marți, 3 august 2010

poemul de luni 16

\\\pun un poem drag mie, de Mihai Eminescu:


O, mamă


O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu...
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

3 comentarii:

  1. Mi se pare fain ce selectezi. Asta spune ca ai gust. Faptul ca nu te feresti de clasici e mare chestie.

    RăspundețiȘtergere
  2. clasic si totusi atat de contemporan/actual...

    M_40

    RăspundețiȘtergere
  3. hi...Bogdane,Bogdane..meriti ciufulit un pic... stii sa alegi,hai ca iti dau si eu ceva,,http://www.youtube.com/watch?v=dVxnVikZv1U

    sub un salcm lalala....

    RăspundețiȘtergere