uite un poet cu care m-am intalnit zilele trecute, un poet pe care il apreciez cel mai mult dintre poetii anilor '80 pentru ca se reinventeaza de la o carte la alta. Alexandru Musina:
Senzaţie de iarnă
Scoate-mi un ochi. E prea frumos astă seară
Şi trupul meu e o javră de lux.
Zdrobeşte+mi falangele de prima casă
Şi lasă sângele să curgă în zăpezi.
E un moment al adormirii
Îngerilor în rădăcinile putrede.
E un moment al retragerii sezonului
Din rana imaginii.
E ca o limpede toropeală. O injecţie
pipăind drumul prin artere. Cerul negru şi calm.
Scoate-mi un ochi. E frumos astă seară.
si totusi...dupa 7 vine 8 :)
RăspundețiȘtergerep.s. astept romanul
da, mersi :D o sa vina si romanul
RăspundețiȘtergere