Cronica de Daniela Firescu in Ramuri :)

L’ enfant terrible

Volumul de debut al lui Stoian G. Bogdan (SGB), Chipurile1 (Editura Cartea Românească, 2009) îşi afirmă şi asumă prin moto-ul inaugural – „Asimptotică reverenţă întru virtutea majestăţii sale Gorică, Gorică Pârvu...” – o genealogie deopotrivă fastuoasă şi damnată, de počte maudit, după cum sesiza Radu Vancu, „într-o tradiţie care urcă până la mehenghiul Trimalchio (poet fără poezie) şi vine încoace, prin Villon, până hăt, la Boris Vian, făcând o mezalianţă relativ minoră pe teren autohton cu Dimitrie Stelaru”.

Autoficţionalizare, biografism, abundenţă de confesiuni mai mult sau mai puţin fictive domină discursul poetic, mişcarea este contradictorie, oscilând între izolare şi elanuri extrovertite. Retragerea în poezie, interiorizarea are drept scop o „regrupare” a strategiilor spre relansarea în forţă a noi provocari. Mai mult decât un poet blestemat, Stoian G. Bogdan se impune prin figura de copil teribil: „Da, am chef să scriu chiar poemul ăsta, c-aşa am eu chef”.

Starea de anxietate şi obsesia ratării sunt anihilate prin subterfugii poetice, prin poematizarea realului: „Chiar crezi că-ntre ochii mei va scuipa vreodată ratarea?/ tu crezi că-n corpul meu se ascunde vreun hoit?/ chiar nu ştii că eu tai de unde vor toate gurile să muşte?/ (...) iubesc rataţii, nu şi ratarea./ când nu sunt lovit până-n moalele capului de inspiraţie/ când sunt lovit în şuturi/ şi se pare că jegul din mine mă îngroapă de viu/ fiecare vers mă reface”.

„Chipurile” ce alcătuiesc volumul sunt chipuri ale unei realităţi puţin suportabile: puşcăria, sanatoriul, oraşul natal, toposuri surprinse în notaţii directe, înregistrări neprelucrate, livrate crud şi concis: „aici prietene ar fi fost mai bine să nu intri/ ăsta-i oraşul comăneşti. aici m-am născut eu/ aici te aşteaptă disperarea în rochie de mireasă/ şi moartea dacă ai noroc”. În contrapunct, pentru a regla tensiunea permanentă, surescitarea, figuraţia lirică în note uşor sentimentale se insinuează în personajele-chipuri ce compun această lume – bunica, mama, Super, dl. Teo, Jairica, Canciioc, unele purtătoare de patronime exotice: Liviu Naţia ori Frăsina Lefter. Un sentimentalism tandru-tragic reverberează din versurile în care interacţionează cu cele mai importante prezenţe feminine din viaţa sa, mama şi bunica: „o găsesc strânsă în cămaşa de forţă/ Cum se clatină ca o pendulă stricată/ din lumea mea în lumea ei/ m-ar împăca acum şi-o bătaie/ un blestem, o înjurătură, un scuipat/ fiindcă îmi e atât de dor de mama”. Lumea lui SGB, lumea Chipurilor este traversată de o succesiune de figuri feminine, portrete cu impact, accentuate agresiv şi exagerat uneori – ghiridumba sau Jairica: „Au bătut-o cu cardurile-n cap/ până la leşin / De atunci viaţa ei este ca o nesfârşită plimbare/ în vagoanele unui tren gata să deraieze/ fiindcă o dată la cinşpe minute îşi pierde minţile”. Registrul grotesc este amplificat ludic precum în întâlnirea cu cea mai frumoasă femeie din lume – „«Ce faci ?»/ mi-a răspuns simplu cu voce de vată/ «Depinde cât dai»“ – sau suprimat, revocat în avertizarea romanţată din „toate femeile de care mă îndrăgostesc ajung rău/ de parcă liniile din palmele mele se termină în palmele lor” şi chiar anulat în Ion sau Ioana de imaginea copilului nenăscut, ecou al inocenţei pierdute: „mi-ar fi plăcut să vină o copilă/ (...) sau un puştan/ haios cum eram eu/ evreu ca bunicu’/ şi să îmi spună/ orice“.

Chipurile se dezvoltă într-un permanenet dialog cu figurile obsesive ale imaginarului poetic personal („m-apropii de finalul chipurilor/ îmi creşte tot mai multă vată în nări”), însă, dincolo de autoreferenţialitate, prinde contur şi un dialog livresc, o reţea intertextuală fină ce marchează figurile reper / model poetic şi polemic – Arghezi, Mircea Dinescu, Edgar Lee Masters.

Refuzul resemnării, refuzul morţii şi al ratării manifestate prin atitudinea de frondă, bravadă (Sunt. O lichea sau Casino) sarcasmul („al dracu viitor/ cu cât cinism îmi mai zâmbeşte”), gestul ostentativ (Poemele din România literară) întregesc poza de enfant terrible care împreună cu tag-ul SGB fac din neconvenţional o marcă înregistrată şi validează un debut în forţă.