luni, 19 iulie 2010

Poemul de luni 14

Iata un poem de Demostene Botez:


Singurătate



Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.

7 comentarii:

  1. hi...este o melodie a Mirabelei:))..frumoase viersuri tinand cont ca esti tinerel(veronica)

    RăspundețiȘtergere
  2. e un poem de demostene botez iar melodia e a angelei similea

    RăspundețiȘtergere
  3. Hi..ai dreptate,sorry(veronica)

    RăspundețiȘtergere
  4. uite si melodia
    http://www.youtube.com/watch?v=WCIl5ILUZ7c

    Maria_40

    RăspundețiȘtergere
  5. Inca o dovada ca erotism, livresc, liric- se-ngina si-si raspund.
    Oricare-ar fi interpreta si compozitorul, au ales un text minunat.

    RăspundețiȘtergere
  6. hi..putin spus minunat(veronica)

    RăspundețiȘtergere