o zi? Pentru că are o poveste, nu trasă de păr, ci smulsă de-a dreptu și pentru că ’filosofiile’ autorului sunt de un ridicol siderant, dovadă că nici prea evoluat intelectual nu e. Și-aici trebuie să subliniez următoarea idee. Lumea e extrem de proastă, fiecare trăiește după un scenariu prestabilit, într-un decor prestabilit, pentru un scop prestabilit și-o face-n consecință prost. Individul e forțat de scenariu să-și cheltuiască clipele pentru a-și câștiga o existență retardă pentru a satisface nevoia de a deține puterea, controlul, altora, să nu trăiască cu plăcere ca să nu trăiască cu plăcere. Invidia, ura, egoismul, banii, gelozia, proprietatea, spiritul de turmă, posesivitatea, naționalitatea, răzbunarea, religia, filosofia de gară sau, într-un cuvânt, ignoranța crează nebuni, la propriu nebuni, primitivi ca Andrei Ruse, ca 99% din populația globului, și vorbesc la modul obiectiv, cu tristețe, fără să-mi convină deloc situația că trăiesc printre maimuțoi. Cred că, cumva, mințile ar trebui dezapretate, deparazitate, eliberate, reșapate, deșteptate, omul scos din lesă, dezdresat, iluminat până la strălucire, până la extaz, scos din fals, prost, eronat, rău - și maimuțică ăsta, Andrei Ruse, sub pretextul că e, vezi doamne, și el care-ce povestaș, se trezește să mai umple câmpul ideatic al publicului, și-așa needucat și cu iq-ul sub 100, din România, cu un cacat în proză.
După cum remarca scriitorul la fel de primitiv numai că mai talentat, Dan Sociup, pe un site dărăpănat și criticul literar Mihai Iovanel în revista Cultura, Andrei Ruse scrie tot ce vede la televizor, la cinematograf, pe internet, în showrile de stand up comedy, în reviste, în cărțile altora, pe vederi, pe garduri etc. întocmai glume și povești etc. mult etc.
Povestea e simplă și proastă, după cum am lăsat de-nțeles, chiar dacă felul cum o voi povesti eu acum o face să para mai mișto: Polițai de la antidrog, 40 de ani, viață mediocră, își dorește o captură grasă ca să-și crească salariul și gradul, colegul lui îi face legătura cu frate-su (sic!) un traficant simpatic numit Nebunul iar ăsta se bagă pe lângă traficant sub pretextul că e pictor, cu toate că orice ins cu o inteligență medie și-ar fi dat seama că polițistul ăla nu putea fi altceva decât polițist... Nebunul îl ia pe lângă el, îl invită să testeze droguri și îl poatră gratuit printr-un București... să-i zicem ascuns, care n-are nicio treabă cu Bucureștiul ascuns al zilelor noastre ci cu un fel de oraș xeroxat prost din romalele lui Henry Miller colț cu Chuck Palahniuk, populat cu indivizi care n-au nici în clin nici în mânecă cu românașii simpatici ai zilelor noastre, indivizi plini de teoriile conspirației pe care le-am auzit tot auzit în ultimii ani și care m-au plictisit până la lehamite. Se mai întâmplă niște povești peste care mărturisesc că am mai sărit și la final polițistul nu-l mai arestează pe Nebun pentru că plimbarea lor prin Bucureștiul american made in china se dovedește foarte emoționantă, astfel că preferă să fumeze un gioint cu fiică-sa ca să fie Happy end. Trebuie să menționez că pe parcursul cărții autorul încearcă să pledeze pentru legalizarea anumitor așa zise droguri, cum ar fi marijuana, și bine face, doar că pledoaria lui este lipsită de temei, în sensul că el nu pornește de la dreptul omului nerecunoscut încă de niciun stat din lume de a dispune de propria-și persoană așa cum își dorește ci, de la faptul că maijuana nu e nocivă :D
I-am oferit după lectură romanul unui client care s-a lăsat de droguri după o lungă cură la dezintoxicare și după ce l-a citit mi-a reproșat că-l iau la mișto cu cărți din astea și a glumit că romanul s-ar fi putut numi mai bine Dilăr pentru cretini. Păi de ce zici asta? zisei. ’Fiindcă se văd cusăturile cu ață albă în cartea asta... chirpiciul... petele de vopsea pe trotuare... trucajele... Și filosofiile alea gen: nu viața-i de căcat, oamenii sunt... Și teoriile alea cu ăia care conduc lumea... Frate... Ăsta nici la al de puștii ca frati-miu nu vinde gogoși...’
Verdict:
Într-o țară în care lumea trăiește de căcat pentru că gândește de căcat Andrei Ruse reușește să își confirme statutul de scriitor de căcat cu un roman de căcat :))

