Uite un poem de Radu Gyr care mie-mi vine-n minte de fiecare dată cand îmi merge prost:
Îndemn la luptă
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.
Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?
Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.
Da, ai ales un poem de granit.
RăspundețiȘtergereCe ritm frumos!
RăspundețiȘtergere„Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.”
Superb! Întotdeauna am recunoscut poemele mari, după finalurile mărețe.
Apropo de Radu Gyr - a fost un mușcelean veritabil care a dat valoare zonei.
Fiind de origine mușceleană, nu pot să nu fiu mândră. Mari valori în zonă ... păcat că se vorbește atât de puțin și sunt amintiți vag.
O sa-l tin minte, ca sa ma motiveze si pe mine in zilele mai dificile.
RăspundețiȘtergereZi buna!
bravo
RăspundețiȘtergereAi înfrânt!
RăspundețiȘtergere