aer liber
tristeţea-i o lumină neagră
porii o-mprăştie când în minte
un surâs se-ncheagă
şi-un nume zglobiu cum un nume
nu poate fi decât după acel surâs
şi un obraz pe care încă l-aş sorbi
şi doi ochi verzi cu genele-n sprâncene
eu cred că păsărica ta secretă gin
am spus să umplu aerul de râs
dar ca răspuns am primit doar tăcere
m-am ofticat dar m-am ţinut în lesă
şi m-am îndepărtat şi cum mă-ndepărtam
lăsam în urmă umbra-mi mică
ca lacrima pe care-o înghiţeam
afară era foarte vară nu mai puteam
de cald scuipam injurii
cum îmi stă-n obicei şi cum îmi place
căci chipul ăla mă-mbătase mangă
i-am dat taxiului un bună seara
şi mi-a răspuns că-n zona mea nu merge
că-i rău famată plină de jigodii
venale ieftine dintr-o bucată
băga-mi-aş pula-n măta l-am scuipat
aşa sunt oamenii obişnuiţi
să vadă ce-i mai rău
să judece să dea verdicte
să pedepsească ca să-şi satisfacă
orgoliile egoismul duşmănia
căci dacă-i altu’ găunos tu eşti perfect
aveam un pix în buzunarul drept
mi-am scos un ochi şi a venit salvarea
m-a luat pe targă până la spital
şi doctorul de gardă era ginecolog
i-am zis să doarmă-n continare
dar să-mi trimit-o asistentă
că-s nefutut nefericit nebun şi
nu mai ştiu ce mi-a răspuns
mi-aduc aminte că nu-mi aduceam aminte
nici cine sunt nici cum mă cheamă nici de ce
dar nu-mi aduc aminte dacă
se întâmpla atunci sau mai-nainte
când c-o maşină am intrat în zid
