Felix Nicolau despre TORRENT in Catavencu

sau alt critic care nu stie sa citeasca. Zice:


Spaima nevestelor, moartea curcanilor!

Cine n-a auzit de SGB? Nu, nu BGS, dle! Eu zic de Stoian G. Bogdan, avocat, publicist şi cel mai important poet din Comăneşti. Da, el! Beatnikul nostru, urmaş direct al americanilor care se drogau şi hălăduiau de-a lungul şi de-a latul ţării. Până îşi împuşcau nevestele sau deveneau homosexuali.
Torrent (Editura Herg Benet) este un superpoem, adică are un schelet pe copertă. Dacă ne gândim, totuşi, cartea asta e mai mişto decât multlăudata Chipurile. Pentru că experimentează mai abitir şi pentru că este într-adevăr paranoică, nu doar cocalaristă.
În linii mari, este vorba despre o gaşcă de drogangii care ar face orice pentru o doză. Unul dintre ei, Superstrălucitorul, are două mari probleme în viaţă: „oglindă, oglinjoară, spune-mi cine-i cel mai şmecher poet din ţară?” şi „ştoul de agăţat tipese”. Tot aşteptând să-i bage „dumnezeu mâna-n chiloţi”, poetul grupului o ia razna, nenică! Se mută „pe Stoian G. Bogdan,...,colţ cu Nemuririi”. Cum n-are bani de chirie, se declară Ştefan cel Mare: „SGB e un soi de cafenea-bar-club-univers în care se adună toată lumea./SGB e infinit aproape”. După care, de la găleţile de heroină, îşi imaginează că agaţă tipe mişto. Când colo, ăla micu, dolofanu’, era...tac-su, bă!
Sgb scrie chiar şi romane. Geniale şi ele!

Cum deschizi usa inimii unei femei/ Camera emotionala

"Camera emotionala" este un pattern verbal cu o larga aplicabilitate cand vine vorba de femei. Creaza o metafora pentru raspunsul sexual al femeii si acestea sunt componentele ei:

pasul 1. Creaza o usa sau o deschizatura prin care o emotie poate fi introdusa

pasul 2. Creaza descrieri kinestezice ale emotiei utilizand cuvinte ca: electric, cald, furnicator... bla bla

pasul 3. Amplifica senzatia, sentimentul, pana la apogeu.

pasul 4. Apogeul asta mizeaza pe o gama diferita de sentimente care sunt aduse in discutie, astfel incat ciclul sa reinceapa

Asta a fost teoria. Dar exemplul va lumina:

"Cand ca femeie descoperi ca esti interesata de un barbat (arati subtil spre tine), se intampla des sa te opresti si sa creezi o deschizatura, ca o intrare, si sa introduci inauntru un sentiment de curiozitate. Acum, in timp ce introduci inauntru acea furnicatoare curiozitate, ea poate incepe sa crasca si sa tot creasca, pana cand, in cele din urma, isi are apogeul intr-un sentiment de sincer interes. Si cum esti bine primita in acest sentiment de interes, el coboara adanc, foarte adanc, si interesul preia dintr-o data acest cald si primitor sentiment care creste puternic, puternic, puternic, pana cand explodeaza inauntrul acestui sentiment de dorinta... si esti bine primita inauntrul acestei electrizante dorinte, si dorinta incepe sa devina tot mai intensa si tot mai intensa si tot mai intensa.. pana cand devine atat de puternica incat... la final... la final realizezi ca acest barbat (arati spre tine) e al tau... si-l vei obtine!"

:D Cartea Puterii

Cu placere!

