Chipurile

DRAGOSTE

2012-01-22T12:26:00.000-08:00

zICEAMmai de mult ca am terminat un volum de dragoste/agatat.
Mintisem.
Crezusem ca l-am terminat.
Le avea pe toate.
Mai putin drama.
Daca-n dragoste drama nu e nimic nu e.
Femeile au nevoie de drama.
Drama le face sa-i dea iubirii o dimensiune eterna.
Zilele trecute am terminat-o si Cum e o carte in aceeasi masura si pentru femei si pentru barbati o voi intitula DRAGOSTE.
Pe ultima coperta voi pune umatorul text:

...o intarsie în subconstient... un minimanual de seducție... incantatii hipnotice... gata sa fie puse in toate mintile... pe toate limbile... să apropie si sa desparta orice femeie de orice barbat si invers... pe orice planetă. Așa cum există câte o specie de orhidee pentru fiecare femeie, aici există cel puțin un text perfect pentru orice împrejurare posibilă cu o femeie. Se stie ca femeile aluneca in dragoste pe ritmul vorbelor bine gatite...
Cu alte cuvinte SGB face o demonstraţie de retorică de amor care poate seduce domnişoare... și doamne.
Tupeu, zâmbet pe buze, privire în ochi, voce în ton și încredere = DRAGOSTE

In duba jandarmeriei

2012-01-18T07:39:00.000-08:00

eu aici

Poemul poemelor

2012-01-12T16:35:00.000-08:00

Cantul I

1. Cuprinde-ma, caci ma topesc privirile tale, caci numai in bratele tale voi gasi toata fericirea.
2. Pieptul tau e Campiile Elizee, glob trandafiriu orbitor imbratisarea ta, de aceea toate femeile de tine se indragostesc.
3. Du-ma undeva unde sa-mi arati toata stralucirea. Du-ma mai repede. Cupidonul meu e in noapte. Dragostea i-a luat ochii, numai la ea priveste. Scoate-mi sageata lui. Sageata lui nu ma inalta. Soarbe-mi otrava. Otrava mea e primavara simtirii, imi spunea.
4. Topita-n vulcanul dragostei sunt superfe(c)telor, de aceea tot ce ating se indragosteste. Frumusetea mea e zeiasca ca Roma!
5. Nu-mi luati in seama umbra de cearcan, ochii mei au privit stelele noapte de noapte. Trotoarele oraselor de lumina roz m-au adus aici, sa pot cunoaste in sfarsit iubirea. Iubirea ce-mi fuse promisa nu mi s-a dat.
6. Rapitorul meu, lasa zmeura buzelor tale sa-mi spuna cui ii soptesc, cui ii zambesc, pe cine saruta si unde. De ce sa simt peste tot buzele celorlalti?
7. De ce sa nu stii tu hiperminunato, arhifrumoaso, metaiubitoareo cui sip e cine vei afla acusi, caci faguri de frumusete sunt obrajii tai.
8. Mireasma ta e ciuperca halucinogena, numele tau mi-a lasat gust de ciocolata.
9. Curbele tale duc in extaz.
10. Te ador dar nu pe tine si de-aceea iti ofer in dar TOTUL.
11. Binecuvantat sa fie Cupidon, raza lui mi-a deschis inima.
12. Rapitorul meu are pielea fosforescenta, lumineaza in toata fiinta.
13. Magic este Rapitorul meu, vocea aproape imi tremura cand il vorbesc.
14. Cat de hiperminunata, de arhifrumoasa, de metaiubitoare esti, Rapitoarea mea, gura de dulceata e gura ta.
15. Cat de total esti, Rapitorul meu, si cat de incantatoare ti-e vocea. Plaja pustie ne face clipa dulceata.
16. Petala de sange - luna. Asternut translucid in care ne adoram – cerul.

Cantul II

1. Eu sunt trandafirul care a crescut din asfalt. Eu sunt ochiul cu o mie de irisi.
2. Ca o regina care ma tine in sah pe o poza alb negru. Ca o urma in piept e Rapitoarea mea.
3. Ca un greiere intre gandaci e adoratul meu, muzica lui dulce face sa se miste trupul meu. Sa il ador pe muzica lui ador.
4. El m-a dus dupa apus si o pilula catifelata si roz mi-a dat, stantata cu un  si-o ♥
5. Dati-mi limonada, caci sunt insetata dupa cantecul lui.
6. Intr-un glob trandafiriu orbitor m-a inchis, are pielea ca luna lui Iulius.
7. Superfe(c)telor, va aduc rugaminte, lasati-mi Rapitoarea sa viseze vocea care o venereaza.
8. Spune-mi, fluturas sclipitor, cine te adora pe tine?
9. Incantatie pe buzele mele trupul lui. Il inalt cu toata ardoarea.
10. Cat trebuie sa dormi ca sa te trezesti, Iubitoarea mea?
11. Noaptea a trecut, luna s-a terminat, cerul e soare.
12. Infloreste orasul si iata vremea poemului, strazile susotesc superdragostea noastra.
13. Oamenii sunt frumosi, ziua un zambet, noi nemuritori. Cat trebuie sa dormi ca sa te trezesti, Iubitoarea mea?
14. Arata-mi curcubeul cuvintelor tale, caci mintea ta e o frumoasa si trupul sublim incarnat. Ochii tai sunt strugurii lui Bachus.
15. Deschide-ti-i Iubitoarei mele ferestrele Paradisului, caci trupul ei nestemata de ciocolata de menta-i.
16. Rapitorul meu e in adancul meu. Straluceste ca soarele.
17. Intre noi nu mai este nimic. Suntem TOTUL.

Cantul III

1. Ca o viespe l-am cautat sub petalele patului. Si nu era.
2. Iata-ma trezesc sa-l gasesc prin tot orasul. Iata -ma trezesc de noapte si nu era.
3. Si-am intrebat stelele daca n-au vazut sufletul meu, dar au tacut. Si-am intrebat Luceafarul.
4. Numai trupul, dupa ce mi-a raspuns, am fugit si uite-asa l-am intalnit pe Rapitorul sufletului meu, de mana l-am luat si niciodata parca nu l-am mai lasat, acasa l-am luat.
5. Superfe(c)telor, va aduc rugaminte, lasati-mi Rapitoarea sa viseze vocea care o venereaza.
6. Ce muzica se-aude cu miros de hasis si gust de sampanie, ce muzica relaxanta ca un sicriu de puf, ce muzica se-aude ca o lopata infipta-n mormant?
7. Ha ha ha, e Rolce-Roys-ul adoratiei, are farurile aprinse si lumina lor roz e.
8. Uite, cine e-nauntru cu plete roz ca zarurile aruncate pe haina ; du-te-n…!
9. Ochii tai sunt … Muzica din toate visele.

Cantul IV

1. Cat de hiperminunata, de arhifrumoasa, de metaiubitoare esti, Rapitoarea mea! Gura de dulceata gura ta! Ochii tai, cocktailuri in cluburi de noapte, animatoare la bara.
2. Sprancenele tale sunt cele mai frumoase, pasari intr-un tablou neoimpresionist.
3. Nu poate exista vers care sa poata exprima cum sunt obrajii tai. Obrajii tai sunt o senzatie roz.
4. Zambetul tau invie mortii. Iata toti oamenii dintotdeauna te preamaresc. Esti Dumnezeea. Curbele tale duc cu adevarat in extaz.
5. Simt ca-mi cresc aripi cand ma gandesc la tatele tale. Chipul Providentei curu’ ala al tau inenarabil si inestimabil si inebranlabil si infinit.
6. Voi intra la tine pana se dizolva soarele. Noaptea va fi o ghirlanda, deci, oras de nuri ma vei alege primar asa cum vrei.
7. Esti mai misto decat orice ador, esti MISS MISTO pt.otdeauna.
8. Vino in visul meu si fa-mi viata o noapte, vino in visul meu sa plutim ca-n povesti.
9. Pentru ca tu vrei, pot sa fac orice vrei. Sunt duhul tau bun si rau pt.otdeauna. Si nu trebuie sa-mi spui ce vrei. Vreau ce vrei.
10. Pentru ca tu stii sa faci cea mai mare placere, sarutul tau pierde mintile.
11. Si iata-ma, mangai cu cuvinte parul tau, caci parul tau curge-n toate partile si n-are sfarsit. Alunec pe parul tau de departe, din trecut si din viitor. Ma apropii. Oare nu fericire esti?
12. Iata, te astept aici, vrajitorule din roz si ma topesc privirile. Privirile tale insinueaza nerusinat.

Cantul V

1. Si sunt in limba dupa tine. Si am pus pe degetul tau suvita de roz. Sunt tot o dragoste, un iris inflorit in dragoste. Ma disperi.
2. Treaza nu eram, iubirea e o lunga betie. Dar prin vis auzeam, vocea lui, pisica rozalie.
3. Trezeste-te, mandro, ochii tai vreau sa ma binecuvanteze.
4. Rapitorul meu m-a cuprins si pe pleoape m-a sarutat. Dar ochii nu mi i-am deschis, de parca eram legata in visul meu colorat.
5. Cand m-am trezit sa-l sarut a disparut.
6. Ca o lacrima am cazut, totul era tristete, tandari, praf, scrum, nefrumusete. Si l-am dat disparut. Si am intrebat stelele. Dar au tacut. Si am intrebat Luceafarul. Si nu mi-a raspuns!
7. El prin fereastra mi-a intrat, pe curand pe o raza roza, cum era evident. Totul in poemul dragoste e roz ardent. Chiar si Luceafarul din cer. Chiar si cerul.
8. Mi-a zis: 8 e numarul meu norocos, iata versetul 8, ca sa-l facem ∞, oare nu vrei sa faci niste 8uri?
9. Superfe(c)telor universului, va aduc rugaminte, cantati-i sufletului meu ce-ngana trupul meu, cantatati-i dorinta mea maxima.
10. De ce sa nu fii tu cartea in care imi scriu versurile nemutritoare, eclatanto? Deschide-te si iata iti voi scrie unde-i gagiul asta al tau care, apropo, oare ce ti se pare asa stralucitor la el, oare stralucirea lui nu e doar in mintea ta?
11. El este cel ce este si cel ce va fi, indiferent de povestea ce urmeaza, iubirea mea il scandeaza, iubirea mea il graviteaza, iubirea mea e-n el absolut.
12. Fermecatorul meu n-are adversar in iubire, barbatia lui ca o cobra danseaza cantecul meu.
13. El imi creeaza dispozitia cea mai importanta, el face tot ce face perfect, perfect, perfect.
14. Chiar si privirea ta. Chiar si ce se intampla acum. Timpul sta pe loc. Totul e visul lui, e poemul dragoste.
15. Imi amintesc saruturile lui; si gura-mi saliveaza, si ochii-mi fug peste cap, si-n fiecare particula am fluturi cu petale roz, lumina.
16. Asta-i un poem despre un barbat si-o sirena. Barbatul gandeste. Fluturii cu petale roz gandesc. Luceafarul gandeste. Dar sirena, sirena nu gandeste. Nu gandeste. Pentru ca sirena, sirena stie TOTUL, TOTUL. Si-i danseaza-n imaginatie