9 comentarii:

  1. spusese pă club dan sociu dăspre bogdan cosa park k scrie ca si acest andrei ruse, dân filme nu dân realitate. si-s de acord, dă pă ecran, ântru totu dacord

    RăspundețiȘtergere
  2. eu nu ma pot pronunta pt ca nu am citit cartea dar intradevar de la cei care au citit-o am auzit lucruri similare asa ca nici nu am de gand sa ma bag in ea

    RăspundețiȘtergere
  3. La un "scriitor de căcat cu un roman de căcat" ce poate fi decât un comentator de căcat?

    RăspundețiȘtergere
  4. tare tzuglea daca glumeste, normal, si daca voia sa faca o glumitza cu rima ca cele din text. oricum sa te pui pt ruse, sa spui cu numele tau si public ca iti place cum scrie ruse, e naspa rau, pune o mare umbra de indoiala asupra gusturilor tale, de aceea si cred ca tzuglea glumea

    RăspundețiȘtergere
  5. ţuglea nu glumea, mai degrabă gluma ţuglea :)

    RăspundețiȘtergere
  6. ... cu alte cuvinte se vede cand isi face un scriitor blog... si cand isi face un blogger roman.

    Eu propun ceva... sa facem o dezbatere deschisa si sa il invitam si pe domnul Ruse plus cititori care cunosc bine literatura ultimilor ani...si sa stam pe fiecare pagina ( s-ar putea sa ne ia ceva, dar merita ca sa nu spune Ruse ca suntem nebuni sau invidiosi pe succesul lui) si sa bifam sau sa incercuim chestiile pe care le-am mai auzit la George Carlin, in Californication... ca sa nu mai zic in toate romanele lui Palahiuk si asa mai departe.

    Eu am un mesaj pentru domnul Ruse: Fii nene scriitor si scrie si fa si schimba lumea pe internet, dar nu fi atat de PROST incat sa iti dai in vileag IN PROPRIUL ROMAN PROPRIILE SURSE DE INSPIRATIE. Daca iti place nene The Doors... foarte bine ai nota zece ca asculti muzica buna, dar n-o baga in carte intr-un peisaj care ar trebui sa ma faca sa miros ura si jegul din capul unui mahar de cea mai joasa speta din lumea interlopa Bucuresteana.

    Ma doare acuma pe mine in pula, imi scuzati expresia, cine e Andrei Ruse si cine e SGB ( zic de el ca tot a scris "recenzia" asta) dar nu imi amintesc ca plimbandu-ma prin Comanestiul copilariei lui Narcis Ivan sa fi avut impresia cas intr-un Loas Angeles... si culmea unu dintr-un film adica unul gandit deja de alt scriitor.

    Si ca sa nu ma Andrei Ruse cu vesnica lui suparare pe oameni care comenteaza fara sa-si dea numele... na ca ma si semnez... sa vad ce ai sa-mi faci mai Hank Moody!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mă glumeam, măi... Dar văd că SGB-ul nu glumește, dacă l-a pus pe Andrei Ruse în blogroll :)

    RăspundețiȘtergere