Poate o poezie frumosa

Pictează-ți asta


ne văd dansând în mintea mea
în roșu îmbrăcată plutești peste podea flacără vie
te urmez biet fluture neîndemânatic ce sînt # cu privirea de purpură
învârtindu-mă neajutorat către nenorocire
învârtindu-mă

prin muzica care se schimbă brusc
te apropii de mine
și mă retrag din calea pasiunii tale
sau poate-acum flacăra care îmi ești
se vede-atrasă înspre fluture inexplicabil

poate că flacăra arde dorindu-și fluturele
la fel cum fluturele plutește atras în flacără
ambii purtați de adierile destinului
până în clipa desăvârșirii
când flacăra și fluturele devin
un
o

și mă gândesc la tine și mă întreb
în acest mereu acum
doar cum ne vezi tu pe noi împreună
în acel loc special din mintea ta

Cartea Puterii

Tocmai ma intorc de la un proces penal unde am obtinut pentru clientul meu o pedeapsa cu suspendare si ma simt bine. Atat de bine incat tocmai vorbesc despre noul meu proiect. Este vorba despre o carte cum nu a mai fost scrisa in Romania pe care o voi intitula Cartea Puterii. Cartea Puterii se vrea a fi un manual pentru pregatirea celor care isi doresc si intentioneaza sa obtina de la viata mai mult decat ii programeaza Societatea sa-si doreasca. In cuprinsul ei sunt explicate Legi, Strategii si Tehnici secrete pentru obtinerea Puterii, atat asupra propriei tale persoane cat si asupra celorlalte persoane. Cum in ultimii doi ani am studiat mai multe carti scrise de o serie de autori americani in domeniile dezvoltarii personale, persuasiunii, seductiei etc. voi furniza prin intermediul acestei Carti cunostintele pe care le-am acumulat tuturor care doresc sa le posede. Fac asta pentru a emancipa cetateanul roman si penru a-l elibera din ignoranta la care a fost condamnat fara nicio vina de catre cei care detin si doresc sa detina in continuare controlul asupra lui.

Voi structura cartea pe capitole, cam in felul urmator:

Argument

Legile Puterii

Strategiile Puterii

Tehnicile Puterii

Seductie

Concluzie

Bibliografie


Voi publica pe cont propriu aceasta carte intr-un tiraj de 101 exemplare pe care le voi vinde cu un pret mai mult decat satifacator, avand in vedere tehnologia de ultima ora pe care o furnizez. Pretul unui exemplar va fi, deci, de 500 lei.

Cred ca daca muzele-mi vor ingenunchia sub prohab cum mi-au dat de-nteles, intr-o luna doua o termin de scris. Nu-mi ura succes pentru ca Succes e numele meu de botez :))