Cantul VI

1. Si zici ca unde l-ai gasit, mirobolanto? Unde ti-a dat sarpele fructul oprit? Si-acum unde il ascunzi, sa-l gaseasca si privirea noastra?
2. Iubitul meu e in adancul meu. Straluceste ca soarele.
3. Trupul tau clasa stil si gratie, dar pe care pentru ca, desi nu semanam, suntem gemeni, si toti facem unul, si astazi, intamplator, e ziua noastra, mi-l vei oferi cu drag. Esti femeia mea , caci noi suntem unul. Iata-ma, am 17 brate, cu toate sa te imbratisez, si 9 guri sa te sarut, pe gura, pe gat, pe sani, pe buric, pe cur, pe coapse, pe
4. Sunt trup si suflet a iubitului meu. Numai sub mangaierile lui torc ca o tigroaica. Cu el am dispozitia. Emotia pe care-ntotdeauna mi-o doresc, el e.
5. Tu ma adori pentru ca-ti place-n visul meu. Tu ma adori pentru ca toate-s aranjate sa ma adori cum iti doresti.
6. Nu te mai uita asa la mine cu ochii aia din care ma scurg in cascade.
7. Ochii tai, cocktailuri in cluburi de noapte, animatoare la bara, sprancenele tale cele mai frumoase pasari intr-un tablou neoimpressionist.
8. Nu poate exista vers care sa poata exprima cum sunt obrajii tai. Obrajii tai sunt o senzatie roz.
9. M-am iubit cu tot ce misca plin de frumusete-n univers, dar tu esti peste tot ce este, esti Dumnezee, ma tii sub control, sunt papusa ta de lumina cu blugi si geaca de staniol.
10. Cupidon are pelteaua feminitatii sub sageata, dar de el ai fugit ca de moarte. Ai rupt sageata lui ca pe-un pai de chibrit, ai aprins toata dragostea noastra.
11. Ce frumoase sunt stelele. Sclipesc ritmul inimii. Tu auzi ce-mi sopteste inima ta cu dragoste? Tu auzi cu cata dragoste-mi sopteste inima ta?
12. Agata-ma-n mreaja bratelor tale, saruta-ma cu sarutarile gurilor tale.

Cantul VII

1. Trezeste-te, mandro, ochii tai vrem sa binecuvanteze. Noua ne vorbesti in vis atata ardoare?
2. Ce-ar fi daca ma vei auzi vorbind mai bine picioarele tale oricum le voi da la o parte?
3. Ca draperiile trase peste lumina picioarele tale.
4. Vulcani plini cu nectar de pere gata sa erupa pe buze, sanii tai.
5. Piedestal pentru chipul chipurilor, gatul tau. Ochii tai, yale care te elibereaza de alegerile pe care le-ai facut in trecut cand ne-nclestam privirile. Fin, nasul tau, jur ca cere bobarnace. Ia!
6. Arata-mi curcubeul cuvintelor tale, caci mintea ta e-o frumoasa si trupul sublim incarnat. Buclele tale intinse in trecut si in viitor ma hipnotizeaza.
7. Esti vartejul roz care atrage-n el toata frumusetea, ziceam. Stii ca cei care se aseamana se atrag si iti place de mori. Oare in ce ganduri iti trec prin minte acum?
8. Prin gandul tau as putea fi la picioarele tale, ca un buchet de trandafiri m-as urca pana sus, incet, incet, limba ca-ntr-o cofetarie mi-as putea sidera.
9. Sunt trup si suflet a iubitorului meu. Numai sub mangaierea lui torc ca o tigroaica.
10. Jura-te pe dragoste sa ma adori mereu daca nu!
11. Iubitul meu stralucitor auzi cum te chem sa vii sa ma scoti ca un salvamar din plictiseala-n care ma afund? Auzi cum te doresc pe tine? Du-ma acolo unde gandurile se sting si simt numai placere. Cu adevar te numesc: PLACERE.

Cantul VIII

1. Interzis imi esti tu cum le e interzisa muritorilor libertatea. De aceea clipele cu tine par nesfarsite. De-ai fi copilul meu sfarcul te-as lasa sa-l saruti usor, usor.
2. Intr-un glob trandafiriu orbitor m-ai inchis. Si ai pielea ca luna lui Iulius. De ochii tai roz ard indragostiti ochii mei.
3. Superfe(c)telor, va aduc rugaminte, lasati-mi Rapitoarea sa viseze vocea care o venereaza!
4. Cine se-nalta dintre petale facand dragoste cu al ei Rapitor? Cine e in aer ca un parfum roz ametitor?
5. Ca pe-un medalion in piept poarta-ma mereu. Sa stralucesc mereu roz.
6. Spuneam ca nu e cu putinta atata dragoste, iata, e mai multa dragoste decat pot sa vad. Simt.
7. Cuprinde-ma, caci ma topesc privirile tale, caci numai in bratele tale voi gasi toata fericirea.
8. Aratati-va darurile, domnii mei, spuneam. Aratati-mi dimensiunea generozitatii voastre. Dar tu esti in iubire cel mai generos.
9. Esti in adancul meu, iubitul meu, esti in adancul meu pana mereu, stralucesti ca soarele, esti vrajitorul din roz pentru ca te ador.
10. Intre noi nu mai exista nimic. Suntem TOTUL.

Sarbatori fericite!

2011-12-24T04:55:00.000-08:00

Dragilor, sa aveti sarbatori fericite si tot ce va doriti in anul care vine!

Biblia

2011-12-16T05:03:00.000-08:00

Am citit vreo jumate din ea si pana acum pot sa spun ca: e o carte pentru oi scrisa de lupi. E o carte atat de nociva pentru spiritele moi incat indata ce o voi fi terminat de citit voi scrie un eseu de vreo 10 pagini in care o sa-mi prezint argumentele in acest sens.

Editura BRILIANT

2011-12-12T03:56:00.000-08:00

Dragilor va anunt ca sunt bazat. Pe fondul crizei actuale, situatia cartilor a devenit KO. E din ce in ce mai greu sa scoti o carte. Editurile te ametesc cu planuri editoriale, cu interese financiare, cu librarii... nu-ti dau drepturi de autor iar daca ti le dau ti le dau dupa pastele cailor... vrei sa ai cartea si te milogesti dupa doua exemplare de protocol... cu 1000 de lei ajungi sa cumperi 4 exemplare cand ti-ai putea cumpara tot tirajul... si tot asa.
De asta m-am decis. Mi-am facut editura.
Primesc comenzi pt orice tip de carte, poezie, proza, teatru, indiferent daca sunt debuturi sau nu. Ofer conditii grafice excelente, tipar de calitate, termen de predare rapid. Siteul este in lucru iar pretul este rezonabil.
Vrei sa-ti scoti cartea din tipar cat mai repede posibil?
Ai bani cat sa-ti cumperi tot tirajul?
Excelent. Batem palma. Editura BRILIANT e editura care-ti da stralucire.
Pot fi contactat pe stoiangbogdan@yahoo.com in aceasta privinta.
Nu ezita ca-i pierderea ta.

Budapesta

2011-11-23T11:16:00.000-08:00

M-am mutat de la hotel la Budapesta intr un apartament din 39 cu niste camere rombice si rotunde si triunghiulare si-mi place mult. As putea deschide o cafenea aici, 10 mese bar, muzica. Dar sa trec peste asta.
Mai nou, tigarile au o substanta toxica-n plus pe langa cele 4000 deja existente, menita sa te faca sa fumezi rapid. Daca fumezi rapid fumezi mai mult. Daca fumezi mai mult cheltuiesti mai mult. Eu m-am lasat de fumat ca vreau sa ma apuc de cantat la inmormantari. Am o voce pentru care al de frank sinatra ar ucide si stiu am niste ferpare lirice care fac tandari sufletul.
Prietenul meu Cosmin va fi si el evident in taraf la tambal, Alexandra la muzicuta, Roberto la chitara - mai trebuie niste viori si un contrabas.
Mie sete si-l rog pe Rici sa-mi aduca un pahar cu suc de mere. Sunt la Mircea acum, stam la o lulea si bem suc de mere. Mai vorbim

Matei Hutopila

2011-11-10T10:18:00.000-08:00

Unul dintre poetii sub 25 de ani in care am mare incredere este Matei Hutopila. El este unul dintre castigatorii concursului de manuscrise organizat de editurile Herg Benet si Casa de editura Max Blecher anul acesta si ii va aparea curand volumul de poezii "Copci". Am citit acest volum de cand era in lucru si pot spune ca, intr-o lume normala, in care editura Polirom n-ar avea drept sclavi o grmada de critici de pe la revistele literare contemporane si de prin juriile premiilor literare, ar avea parte de foarte multa atentie. Sa speram ca va avea parte, totusi...

NU-STIU-CATE-ZILE-pe-lista-cartilor-propuse-oficial-pentru-festivalul-francez-Premiers-romans-roumaines-en-lecture

2011-11-05T09:15:00.000-07:00

Cica. Nu am auzit de acest festival pana acum, sa vedem ce se alege.. Le urez succes nominalizatilor!

Cele șase romane românești propuse pentru acest festival – din care juriul va desemna un câșigător – sunt:

Cătălin Pavel, Aproape a șaptea parte din lume (Humanitas)

Bogdan Coșa, Poker (Cartea Românească)

Dan Coman, Irezistibil (Cartea Românească)

Cristina Nemerovschi, Sânge satanic (Herg Benet Publishers)

Stoian G. Bogdan, Nu-știu-câte-zile (Trei)

Marta Petru, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului (Polirom)

Despre monarhie si..

2011-10-25T03:32:00.000-07:00

Asist cu tot mai mare surprindere la un fenomen pe care multi nu-l constientizeaza, iar daca-l constientizeaza nu-i realizeaza pericolul, si-anume, la incercarea de schimbare a ordinii constitutionale existente in Romania si la instaurarea monarhiei. Acest fenomen, observ, este sustinut de o serie de asa zisi intelectuali si politicieni care, in lipsa unor cunostinte temeinice de drept si emotionati de povestile copilariei si de niste imagini tv, viseaza, manipulati de cei care chiar au interesul direct sa se faca monarhie, cai verzi intre peretii institutiilor romanesti. Care monarhie poate fi de 3 feluri:
Monarhie constitutionala
Monarhie absoluta
Monarhie electiva
O monarhie constituționala este o forma de guvern monarhica ce face parte dintr-un sistem constituțional care accepta un monarh ereditar sau ales în funcție de șef de stat. Monarhiile constitutionale moderne, de obicei implementeaza conceptul de "separarea puterilor", unde monarhul e capul ramurei legislative sau doar are un rol ceremonial.
O monarhie absoluta este o forma de guvernare in care monarhul (împărat, țar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea suprema in stat, poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitata).
O monarhie electiva este o forma de guvernare bazata pe alegerea prin vot a suveranului.
Monarhia cea mai probabila in Romania noastra ar fi cea constitutionala. Desi, nu e exclusa nici una absoluta la cat de ignoranta e natiunea. Adica, daca a rezistat ea 45 de ani cu mainile-n san in cacatul ala de realitate dinainte de 89, fara drepturi, condusa de primitivi, poate rezista inca multi ani in alt cacat de realitate - evident, cu astia ca mine, or sub pamant, or la puscarie, or prin tari straine. A nu se intelege ca nu recunosc si partile bune ale celor 45 de ani dinainte de 89. Le recunosc. Acea perioada a fost singura din istoria tarii asteia in care fiecare om avea locuinta, loc de munca si hrana. Acea perioada a fost singura cand Romania functiona ca un ceas doxa. Acea perioada a fost singura in care alfabetizarea cetateanului a fost o preocupare majora pentru Stat. De fapt, Romania moderna s-a facut in perioada aceea: strazi, cladiri, fabrici, uzine, agricultura, scoli, alfabetizare, orase-ntregi etc. Ca fusese razboi inainte si se distrusese cam mult, nu? Nu degeaba spunea Nicu Ceausescu, pe buna dreptate, imediat dupa asa zis a revolutie: "Ce-a construit tata voi nu sunteti in stare nici sa varuiti". Si ce s-a creat prin sacrificiul tuturor romanilor s-a dus in buzunarele celor care au dat lovitura (d)in '89, cand Tara a inceput sa se transforme intr-o ruina. Acea parioada n-a lasat Romania cu niciun ban datorie externa. Or acum, dupa cum spuneam, Romania are 330 de miliarde de euro datorie externa. Si multe.
O monarhie constitutionala inseamna ca monarhul e or ereditar, si-aici se-ntelege ca e din familia cu sange asa zis, nobil, daca poate exista asa ceva si nu poate, adica din famila regala - or ales. Numai ca si ales, monarhul e tot din familia regala. Ca doar nu-ti inchipui ca te trezesti tu, X din Cracacesti sa candidezi pt functia de monarh :D de ce nu? Ca asa e traditia, pffffffisa-te-ai pe ea.
Spuneam mai sus ca in monarhiile constitutionale moderne DE OBICEI se respecta principiul separatiei puterilor si monarhul e capul ramurei legislative, ceea ce-nseamna ca el promulga legile sau are un rol ceremonial. Daca nu se respecta obiceiul inseamna ca monarhul are toata puterea conform Constitutiei, ceea ce nu-i ok deloc. Altfel... Un monarh de zorzon nu ne trebuie, mai ales ca trebuie sa-i plateasca contribuabilul onorariul pentru rolul ceremonial, iar unul care sa promulge legi, nici atat, pentru ca ar promulga si multe legi care ii convin doar lui. Vorba aia, regii nu sunt decat niste oameni crezuti de alti oameni regi. Daca nu-l crezi rege nu e rege, intelegi? Cu cat sunt mai ignoranti oamenii, cu-atat mai regi sunt unii oameni. App, exista o carte pe care eu as preda-o in scoli, scrisa de Bogdan Teodorescu, se cheama 5000 de ani de manipulare - o recomand cu caldura.
Ceea ce mi s-ar parea extrem de prozastic daca, doamne fereste, s-ar intampla sa se faca monarhie in tara asta, ar fi sa ajunga rege asa zisul principe Radu Duda, care printr-o conjunctura favorabila a ajuns din actor principe. Pentru ca omul ala n-a visat niciodata sa ajunga din muritor de rand, rege. Nu ca regele ar fi vreun altfel de muritor ca, vorba unui amic, tot pe cur face caca :D
Chiar n-am niciun respect pentru titulaturi si cu-atat mai putin pentru titulaturi din astea, gen rege. De cand cu Drepturile Omului, s-a cam dus vremea regilor. Pana atunci lumea credea ca aia au 8 coaie si ca atare au mai multe drepturi. N-au.
Dar hai sa vedem acum cat e de frumoasa democratia. Care nici ea nu e foarte mai presus decat monarhia, dar macar democratia subliniaza faptul ca toti oamenii au aceleasi drepturi. Eee, si cand oamenii eu aceleasi drepturi, neica, daca esti tu rege sunt si eu. Stiu ca oamenilor, ca si oilor, le place sa aiba un pastor, mereu, cineva care sa le arate pe unde sa mearga samd, dar uite ca mie nu-mi place si daca nu mi place n-am ce face si strig: NU!
Democrația se definește ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranității naționale (națiunea conduce statul prin reprezentanții săi alesi prin vot universal, pe principiul separării puterilor în stat, pe principiul egalității tuturor în fața legii). Democrația este inseparabilă de respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului. Un element important al democrației este constituția. Acest document, votat de către popor prin referendum organizat în mod liber, reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat și definește limitele puterii a conducătorilor aflați în diferite funcții din stat și din guvern, definește politicile fundamentale și stabilește structura, datoria și puterea guvernului.
Democrația reprezentativă este un regim politic democratic în care cetățenii deleagă puterea poporului - a "suveranului" - unor reprezentanți pe care îi aleg chiar din rândurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice. Alegerile legitimează dreptul reprezentanților de a decide în locul și în numele poporului, fără a-l mai consulta, pentru o perioadă de timp limitată, după care trebuie organizate noi alegerei.
AIci beleaua e ca nu exista lege care sa traga la raspundere reprezentantul in situatia in care nu-si materializeaza programul politic pe care-l promite. Adica, daca vine X azi la guvernare si azi omul ia painea cu 1 leu, iar la sfarsitul mandatului o ia cu 10 inseamna ca reprezentantul nu a fost competent, de buna credinta etc. si trebuie tras la raspundere.
In fine, m-am plictisit sa mai scriu la asta, mai era ceva de spus despre democratie dar lasam... ceea ce voiam sa subliniez este ca EU nu cred ca e nimeni mai presus decat nimeni doar pentru ca il cheama REGE sau doar pentru ca provine dintr-o familie careia-i zice regala sau doar pentru ca a existat o traditie bla bla.. si stiu ca Monarhia e o forma de guvernamant perimata si in acelasi timp retardata. Ca sa ma exprim plastic, monarhia pe langa democratie e ca trasura pe langa aeroport. Ca atare o refuz.

de vorba

2011-10-21T05:38:00.000-07:00

stateam de vorba mai devreme cu o traducatoare poloneza pe care am cunoscut o anul trecut. imi spunea ca s-a intors in polonia, ca s-a maritat si si-a deschis propria ei afacere. am intrebat-o ce afacere. mi-a zis ca lucreaza cu firme care importa in romania produse din polonia. dar ce m-a facut sa scriu acum randurile astea este ce-a mai spus cand a spus asta. a spus ca: cum tara voastra nu produce mai nimic si importa totul... - intr-adevar, tara noastra chiar nu produce mai nimic si importa totul, pana si mancarea. si-am intrebat-o: bine, si clientii tai ce importa. la care ea mi-a spus: pai cam de toate... tara noastra produce de toate si exporta de toate... in special mancare. adica romania, cu atata teren arabil si-atata mediu rural cat are, importa mancare. asta mi se pare fantastic. si nu e. si cu cat ma gandesc mai mult la conversatia asta, cu-atat mai negru mi se face in fata ochilor... pentru ca stiu ca tara are administratia pe care o are pentru ca are populatia proasta pe care-o are. app, s-a facut un test de inteligenta la nivel mondial care a demonstrat ca poporul roman e unul dintre cele mai retardate popoare din lume. ca iq romanilor a scazut in ultimii 22 de ani cat n-a scazut in ultima suta

Cine injura pe blogul meu

2011-10-19T09:45:00.000-07:00

Se stie despre mine ca sunt un scriitor nu foarte agreat de majoritatea scriitorilor din tara asta. De ce nu sunt foarte agreat? Din doua trei motive: Unii sunt invidiosi pe literatura mea si incearca sa-mi distruga cu orice pret imaginea, pe care, app, am avut eu grija sa n-o am prea buna pentru ca n-am vrut sa fiu confundat cu scriitorii anteriori aparitiei mele; Altii sunt enervati de felul meu de-a fi sau au avut contacte cu mine in urma carora si-au dat seama ca sunt mici si ca atare bla sau nu sunt de acord cu ideile mele inovatoare despre politica si literatura. Acesti scriitori intra pe blogul asta si injura si scriu tot felul de asa zise obscenitati. Stiu asta pentru ca am un program care imi arata ip-urile calculatoarelor domniilor lor :D Nu ma deranjeaza ca injura sau scriu alte asa zise obscenitati pe acest blog. Cum spuneam mai de mult, blogul se cheama Chipurile si primeste pe cine doreste sa-si manifeste opinia sau felul de-a fi liber. Dar ce urmaresc ei prin postarea sub postarile mele a unor comentarii asa zis vulgare? Urmaresc sa creeze iluzia ca blogul acesta este citit de persoane pe care societatea incearca sa le respinga si sa induca tot felul de idei gresite despre mine si despre literatura mea cititorului care nu se vrea nici scriitor nici nimic altceva de genul, care intra si citeste pe-aici. De ce? Ca sa-l respinga. Culmea e ca de fiecare data cand primesc injurii pe acest blog imi creste ratingul. In fine, nu tin blogul asta pt rating, l-am tinut initial pentru promovare si acum il mai tin pentru ca m-am obisnuit. Dar la anu, undeva in martie, il voi sterge.

Imnul echipei Steaua

2011-10-17T01:51:00.000-07:00

Mai acu vreo 5-6 ani l-am auzit pe Gigi Becali spunand la tv ca are nevoie de un imn pentru echipa pe care o patroneaza. Stiindu-ma capabil sa scriu un astfel de imn si sperand sa obtin pe el niste lovele, intr-o zi, cand am gasit in sfarsit starea aferenta unui astfel de demers, chiar l-am scris. Spre deosebire de imnurile echipelor romanesti, imnul meu se remarca prin solemnitate, trasatura esentiala a unui imn. Tin sa mentionez ca nu sunt suporterul echipei Steaua sau altei echipe, ma mai duc din cand in cand la meciurile echipei Rapid cu prietenul meu Cosmin care e fan si mai stau in galerie ca-mi place sa le scuip fetelor seminte-n cap.. glumesc. Imnul se canta pe o anumita melodie pe care din pacate nu pot s-o fredonez cu aceasta ocazie. In fine:

Imn

Din tată-n fiu purtăm în suflet Steaua
Pe cerul inimii o înălţăm
Chiar dacă-i soare, ploi, sau cade neaua
Noi ne-am născut numai să câştigăm!

Luptăm-luptăm sub raze roşu-albastre
Iar jocul nostru e fotbal rebel
Echipa noastră-i astru printre astre
Victoria ne este unic ţel!

Echipa
noastră-i Steaua
Campioana!

Avem doar jucători de primă mână
Puternici, duri, adevăraţi eroi
Născuţi, crescuţi în patria română
Îi preţuim: ne preţuim pe noi!