Andrei Ruse: Dilăr pentru cretini

Întâmplarea face ca azi să am chef să-i mai fac puțină reclamă amicului Andrei Ruse și să scriu câteva rânduri despre romanul lui, Dilăr pentru o zi, apărut la celebra editură Polirom pe 1 aprilie 2011. Încă din start țin să menționez că așa un roman gogonat n-am citit în viața mea. Nu știu ce referenzi are Poliromul, dar mai mult ca sigur domniile lor sunt proști sau foarte proști când e vorba de colecția Ego Proză, unde, apropo, nu au apărut decât 5 romane mișto până în prezent. Restu’, maculatură! Și când mă gândesc că sunt tăiate păduri întregi pentru a se imprima elucubrațiile unor guguloi stângaci pe hârtie ecologistul din mine transpiră cu unghii în gât. Dar de ce-i spun roman gogonat acestui Dilăr pentru o zi? Pentru că are o poveste, nu trasă de păr, ci smulsă de-a dreptu și pentru că ’filosofiile’ autorului sunt de un ridicol siderant, dovadă că nici prea evoluat intelectual nu e. Și-aici trebuie să subliniez următoarea idee. Lumea e extrem de proastă, fiecare trăiește după un scenariu prestabilit, într-un decor prestabilit, pentru un scop prestabilit și-o face-n consecință prost. Individul e forțat de scenariu să-și cheltuiască clipele pentru a-și câștiga o existență retardă pentru a satisface nevoia de a deține puterea, controlul, altora, să nu trăiască cu plăcere ca să nu trăiască cu plăcere. Invidia, ura, egoismul, banii, gelozia, proprietatea, spiritul de turmă, posesivitatea, naționalitatea, răzbunarea, religia, filosofia de gară sau, într-un cuvânt, ignoranța crează nebuni, la propriu nebuni, primitivi ca Andrei Ruse, ca 99% din populația globului, și vorbesc la modul obiectiv, cu tristețe, fără să-mi convină deloc situația că trăiesc printre maimuțoi. Cred că, cumva, mințile ar trebui dezapretate, deparazitate, eliberate, reșapate, deșteptate, omul scos din lesă, dezdresat, iluminat până la strălucire, până la extaz, scos din fals, prost, eronat, rău - și maimuțică ăsta, Andrei Ruse, sub pretextul că e, vezi doamne, și el care-ce povestaș, se trezește să mai umple câmpul ideatic al publicului, și-așa needucat și cu iq-ul sub 100, din România, cu un cacat în proză.
După cum remarca scriitorul la fel de primitiv numai că mai talentat, Dan Sociup, pe un site dărăpănat și criticul literar Mihai Iovanel în revista Cultura, Andrei Ruse scrie tot ce vede la televizor, la cinematograf, pe internet, în showrile de stand up comedy, în reviste, în cărțile altora, pe vederi, pe garduri etc. întocmai glume și povești etc. mult etc.
Povestea e simplă și proastă, după cum am lăsat de-nțeles, chiar dacă felul cum o voi povesti eu acum o face să para mai mișto: Polițai de la antidrog, 40 de ani, viață mediocră, își dorește o captură grasă ca să-și crească salariul și gradul, colegul lui îi face legătura cu frate-su (sic!) un traficant simpatic numit Nebunul iar ăsta se bagă pe lângă traficant sub pretextul că e pictor, cu toate că orice ins cu o inteligență medie și-ar fi dat seama că polițistul ăla nu putea fi altceva decât polițist... Nebunul îl ia pe lângă el, îl invită să testeze droguri și îl poatră gratuit printr-un București... să-i zicem ascuns, care n-are nicio treabă cu Bucureștiul ascuns al zilelor noastre ci cu un fel de oraș xeroxat prost din romalele lui Henry Miller colț cu Chuck Palahniuk, populat cu indivizi care n-au nici în clin nici în mânecă cu românașii simpatici ai zilelor noastre, indivizi plini de teoriile conspirației pe care le-am auzit tot auzit în ultimii ani și care m-au plictisit până la lehamite. Se mai întâmplă niște povești peste care mărturisesc că am mai sărit și la final polițistul nu-l mai arestează pe Nebun pentru că plimbarea lor prin Bucureștiul american made in china se dovedește foarte emoționantă, astfel că preferă să fumeze un gioint cu fiică-sa ca să fie Happy end. Trebuie să menționez că pe parcursul cărții autorul încearcă să pledeze pentru legalizarea anumitor așa zise droguri, cum ar fi marijuana, și bine face, doar că pledoaria lui este lipsită de temei, în sensul că el nu pornește de la dreptul omului nerecunoscut încă de niciun stat din lume de a dispune de propria-și persoană așa cum își dorește ci, de la faptul că maijuana nu e nocivă :D
I-am oferit după lectură romanul unui client care s-a lăsat de droguri după o lungă cură la dezintoxicare și după ce l-a citit mi-a reproșat că-l iau la mișto cu cărți din astea și a glumit că romanul s-ar fi putut numi mai bine Dilăr pentru cretini. Păi de ce zici asta? zisei. ’Fiindcă se văd cusăturile cu ață albă în cartea asta... chirpiciul... petele de vopsea pe trotuare... trucajele... Și filosofiile alea gen: nu viața-i de căcat, oamenii sunt... Și teoriile alea cu ăia care conduc lumea... Frate... Ăsta nici la al de puștii ca frati-miu nu vinde gogoși...’
Verdict:
Într-o țară în care lumea trăiește de căcat pentru că gândește de căcat Andrei Ruse reușește să își confirme statutul de scriitor de căcat cu un roman de căcat :))