Cu viaţa noastră ne-apărăm echipa
Şi peste tot în lume o cântăm
Săraci, bogaţi, cât ne trăieşte clipa
Noi ne-am născut numai să câştigăm!

Echipa
noastră-i Steaua
Campioana!

PS. il vand si cu 10000 de euro ca vreau sa scap de el :))

Cartea Puterii Capitolul 1

2011-10-14T08:46:00.000-07:00

http://carteaputerii.blogspot.com/2011/10/capitolul-i.html

cu komartin pe mess adineauri

2011-10-12T09:10:00.000-07:00

stoiangbogdan (12.10.2011 18:40:29): iata te vechiul meu prieten, on line pe mess ca norii pe fruntea unul cer
stoiangbogdan (12.10.2011 18:40:38): ce mai faci?
Claudiu Komartin (12.10.2011 18:58:51): uite ce să fac
Claudiu Komartin (12.10.2011 18:58:54): te-ngrop
stoiangbogdan (12.10.2011 18:59:00): cum asa? succes

si aici groapa si pamantul http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2011/10/un-mascarici.html

si replica mea:

Un bun prieten

Pe Claudiu Komartin l-am cunoscut mai bine intr-o noapte cand capsam cu Cosimin si cu Cristi carnetelele pe care le publicam in colectia no name coordonata de un cristian. A venit intr-un capot de piele si l-am intrebat daca nu cumva i l-a furat lui bunica-su - l-a dezbracat si-a inceput sa capseze si el, si-am vorbit - pana la urma si-a capsat un deget. Cosmin a zis ca si l-a capsat intentionat. a doua seara avea sa se planga in club a la lansarea carnetelelor de aventura noastra aratand dovada: degetul capsat. Atunci l-am remarcat si mi-am zis: iata un bun prieten de avut. Am inceput sa umblam si am inceput sa cunosc o gramada de scriitori care m-ai displacut mai mult sau mai putin cu mici exceptii. Ma prezenta ca pe un prieten dintr-un film de oscar, ca pe uite cu cine umblu eu: cu sgb. Oamenii aia ma cunosteau de pe siteul clubliterar.com pe care l-am administrat si eu intr-o zi sau de pe alte siteuri literare pe care activam cand eram mai pusti sub nickul sgb, si-acum ca ma cunosteau si-n realitate, si-mi vedeau stilul excelent, se impresionau pana la extaz. Au urmat nopti de betii si chefuri samd. Au trecut anii. Si public eu Chipurile. O carte pe care am scris-o in vreo doi ani si pe care, avandu-mi in vedere stilul dezordonat de-a scrie, inainte s-o public am trecut-o prin mainile mai multor prieteni cu experianta in redactare de carte, printre care si prin mainile prietenului Komartin caruia i-am multumit cu fiecare prilej ca si celorlalti. Orbit de succesul subit al cartii, prietenul Komartin a dezvoltat o aversiune fata de mine, pe care, de altfel Cosmin a numit-o invidie, in propozitiile si in gesturile lui: ma ingana, ma imita, avea o conduita dezagreabila, pe care incepuse de la o vreme s-o aiba si fata de Cosmin, nu stiu de ce. Ne-am racit. Era prin 2009. Ulterior, am inceput sa aud ca pe la fiecare masa pe la care trecea, Komartin, vechiul meu prieten, vorbea despre mine ca despre un fost iubit care l-a parasit. Un medalion de cuvinte care sa-mi distruga imaginea de distins domn in fata distinsului auditoriu, povesti si minciuni si o gramada de lucruri pe care un distins ca mine le priveste ca pe publicitate gratuita de la un vechi prieten bun. Uneori, intristat de prietenia acestui prieten, m-a luat gura pe dinainte si m-am mai scapat si eu, e drept, despre furturile si escrocheriile lui de doi lei, despre cum isi taie venele ca sa nu-l paraseasca femeile, dar niciodata apeland de minciuna si la dezinformare. un mare maestru al ceremoniei ceaiului in japonia spunea ca a-ti vorbi de rau un prieten e a te vorbi de rau pe tine, iar eu, ca un mare maestru al ceremoniei ceaiului ce sunt in romania spun ca eu il voi respecta si iubi in continuare pe acest prieten, chiar si cand ara prin prietenia noastra. Si-i trimit in imaginatie un fluture de noapte pe care l-am scris rand cu rand. Cu drag, de la Poezeu, pentru Claudiu Komartin, mua!

Un nou blog important

2011-10-11T08:22:00.000-07:00

http://carteaputerii.blogspot.com/

șampanie

2011-10-09T08:28:00.000-07:00

mai varsă o stea
în cupa mea
mai topește un briliant în pahar
astăzi sufletul e sărbătoare iar

mai pune un gând bun
mai o dorință și începe să o îndeplinești acum
și viața e pur și simplu frumoasă

viața nu-i greu
pentru că poți
să conștientizezi că viața-i un vis pus pe roți
că viața-i mereu

că trecutul și viitorul nu există
tot
suntem doar noi doi acum și nimic
putem compune prezentul un pic
astăzi sufletul e sărbătore pentru că eu pot
pentru că eu vreau și zic
pentru că vocea îți sună a sărbătoare
așa și decorul

totul vorbește pe limba ta
totul e energia ta supranaturală
e o stea în frunte pe cerul inimii
ochi deschis
vis
do re mi
la lă lă

mai varsă o stea
în cupa mea
soarbe-o ca și când ai sorbi șampanie

șampanie în vene
șampanie și bucurie
sufletul e sărbătoare
sufletul e stea

să ciocnim pentru
ea

Cred ca cel mai bun poem pe care l-am scris vreodată cu Esop la țambal

2011-10-05T15:06:00.000-07:00

Acum și AICI

Primul meu articol

2011-10-04T17:14:00.001-07:00

http://www.bookiseala.ro/emil-constantinescu-s-a-declarat-monarhist/66618.html

Felix Nicolau despre TORRENT in Catavencu

2011-09-30T11:24:00.001-07:00

sau alt critic care nu stie sa citeasca. Zice:

Spaima nevestelor, moartea curcanilor!

Cine n-a auzit de SGB? Nu, nu BGS, dle! Eu zic de Stoian G. Bogdan, avocat, publicist şi cel mai important poet din Comăneşti. Da, el! Beatnikul nostru, urmaş direct al americanilor care se drogau şi hălăduiau de-a lungul şi de-a latul ţării. Până îşi împuşcau nevestele sau deveneau homosexuali.
Torrent (Editura Herg Benet) este un superpoem, adică are un schelet pe copertă. Dacă ne gândim, totuşi, cartea asta e mai mişto decât multlăudata Chipurile. Pentru că experimentează mai abitir şi pentru că este într-adevăr paranoică, nu doar cocalaristă.
În linii mari, este vorba despre o gaşcă de drogangii care ar face orice pentru o doză. Unul dintre ei, Superstrălucitorul, are două mari probleme în viaţă: „oglindă, oglinjoară, spune-mi cine-i cel mai şmecher poet din ţară?” şi „ştoul de agăţat tipese”. Tot aşteptând să-i bage „dumnezeu mâna-n chiloţi”, poetul grupului o ia razna, nenică! Se mută „pe Stoian G. Bogdan,...,colţ cu Nemuririi”. Cum n-are bani de chirie, se declară Ştefan cel Mare: „SGB e un soi de cafenea-bar-club-univers în care se adună toată lumea./SGB e infinit aproape”. După care, de la găleţile de heroină, îşi imaginează că agaţă tipe mişto. Când colo, ăla micu, dolofanu’, era...tac-su, bă!
Sgb scrie chiar şi romane. Geniale şi ele!

Cum deschizi usa inimii unei femei/ Camera emotionala

2011-09-30T07:05:00.000-07:00

"Camera emotionala" este un pattern verbal cu o larga aplicabilitate cand vine vorba de femei. Creaza o metafora pentru raspunsul sexual al femeii si acestea sunt componentele ei:

pasul 1. Creaza o usa sau o deschizatura prin care o emotie poate fi introdusa

pasul 2. Creaza descrieri kinestezice ale emotiei utilizand cuvinte ca: electric, cald, furnicator... bla bla

pasul 3. Amplifica senzatia, sentimentul, pana la apogeu.

pasul 4. Apogeul asta mizeaza pe o gama diferita de sentimente care sunt aduse in discutie, astfel incat ciclul sa reinceapa

Asta a fost teoria. Dar exemplul va lumina:

"Cand ca femeie descoperi ca esti interesata de un barbat (arati subtil spre tine), se intampla des sa te opresti si sa creezi o deschizatura, ca o intrare, si sa introduci inauntru un sentiment de curiozitate. Acum, in timp ce introduci inauntru acea furnicatoare curiozitate, ea poate incepe sa crasca si sa tot creasca, pana cand, in cele din urma, isi are apogeul intr-un sentiment de sincer interes. Si cum esti bine primita in acest sentiment de interes, el coboara adanc, foarte adanc, si interesul preia dintr-o data acest cald si primitor sentiment care creste puternic, puternic, puternic, pana cand explodeaza inauntrul acestui sentiment de dorinta... si esti bine primita inauntrul acestei electrizante dorinte, si dorinta incepe sa devina tot mai intensa si tot mai intensa si tot mai intensa.. pana cand devine atat de puternica incat... la final... la final realizezi ca acest barbat (arati spre tine) e al tau... si-l vei obtine!"

:D Cartea Puterii

Cu placere!

Distrugerea iubitului

2011-09-28T05:26:00.000-07:00

Acum o sa dezvalui una dintre smecheriile mele preferate: Distrugerea iubitului femeii pe care-o doresti. Aceasta tehnica face iubitul neatragator in mintea ei si asta te face sa-i ajungi mai usor in chilotei:D Sa notam mai intai ca daca femeia ar fi extrem de fericita cu iubitul ei atunci nu ti-ar mai da timp sa actionezi in niciun sens, nu-i asa? A se retine. Apeland la aceasta tehnica ii vei confirma fara ca macar sa mentionezi vreo secunda asta ca tu esti genul ei de barbat.
Dedesubt sunt cele mai dese reprosuri pe care femeile la au fata de iubitii lor:

1. Faptul ca nu se implica indeajuns in relatie
2. Gelozia
3. Comportament abuziv - fizic sau mental
4. Nesatisfacator in pat
5. Prea previzibil si plictisitor
6. Isi doreste in pat lucruri pe care ea nu le doreste
7. E prea "needy"
8. E prea distant

Acum urmeaza propozitiile magice pe care le poti spune ca sa obtii ceea ce ti-ai propus:

1. Faptul ca nu se implica indeajuns in relatie

"Asta imi aminteste de prietenul meu Costel care munceste ca sofer pe dubita. Omu' a cunoscut o tipa dintr o familie bogata si-a inceput sa se intalneasca cu ea. Tipa il placea foarte mult, doar ca omu', in mintea lui, credea ca nu merita o tipa cu statutul ei. Era ca si cand, in mintea lui, era mereu ingrijorat ca ea il va parasi pentru ca putea avea orice barbat isi dorea."

2. Gelozie

"Incearca sa nu te superi pe el, bine? E doar ca tu probabil esti femeia cu calibrul cel mai ridicat din cate a avut si asta il face sa stie ca daca il vei parasi vreodata nu va mai putea gasi o tipa de calibrul tau. E doar ingrijorat, asta-i tot."

3. Comportament abuziv

"Asta se intampla tot timpul cand un barbat e cu o femeie cu care nu se poate descurca din punct de vedere emotional. E doar ca nu se poate descurca cu toate lucrurile care se intampla in capul lui si asta-l face sa se comporte in acest fel. Probabil ca n-a corespuns niciodata cerintelor unei femei asa ca vrea cu disperare sa ramai cu el."

4. Nesatisfacator in pat

"Sunt sigur ca vrea sa te satisfaca sexual doar ca nu poate pentru ca e nesigur. E ca tipul care are o iubita foarte frumoasa si care sfarseste prin a insela-o cu una de 100 de ori mai urata, din moment ce asta il face sa se simta mai bine cu el. Mie imi pare ca are complexul celui care crede ca nu-si merita iubita, dar poate ar trebui sa-i suporti asta un timp, pentru ca sunt sigur ca se va descurca mai bine curand." :))

5. Prea previzibil si plictisitor

"Voi doi ati ajuns sa fiti atat de apropiati incat ai devenit mai mult o sora decat o iubita pentru el. E prea sigur pe tine asa ca nu mai simte nevoia sa faca ceva special pentru tine."

6. Isi doreste in pat lucruri pe care ea nu le doreste

"Din moment ce n-a mai avut pe nimeni ca tine simte nevoia sa te transforme intr un obiect. Nu se poate deschide in fata ta pentru ca simte ca risca sa fie ranit asa ca transforma sexul intr-un fel de joc pervers si murdar."

7. E prea "needy"

Ei, ar trebui sa intelegi ca tipul nu are nicio alternativa inafara de tine si ca tu esti singura femeie din viata lui care il face sa se simta important. Fara tine viata lui n-ar avea sens, asa ca nu-l poti condamna. Are nevoie de tine.

8. E prea distant

Ii e teama sa se deschida in fata ta pentru ca simte ca nu merita o femeie ca tine si crede ca daca ti s-ar deschide probabil nu ti-ar placea ce-ai vedea. Eu cred ca comunicarea e cea mai importanta chestie intr-o relatie, dar il pot intelege si pe el. Ii e frica sa nu te piarda asa ca o arde distant ca sa ti sublinieze ideea ca nu l poti avea. E smecher in felul lui... stie ca oamenii isi doresc ce nu pot avea."

Aceasta tehnica face parte din cartea pe care o scriu acum: CARTEA PUTERII ;)

CU PLACERE!

Să te fut 2011

2011-09-26T13:17:00.000-07:00

strada care duce spre hotelul unde locuiesc acum
două case un restaurant incinta unei săli de festivități
în care tocmai aud cântecul unei nunți chiuind
și liceul de mecanică fină liceul

cu bătăi prin curte și puștoaice mișto
cu mașini negre în parcare și copii săraci retardați primitivi
cu țigări pe la colț și droguri din alea care-ți prăjesc creierii
droguri de care admite legiuitorul român
adică guvernantul român prostănac și mânjit
droguri legale care termină psihic

n-ar dezincrimina traficul și consumul de iarbă să înmugurească țara
n-ar dezincrimina prostituția să-i pună lumea bani la chiloței
n-ar nimic
mințile lor zidite cu ignoranță jigodismul mârlănismul cultura știft
caracterele lor de căcat nu-i lasă

sunt condamnat să trăiesc la mintea proștilor ăstora
într-un sistem opresiv

sunt cel mai strălucitor poet din lume și sunt împins în noroi zi cu zi
ar trebui să zâmbesc din statui și să vrăjesc
ar trebui să fiu predat în școli
ar trebui ca după poezia mea să se facă politica lumii

ar trebui să mă faceți Prim Reprezentant al cetățenului în Stat
aș putea scoate lumea din foame și-aș transforma-o în paradis
într-un buchet cu flori
în briliante

ridicați coeficientul de inteligență al țării
nu mai îndoctrinați copiii cu minciunile voastre
nu-i mai dresați să țină capul plecat
nu le mai turtiți spiritele
nu-i mai futeți nu-i mai bateți nu le mai luați banii
nu le mai furați viitorul
nu li-l mai compuneți voi după ideile voastre opresive
ei sunt cei care vor plăti datoria externa pe care a făcut-o guvernantul român în ultimii 22 de ani
peste trei sute trei zeci de miliarde de euro
bani care puteu transforma România într-o bijuterie de țară
bani care unde sunt?

leprelor!
minți create după sistemele unor minți parșive

forțați omul să învațe religia puterii din fașă ca să-i suporte consecințele până la moarte

când religia ar trebui să fie materia care te învață cum să nu pui botu’ la religie

de ce le plătește Statul salariile popilor?
de ce eu, în calitate de contribuabil sunt obligat să le plătesc salariile popilor?
de ce să vă plătesc eu impozit de șmecher?
ca să vă băg vouă eu banu-n buzunare?

de ce să plătesc eu triplu totul?

de ce să plătesc impozit pe pământul meu?

ce-s alea accize?
ce-i ăla TVA?
de ce eu?

nu-mi permit o casă nici după o viață de muncă în țara asta

creați locuințe gratuite pentru cine nu-și permite una
creați pensii lunare pentru scriitori că să deștepte populația din ignoranța voastră
nu-i mai țineți în jeg

stau în hotelul ăsta infect într-o cameră de ospiciu
îmi stric stilul pe poeme care vă schimbă mentalitățile
în loc să scriu despre natură iubire și liniște

nimeni nu are dreptul să fie sărac
nimeni nu are dreptul să-i fie nimănui sclav

de ce nu se gândește nimeni să creeze o lume în care minimumul garantat e casă masă și libertate de mișcare pentru fiecare gratuit
de ce nu-și imaginează nimeni all the people living for today

legalizați bigamia și căsătoriile homosexuale și eutanasia
poate vreau să mă însor cu 3 femei și 3 bărbați și să mă sinucid
n-aveți dreptul să mă opriți
pentru că sunt om și am toate drepturile

pentru că declar asta lucid și conștient
am dreptul să dispun de propria mea persoană
indiferent de consecințele împotriva ei
deci am dreptul să mă și autodistrug
conștient că fac asta
și deci să mi-l și exercit
deși nu-i cazul

o să fac abstracție
de opiniile și de legile celor
care se erijează în cei care îmi definesc
ghidează și îngrădesc libertatea de mișcare
sub orice formă
sub orice pretext
și o să-mi aprind un cui

îmi pun în el speranța că va face primăvară
și-i zâmbesc unui copil liber din viitor

să te fut 2011

Poate o poezie frumosa

2011-09-24T03:38:00.000-07:00

Pictează-ți asta

ne văd dansând în mintea mea
în roșu îmbrăcată plutești peste podea flacără vie
te urmez biet fluture neîndemânatic ce sînt # cu privirea de purpură
învârtindu-mă neajutorat către nenorocire
învârtindu-mă

prin muzica care se schimbă brusc
te apropii de mine
și mă retrag din calea pasiunii tale
sau poate-acum flacăra care îmi ești
se vede-atrasă înspre fluture inexplicabil

poate că flacăra arde dorindu-și fluturele
la fel cum fluturele plutește atras în flacără
ambii purtați de adierile destinului
până în clipa desăvârșirii
când flacăra și fluturele devin
un
o

și mă gândesc la tine și mă întreb
în acest mereu acum
doar cum ne vezi tu pe noi împreună
în acel loc special din mintea ta

Cartea Puterii

2011-09-22T01:40:00.000-07:00

Tocmai ma intorc de la un proces penal unde am obtinut pentru clientul meu o pedeapsa cu suspendare si ma simt bine. Atat de bine incat tocmai vorbesc despre noul meu proiect. Este vorba despre o carte cum nu a mai fost scrisa in Romania pe care o voi intitula Cartea Puterii. Cartea Puterii se vrea a fi un manual pentru pregatirea celor care isi doresc si intentioneaza sa obtina de la viata mai mult decat ii programeaza Societatea sa-si doreasca. In cuprinsul ei sunt explicate Legi, Strategii si Tehnici secrete pentru obtinerea Puterii, atat asupra propriei tale persoane cat si asupra celorlalte persoane. Cum in ultimii doi ani am studiat mai multe carti scrise de o serie de autori americani in domeniile dezvoltarii personale, persuasiunii, seductiei etc. voi furniza prin intermediul acestei Carti cunostintele pe care le-am acumulat tuturor care doresc sa le posede. Fac asta pentru a emancipa cetateanul roman si penru a-l elibera din ignoranta la care a fost condamnat fara nicio vina de catre cei care detin si doresc sa detina in continuare controlul asupra lui.

Voi structura cartea pe capitole, cam in felul urmator:

Argument

Legile Puterii

Strategiile Puterii

Tehnicile Puterii

Seductie

Concluzie

Bibliografie

Voi publica pe cont propriu aceasta carte intr-un tiraj de 101 exemplare pe care le voi vinde cu un pret mai mult decat satifacator, avand in vedere tehnologia de ultima ora pe care o furnizez. Pretul unui exemplar va fi, deci, de 500 lei.

Cred ca daca muzele-mi vor ingenunchia sub prohab cum mi-au dat de-nteles, intr-o luna doua o termin de scris. Nu-mi ura succes pentru ca Succes e numele meu de botez :))

Andrei Ruse: Dilăr pentru cretini

2011-09-20T04:14:00.000-07:00

Întâmplarea face ca azi să am chef să-i mai fac puțină reclamă amicului Andrei Ruse și să scriu câteva rânduri despre romanul lui, Dilăr pentru o zi, apărut la celebra editură Polirom pe 1 aprilie 2011. Încă din start țin să menționez că așa un roman gogonat n-am citit în viața mea. Nu știu ce referenzi are Poliromul, dar mai mult ca sigur domniile lor sunt proști sau foarte proști când e vorba de colecția Ego Proză, unde, apropo, nu au apărut decât 5 romane mișto până în prezent. Restu’, maculatură! Și când mă gândesc că sunt tăiate păduri întregi pentru a se imprima elucubrațiile unor guguloi stângaci pe hârtie ecologistul din mine transpiră cu unghii în gât. Dar de ce-i spun roman gogonat acestui Dilăr pentru o zi? Pentru că are o poveste, nu trasă de păr, ci smulsă de-a dreptu și pentru că ’filosofiile’ autorului sunt de un ridicol siderant, dovadă că nici prea evoluat intelectual nu e. Și-aici trebuie să subliniez următoarea idee. Lumea e extrem de proastă, fiecare trăiește după un scenariu prestabilit, într-un decor prestabilit, pentru un scop prestabilit și-o face-n consecință prost. Individul e forțat de scenariu să-și cheltuiască clipele pentru a-și câștiga o existență retardă pentru a satisface nevoia de a deține puterea, controlul, altora, să nu trăiască cu plăcere ca să nu trăiască cu plăcere. Invidia, ura, egoismul, banii, gelozia, proprietatea, spiritul de turmă, posesivitatea, naționalitatea, răzbunarea, religia, filosofia de gară sau, într-un cuvânt, ignoranța crează nebuni, la propriu nebuni, primitivi ca Andrei Ruse, ca 99% din populația globului, și vorbesc la modul obiectiv, cu tristețe, fără să-mi convină deloc situația că trăiesc printre maimuțoi. Cred că, cumva, mințile ar trebui dezapretate, deparazitate, eliberate, reșapate, deșteptate, omul scos din lesă, dezdresat, iluminat până la strălucire, până la extaz, scos din fals, prost, eronat, rău - și maimuțică ăsta, Andrei Ruse, sub pretextul că e, vezi doamne, și el care-ce povestaș, se trezește să mai umple câmpul ideatic al publicului, și-așa needucat și cu iq-ul sub 100, din România, cu un cacat în proză.
După cum remarca scriitorul la fel de primitiv numai că mai talentat, Dan Sociup, pe un site dărăpănat și criticul literar Mihai Iovanel în revista Cultura, Andrei Ruse scrie tot ce vede la televizor, la cinematograf, pe internet, în showrile de stand up comedy, în reviste, în cărțile altora, pe vederi, pe garduri etc. întocmai glume și povești etc. mult etc.
Povestea e simplă și proastă, după cum am lăsat de-nțeles, chiar dacă felul cum o voi povesti eu acum o face să para mai mișto: Polițai de la antidrog, 40 de ani, viață mediocră, își dorește o captură grasă ca să-și crească salariul și gradul, colegul lui îi face legătura cu frate-su (sic!) un traficant simpatic numit Nebunul iar ăsta se bagă pe lângă traficant sub pretextul că e pictor, cu toate că orice ins cu o inteligență medie și-ar fi dat seama că polițistul ăla nu putea fi altceva decât polițist... Nebunul îl ia pe lângă el, îl invită să testeze droguri și îl poatră gratuit printr-un București... să-i zicem ascuns, care n-are nicio treabă cu Bucureștiul ascuns al zilelor noastre ci cu un fel de oraș xeroxat prost din romalele lui Henry Miller colț cu Chuck Palahniuk, populat cu indivizi care n-au nici în clin nici în mânecă cu românașii simpatici ai zilelor noastre, indivizi plini de teoriile conspirației pe care le-am auzit tot auzit în ultimii ani și care m-au plictisit până la lehamite. Se mai întâmplă niște povești peste care mărturisesc că am mai sărit și la final polițistul nu-l mai arestează pe Nebun pentru că plimbarea lor prin Bucureștiul american made in china se dovedește foarte emoționantă, astfel că preferă să fumeze un gioint cu fiică-sa ca să fie Happy end. Trebuie să menționez că pe parcursul cărții autorul încearcă să pledeze pentru legalizarea anumitor așa zise droguri, cum ar fi marijuana, și bine face, doar că pledoaria lui este lipsită de temei, în sensul că el nu pornește de la dreptul omului nerecunoscut încă de niciun stat din lume de a dispune de propria-și persoană așa cum își dorește ci, de la faptul că maijuana nu e nocivă :D
I-am oferit după lectură romanul unui client care s-a lăsat de droguri după o lungă cură la dezintoxicare și după ce l-a citit mi-a reproșat că-l iau la mișto cu cărți din astea și a glumit că romanul s-ar fi putut numi mai bine Dilăr pentru cretini. Păi de ce zici asta? zisei. ’Fiindcă se văd cusăturile cu ață albă în cartea asta... chirpiciul... petele de vopsea pe trotuare... trucajele... Și filosofiile alea gen: nu viața-i de căcat, oamenii sunt... Și teoriile alea cu ăia care conduc lumea... Frate... Ăsta nici la al de puștii ca frati-miu nu vinde gogoși...’
Verdict:
Într-o țară în care lumea trăiește de căcat pentru că gândește de căcat Andrei Ruse reușește să își confirme statutul de scriitor de căcat cu un roman de căcat :))

nu făceam decât

2011-09-15T15:21:00.000-07:00

să-mi sărbătoresc cu un gioint TORRENTul
pe terasa muzeului literaturii române
când mi-a fost dat să-l aud printre zgomote pe bătrânul poet ion mureșan
spunându-le cu elocința domniei sale de alcoolic simpatic
unor poeți care scriau în mileniul trei ca pe vremea când era mamaia fată mare
că este un sacrilegiu să înjuri într-un poem –
și-am fost siderat și mi-am manifestat către prietenului meu
poet sorin despot
regretul că
unii oameni nu conștientizează că au libertatea să fie liberi măcar într-o poezie
și-am primit ca răspuns
dă-i în pula mea

despre super

2011-09-14T01:09:00.000-07:00

Inainte sa mi public romanul Nu-stiu-cate-zile eram cam cel mai in voga poet prin volumul Chipurile care a aparut la ed. Cartea romaneasca,(editura cu care, app, mi-a expirat contractul de editare asa ca o sa vand drepturile pt Chipurile in alta parte, intrucat, ca autor, nu am niciun respect pentru nimic din ce inseamna Polirom, Polirim fiind editura care tine-n brate ed. Cartea romaneasca, din doua motive foarte simple: 1. Mi-au razuit din contractul de editare procentul care inseamna drepturile mele de autor din vanzari dupa ce, in prealabil am convenit procentul reprezinta 10% din vanzri; 2. Nu declara tirajele cartilor vandute, in sensul ca daca tu vinzi 100 de carti ei iti spun ca au vadut 10- marlani de 5 lei legatura. Dar marlanii astia s-au impanzit ca o caracatita in Romaniatza noastra si au in buzunare o serie de insi care se vor critici literari respectabili, cand ei nu numai ca nu stiu sa povesteasca o carte, dar nu stiu nici cate urechi au). In fine, ziceam ca eram bla bla prin volumul Chipurile. De ce s-a intamplat asta? pentru ca aceasta editura in care aruncam cu rahat pe buna dreptate mai sus functioneaza ca o caracatita, in sensul ca are oameni peste tot, si pe la revistele literare, si prin juriile care dau premii, si prin universitati si prin institutii private sau de stat si peste tot- cand a aparut cartea asta a mea Chipurile, tot aparatul lor de promovare, dat fiind si ca volumul e cel mai bun din ultimii 20 de ani dupa TORRET care-i cel mai bun volum ever, s-a pus in functiune. Pai premiul USR, daca stai sa te uiti, din 2005 si pana acum este primit cu mici exceptii cand e vorba de Mircea Carcarescu de carti Polirom/Cartearomaneasca. De ce? Pai daca presedintele USR e si el cu funtie prin Polirom si vicepresedintele USR are carte publicata la Polirom... Si s-a vazut ce-a fost, vuiau revistele, cadeam pe jos sub greutatea premiilor, etc. Unul dintre motivele care au stat la baza acestui fapt a fost cel ca cartea nu avea nimic politic. Ca orice tanar cu sange albastru prin vene, m-am comportat cu eleganta care a fost confundata cu aroganta iar maimutoii invidiosi din literatura romana m-au urit pana de moarte. Mai ales tinerii care au plasmuit o serie de calomnii de toata frumusetea. Apoi am publicat la editura Trei superRomanul Nu-stiu-cate-zile, si-aici trebuie sa spun ca editura Trei este cea mai eleganta, serioasa si mai rasata editura cu care am lucrat pana acum, probabil singura indeajuns de rasata incat sa stie sa trateze un autor in mod civilizat, nu ca maimutoii Polirom. Cand s-a auzit prin lumea lit ca am luat lovelele pe care le-am luat avans pt Nu-stiu-cate-zile, ura a inflorit ca un cactus. Si-a inceput o campanie anti-sgb. Poliromul si-a folosit aparatul pe care si-l folosise sa ma promoveze sa ma depromoveze. Si-au pus criticii-maimuta sa-mi muste de cur cartea etc etc etc. Referitor la superRomanul Nu stiu cate zile trebuie sa spun ca am citit toate comentariile la adresa lui si pot spune ca cei care le-au scris sunt ba in buzunarul Polirom, ba prosti gramada. Unii dintre ei nici n-au fost in stare sa povesteasca ca lumea actiunea cartii. Ceea ce e interesant la acest superRoman e latura lui politica. Din el afli niste idei care iti schimba perceptia asupra realitatii in general si a realitatii romanesti in special. PLus ca e o fresca sociala de toate frumusetea scrisa in limbajul romanilor care in prezent se chircesc de foame pe strada. Plus ca te invata o atitudine care n-are cum sa nu te ajute intr-o lume ca asta. Plus ca povestea aia pe care n-au reusit maimutoii literari s-o povesteasca e foarte misto si foarte inspirata din realitate +++ Singurul defect al cartii este ca, prin faptul ca-ti demonstreaza cat de preost esti, iti creeaza un sentiment nasol. Dar citind-o e logic ca nu mai esti prost. Dupa superRoman am scos superpoemul TORRENT LA ed. Harg Benet. Si editura aceasta stie sa trateze cu eleganta un autor spre deosebire de maimutica Polirom. Cand l-am vazut pe Paul Cernat ce cacat de recenzie a scris despre TORRENT, Cernat fiind unul dintre criticii din buzunarul Polirom care la Chipurile, care-i o carte care nu se compara cu TORRENT, m-a pupat in cur pana m-am cufurit intr-o recenzie, m-a busit un ras colosal. Eu in TORRENT contest tot ce se poate contesta, ma pis pe dumnezeu pe iisus pe dracu pe tot si respectabilul critc scrie doua pagini unde nu vorbeste despre cartea mea ci despre ce a inteles si crede ca are voie sa vorbeasca despre cartea mea in asa maniera incat sa nu cumva sa nu i-a anul asta poetul Ioan Es. Pop premiul USR pentru cartea aceea slaba si plina de emotii maimutaresti. A mai luat pentru anul trecut premiul USR un securist care inca n-a fost descomspirat in persoana poetului Ion Muresan, anul asta sa mai ia altul, ca de... tara Poliromul samd sunt conduse de securisti. Dar eu ma pis pe premiile romanesti de azi inainte. Cum m-am pisat si inainte doar ca le-am luat ca aveam nevoie de bani. kiss

bucale pline de mine

2011-09-13T04:01:00.000-07:00

adica m-am intors in capitala adineauri m-am cazat la un hotel unde platesc 180 euro/luna si tocmai observ pe geam ca sunt langa un liceu asta inseamna ca trebuie sa indes in adancul fiintei pedofilul din mine caruia ii lucesc ochii ca diamantele. am stat vreo luna si, la coimanesti timp in care mi-am finalizat volumul de poezii de agatat STOP ex jazz as sgb si am studiat o chestie care m-a desteptat cu cateva minute fata de 99,99999% din populatia globului care se cheama mind control. ma gandesc sa incep sa postez niste articolase ca sa mai destept si cititorii acestui blog despre si cu ceea ce am studiat. nu stiu daca sa ma indur pentru ca cele cateva carti pe care le-am citit costa zece mii de euro bani pe care evident ca nu i am platit dar totusi... o sa incep zilele astea pana atunci chemati va cateii purceii parintii etcul bla bla

Recenzie d Paul Cernat in 22

2011-09-01T12:37:00.001-07:00

aici

Sonetul roșu

2011-08-03T04:13:00.001-07:00

am vorbele roșii ca buzele tale
îți vărs în ureche șoapte fierbinți
las pulsul să-ți fie un bas ce târcoale
îmi dă cu intenții deloc cuminți
înalț în silabe trăirile tale
deci frazele-ascund și demoni și sfinți
ți-e inima o cheie sol sclipind agale
când sângele o umple do re minți
cu simțurile-n dans cu priviri goale
ca o pisică-n ghem de vers te-alinți
tot ce-mi doresc acceptă-ți n-avea cale
tare-n adâncu-ți iubind să mă simți
am vorbe roșii să te bag în boale

Recenzie de Luminita Corneanu in Romania literara

2011-07-25T13:03:00.000-07:00

Dacă ştiţi poemele lui Dan Sociu din ciclul Cu gura uscată de ură, ei bine, pe lângă Torrent-ul lui Stoian G. Bogdan, acestea par opera unui prerafaelit. Şarjez, dar nu cu mult. Torrent este un Recviem pentru un vis românesc: un amplu poem al ratării unei generaţii distruse de droguri, care se afundă tot mai sigur în propria mizerie.
Luate individual, poemele nu sunt mare lucru, ele surprinzând secvenţe din existenţa precară a unor tineri de cartier: „las barbutul să-mi halească lovelele, beau cu prietenii mei, sparg/ sticlele de ziduri, înjur, crap seminţe negre şi scuip/ babele care ne urmăresc din geamuri/ ce vă uitaţi, hoaştelor, da-v-aş pizdele la câini// aud parandărăt şi când să arunc zarele, hopa, duba poliţiei/ mi s-a oprit în privire.” „cum să facem bani, fraţilor” se întreabă juna Delicia, pe care iubitul o va pune în curând să se prostitueze pentru a face bani de droguri. „Privesc cu ochi reci/ un Jaguar care trece prin umbrele noastre./ înghit în sec. aşa o maşină îmi doresc şi eu./ ce mârlănuş o conduce!/ viaţa asta-i o zdreanţă”. „Tra-la-la/ toată lumea e high. toată lumea e gălăgiesex- droguri-desfrâu./ stroboscoapele incendiază imaginaţia. toate paharele/ sunt pline cu raze de lună. Toţi sorb şi-şi pierd măştile/ ţoalele, minţile.” „trebuie să adorm, că mă ia dracu’!/ am opt zile de când n-am mai căzut în somn./ mă ustură creierii. ce dimineaţă groasă,/ ce dimineaţă grea. m-aş fute şi cu ea”. Asta este atmosfera din Torrent. Limbajul, mult mai violent decât cel din fragmentele citate. Sordidul, ratarea, lipsa de sens stăpânesc totul.
Meritul lui Stoian G. Bogdan este de a fi ştiut să construiască epic un univers al damnaţilor contemporani, să reconstituie din detalii credibile şi semnificative existenţa acestora şi să transmită o anume stare interioară care însoţeşte faptele nude. Cine ştie ce lirism n-o să prea găsim în poemele astea, căci nici nu i-ar fi locul. Câteva pasaje parcă anume aruncate pentru a-l provoca pe cititor stau însă mărturie pentru poetul care este SGB: „din vară n-a rămas decât acest amurg/ ce oglindeşte diperarea din mine/ ah, cum n-am nicio lacrimă să plâng/ nimic memorabil să spun/ vorbe goale// dimineaţă corpul meu avea culoarea lunii/ ochii înţepeniţi/ zâmbetul spânzuratului.”
Poet inteligent şi talentat, SGB este încă prea tânăr pentru a-şi stăpâni teribilismul. Hypocrite lecteur, pare a spune el, ia de-aici o felie de realitate! „Vă trebuie trei cuşti peste univers ca să ţineţi în frâu spiritul libertăţii mele”, scrie în Psalm. Când vremea teribilismelor va trece, se va decanta şi poezia adevărată. Deocamdată, Torrent e un volum care „stă în picioare”, dar nu unul substanţial.

Luminiţa Corneanu

Amy Winehouse

2011-07-24T13:41:00.000-07:00

N-am marturisit nimanui dar sunt terminat pshic. A murit Amy. E ca si cand traiesc sfarsitul lumii, sa mor. Vorbisem cu ea acum cateva zile, trebuia sa ne intalnim si-acum iata. Nu am cuvinte sa descriu durerea. Trebuia sa inregistram un duet pe niste versuri pe care le-am compus eu, trebuia... Nu stiu ce sa mai zic... A. Versurile

stars r shining blue
& my hart is just
green green green
smoke it like u do
make it alwais best
sin sin sin

only love i do
& i only love
love love love
i m down above
& i only love
u u u

stars r shining blue
& i only love
love love love
only love i do
coz i only love
u u u

Ce-ar fi dac-as muri maine?

2011-07-23T04:18:00.000-07:00

Imi dau seama ca uneori imi pun intrebarea asta si-mi regizez un film pe care il rulez in imaginatie cateva clipe. Daca-as muri maine ce-ar fi?

Capitala cainilor comunitari

2011-07-23T03:43:00.000-07:00

Belea cu cainii comunitari in ultima vreme. Nu-i strada pe care sa nu-i intalnesti. Mai frumosi, mai urati, mai piele si os, mai vartosi, nebunii sunt peste tot. Si sunt flamanzi. Prietena mea din suedia iese la gioching cu sprei paralizant de frica sa n-o muste, ca unii latra si musca, nebunii. Pana si-n curtea din spate a tribunalului sunt cativa. La casa poporului altii. Pe langa primarii, nu mai spun. Milioane. Bucuresti e capitala domniilor lor. Am citit in The Non-Verbal Dictionary ca cainele, la fel ca si unele specii de maimuta, are softul neuronal necesar sa articuleze cuvinte. Daca incep cainii sa vorbeasca, la ce administratie atrofiata si retardata are tara, e posibil sa avem un buldog la cotroceni si un boxer prim ministru. Dar se zice ca cainele e cel mai bun prieten al omului. Si daca homo homine lupus est atunci cainele pentru caine om est, nu?
Sa lasam gluma. Belea cu cainii comunitari in ultima vreme.

Doua cronici la TORRENT si eu proaspat intors de la Coimanesti

2011-07-21T12:59:00.000-07:00

http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=1544
http://revistacultura.ro/nou/2011/07/supermania/

Dar mai da-le-n plm pe cronici, tocmai m-am intors din orasu-mi natal Comanesti unde in sfarsit s-a auzit ce mare scriitor sunt eu, caci eu, din pacate eram cunoscut din alte puncte de vedere, mai laice, ca sa zic asa - & ca atare am fost invitat de catre domnul primar sa citesc niste poezii de zilele orasului, la inceputul lui august, pe scena unde vor canta mai multi artisti, printre care si puya, connecter si altii de muzica usor populara :D o sa fie un public de vreo doua zeci de mii de capete pe care trebuie sa le zapacesc cu poemele mele. am mare dilema in privinta a ceea ce voi citit, fiindca habar n-am ce-ar merge acolo. poate are careva vreo idee pana-mi vine mie vreuna...

ps. spuneam mai de mult ca cei mai prosti critici provin, cu foarte mici exceptii, din ardeal. nu stiu ce are sau ce n-are zona aia a tarii, ce le face barbatilor, cum le stirbeste personalitatea si masculinitatea, cum ii prosteste in halatul ala - de mai toti au comportament si mentalitate de homosexual. si nu am nimic cu persoanele de acest gen, ba chiar daca as fi homosexual m-as muta in ardeal. aia din ardeal si daca nu le place-n fund pot fi sedusi si intorsi cu spatele la cat de cu mintea-ngusta si spiritul molcom sunt. criticii si scriitorii de la echinox, ce nume cretin apropo, sunt ce-am spus mai devreme la puterea a 2 a. si prosti si pidosnici si rai. vezi Bogdan Odagescu, Claudiu Turcus etc. prea tanarul comentator care scrie a doua cronica in revista cultura este un exemplu si mai clar. pana cand n-am citit cronica asta crezusem ca barfele despre dansul erau doar barfe. ma mai insel si eu :)))

De ce tipele care nu te cunosc nu raspund la salut pe strada?

2011-07-12T13:50:00.000-07:00

Ca-s needucate. Mergeam mai adineauri pe strada si ma intersectez cu o tipa cu trasaturi misto. Si-i zic: Buna seara. La care ea... nimic. A trecut mai departe. Si-am zis: E nepoliticos sa nu raspunzi la salutul unui tip simpatic ca mine. Si tot n-a zis nimic. Nici macar n-a ras, cum ar fi facut o tipa desteapta. De unde am dedus ca nu era genul meu. Si nu voiam decat sa o salut. Caci daca voiam altceva ii ziceam cum i-am zis alaltaieri unei tipe care mergea pe role in parc: Stai! La care ea a stat. Si-am zis: Scuza-mi tupeul, dar te gasesc foarte interesanta si-am zis ca daca nu te opresc acum n-o sa mai am niciodata ocazia sa te cunosc... eu sunt Bogdan. Arabela, imi pare bine. Eu sunt chiar incantat.
Ceea ce voiam sa subliniez este ca tipele, de frica tipilor needucati, rateaza tipii simpatici ca mine cand nu raspund abordarilor pe strada. E drept ca eu stiu sa abordez oriunde o tipa, s-o cunosc si sa-i iau numarul de tel... Dar zic si eu.

De la 0

2011-06-30T07:08:00.000-07:00

Alaltaieri m-am decis s o iau de la 0, asa ca m-am tuns 0. Imi sta chiar foarte bine pentru ca am un cap bine sculptat, fara damburi aiurea, doar cu cateva cicatrice. Una e deasupra fruntii, in stanga, semn de buna purtare de cand eram mic, am cazut cu capul intr un tzarus de fier - si a doua e de la un pahar pe care mi l-am luat mai acu cativa ani. Cum calvitia la mine in familie e ereditara a trebuit sa fac acest semnificativ pas. Imi cadea foarte rau parul si mi era ca mai ramneam cu par de-un dus jumate. Or asta contravine planurilor mele de viitor, pentru ca nu vreau sa ajung in fruntea tarii cu fruntea pana n varful capului. E drept ca am un aer mai shtrengar, dar asta nu face decat sa mi amplifice sharmecul.

Norbet Matei despre TORRENT

2011-06-27T06:52:00.001-07:00

aici

te fut si te fac poezie

2011-06-24T06:39:00.000-07:00

ziceam acu o vreme ca am terminat o carte pe care am intitulat-o cu aroganta-mi caracteristica jazz as sgb. mai proptesc un text dintr-insa. mai erotic asa dar genial

te fut şi te fac poezie

singurul drum spre plăcere este vocea mea
mă auzi cum te chem în noapte cum cu ochii te fac să-mi răspunzi
și-mi răspunzi că sînt poarta spre orgasmul absolut

și-ți lingi buzele dar subconștientul tău vorbește limba plăcerii
simți bassul muzicii mele îngenunchezi
și ai irișii ca două vulve flămânde

pentru că sînt tot pentru tine începi să atingi și să lingi
înghețata topindu-se pe papilele gustative
printre buze gustul meu îți descheie imaginația

ai nevoie de toată masculinitatea mea
și toată masculinitatea mea îți dilată feminitatea
te exciți și respirațiile o iau razna

sînt instinctul tău primar
mintea îți developează toate scenele de dragoste
rânjetul meu când îți trăiești orgasmele și mă vrei

te gândești la poziții tantrice te faci fleașcă
și-ți desfaci picioarele ca o ghilotină
pizda ta arată ca și când a urlat numele meu

te pătrund și realitatea se preschimbă în extaz cânți
cânți și te trag de păr și îți mușc sfârcurile
și în cântecul tău strălucesc toate constelațiile

sînt atât de tare sînt atît de bun te sărut și-ți înghit spiritul
și încerci să scapi și vibrezi ca o coardă
te tragi înapoi și te pierzi în cearceafuri

lasă-mă să-ți bag numai capul mă lași
pentru că în capul meu fierbe toată plăcerea
te-ai amestecat cu mine și ești magică

mâinile mele sînt cele mai mortale afrodisiace
chipul tău e expresia cea mai pură a orgasmului
da-ți drumul te fut și te fac poezie

Lectura la ICR

2011-06-22T14:05:00.001-07:00

Vineri, de la orele 20, in cadrul noptii institutelor, voi avea o lectura alaturi de poeti contemporani la sediul ICR din Bucuresti. Va astept.

Recenzie de Horia Gârbea despre TORRENT

2011-06-20T08:20:00.000-07:00

Pe blogul domniei sale.

O propunere onoranta

2011-06-17T04:18:00.000-07:00

Faraonii aveau o vorba: Existi cat timp esti in mintile si pe buzele oamenilor. Nimic mai adevarat. Aceasta era si motivatia pentru care domniile lor, prin intermediul supusilor, creau acele edificii care au supravietuit vremurilor si care le-au pastrat numele in mintile si pe buzele oamenilor cu mileniile. Aceasta este si motivatia care sta in spatele istoriei. Caci daca stai bine sa te gandesti, ce-i istoria? O poveste a celor care au condus destine, adica povestea care le asigura nemurirea. Cu alte cuvinte, peste 99% dintre persoanele care exista in prezent, odata ce vor muri, nu vor mai exista sub nicio forma. Povestile cu viata de apoi sunt pentru retarzi. Aceasta vorba a faraonilor m-a facut pe mine, in antichitatea existentei mele, sa incep sa scriu. Ca atare am scris, iar in prezent, mi-am castigat un loc sigur in istoria literaturii, dar mai mult ca sigur, imi voi castiga unul si in istoria despre care vorbeam mai devreme. In timp ce scriu aceste randuri imi dau seama ca peste jumatate dintre femeile care imi ofera placerea trupurilor si spiritelor lor sunt motivate de speranta ca le voi imortaliza intr-una dintre scrierile mele, conform dictonului: Ce-i scris ramane. Dar sa nu deviez. Am intitulat acest post: O propunere onoranta. Care-i propunerea? Si de ce-i ea onoranta?
Se stie despre mine ca sunt un om generos, un umanist inexorabil si un scriitor de mare importanta. In lumina acestor motive, dar nu numai, m-am decis sa le ofer persoanelor interesate posibilitatea de a se imortaliza. Cum? Pai simplu. In urma unei intrevederi cu persoana interesata, si, bineinteles, in urma unei remuneratii (pentru ca inspiratia nu vine pe uscat), voi scrie un poem, o povestire, un roman samd, care va purta numele persoanei interesate, pe care il voi publica in cartea intitulata: Istoria celor care nu sunt istorie.

Pretul unui poem este de 1000 lei.
Pretul unei povestiri este de 1500 lei.
Pretul unui roman este de 15000 lei.
Pentru lucrari mai complexe pretul se stabileste in urma unor negocieri.

Adresa mea de mail este stoiangbogdan@yahoo.com

Un articol interesant al scriitorului Adrian Suciu

2011-06-14T07:39:00.000-07:00

AICI

Plictisit

2011-06-12T04:23:00.000-07:00

Odata cu alfabetizarea maselor au aparut tot felul de autori de literatura, iar in prezent sunt milioane. Numai in Romania ies sute de carti lunar. Tot pacaliciu e scriitor. Printre atatia pacalici scriitori, e foarte greu sa faci cacatu praf. Si in tara asta e aproape imposibil daca nu esti sprijinit de Stat ca cei pe care ii vad pe toate gardurile. Eu oricum sunt impotriva Statului astuia olog si-o afirm fara nicio jena. Practic mult din ce-am scris am scris impotriva Statului. Dar a fost inutil. Ca atare, de multe ori, ma gandesc sa-mi vad de alte chestii, sa ma las de sportul asta, pana la urma, stupid, din care prea mari foloase nu trag, si sa-mi folosesc retorica intr-o alta directie. Din cauza acestui sport mi-am si facut o gramada de dusmani, inutil, pe care oricum ma pis, dar zic asa... Oricum, cel mai mare pas pe care o sa-l fac este sa ies total din lumea literara. O lume de cacanari, de invidiosi si de oligofreni. S-o uit. Curand o sa sterg blogul asta. Cand nu v-a mai exista inseamna ca am siz adio.

o carte, doua carti, trei carti, patru carti

2011-06-10T08:23:00.000-07:00

De vreo 3 saptamani,
determinat de faptul ca retorica de dragoste mi se pare invechita,
dar mai ales dominata de patetism si de fake,
si de faptul ca textele respective nu produc efectul scontat,
in sensul ca nu au atitudinea seducatorului ci mai degraba a sedusului,
am tot scris o cartulie pe care am terminat-o adineauri,
cu poeme de dragoste, de agatat, de dinastea. o carte de vara,
ca sa zic asa, patruj de texte, mai cu rima si ritm, mai fara,
destul de puternice sa suceasca minti.
si-aici am testat.
o voi numi jazz as sgb.

nu ma grabesc s-o scot.
ma laud. si ma laud cu unul dintre poemele care dau tonul talentului:

round midnight

tu vezi cum versurile-mi explodează cînd le citeşti
şi fluturii trandafirii îi simţi scîntei sub piele
şi florile cu gene sidefii
şi soarele plăcerii cum răsare cu vorbe
perlate care-n care strălucesc vreau să te flatez să te-nebunesc

alb dulce rece fin sonor delicat magic divin absolut

Ion Zubascu

2011-06-05T13:21:00.000-07:00

Am aflat cu cateva minute in urma despre moartea poetului Ion Zubascu. Imi pare rau. Era un om foarte simpatic si bun. Sa-i fie tarana usoara.

Rondelul coțcar

2011-06-03T13:19:00.000-07:00

Rondelul coțcar

am putea să ne despărțim azi iubito
azi mă simt ca-n rondelul rozelor ce mor
mor pe pervaz și mor și-n mine prea ușor
se stinge și clipa ce mult am iubit-o

e o noapte prea întristătoare totuși
dragostea-mi moare odată cu rozele
aș fugi-n toate părțile peste tot uși
uși din scândură de sicriu ca rozele

și picură petalele de-adio
și vântul a prelins-o pe ce-a mai roșie
pe o pânză de paianjen la radio
au spus că începe o vreme roșie

vom râde până la ultimul adio :-*

asta a fost rondelul. si acum un alt poem:

chestii din dex

ANUS creț, crețoiu, găoază, gibă, laminor, ochi maro, pocnitor, poloponez, rozetă, semering, verighetă.

VULVĂ, VAGIN, amoc, bâzdâc, biboanță, bijboacă, bijboc, bubă, carambă, carburator, căpușă, ceașcă, chil, chisea, clopoțel, corcodușă, crăpătură, creastă, creața, crin, crizantemă, Cucaracia, fagure, floacă, floarea-soarelui, fofoloancă, gaură, găoază, ghioc, ghiocel, gomej, jucărie, Lola, Lolita, margaretă, mej, mingeacă, mioriță, mitră, moluscă, muscă, mușețel, neagra, omidă, păsărică, păstaie, pițiroancă, pizdă, prapure, pricomigdală, punct fix, punct nevralgic / nostalgic, pupăză, puță, savarină, scoică, scoică cu păr, socoteală, strâmtoare, tarabă, târtiță, țurcă, umflătură, vangă, zambilică, zgaibă

PENIS acadea, arcuș, armătură, banană, Bălosu’, bâzdâc, bâzu, belengher, Belfegor, belibarez, biberon, bulon, burghiu, cabanos, caltaboș, calu’ bălan, caras, carici, castravete, catarg, cârnat, Chelu’, chil, ciocan, ciucălău, ciuciu, cocar, cocovig, cometă cu coadă, cordan, cornu’ burții, cosor, daravelă, debrețin, dop, drâmbă, drob, ecler, El Zorab, fagot, făcăleț, făloșie, Filică, fișic, flaut cu gușă, flautul fermecat, focos, Foișorul de Foc, fus, gherțoi, ghiudem, Gogu, Gogu Pompieru’, guvid, huia, instinctor, lebăr, mandaras, marafet, măciucă, mătărângă, mârtan, miel, mielu’ cu o nară, mierloi, misil, mititel, morcov, Nodurosu’, onstroment, paloș, Părosu’, peleu, pendulă, perforator, piron, pistil, pix, pompă, pompon, popic, pulă, Pulănescu, rangă, rașpă, râmă, retevei, rici, roșcovă, sabie, salam, saleu, sculă, sloboz, smecleu, socoteală, sparanghel, sugiuc, sulă, șiștoi, știulete, ștoagăr, ștoi, ștrumeleag, taragot, trandafir, troleu, tulumbă, țeapă, țeavă, țeposu’, țipar, țui, țurican, vioiu’, zdrâmbă, zdrâng.

TESTICULE atenanse, bigi-bigi, boașe, bobine, bumbi, caise, coaie, cutie de viteze, icre, ouă.

Bon appetit

Cronica de George Neagoe despre TORRENT

2011-06-02T11:10:00.000-07:00

AICI

lansare TORRENT

2011-05-27T04:17:00.000-07:00

MAINE LA ORELE 16 LA BOOKFEST LA STANDUL ELEFANT.RO SE LANSEAZA DE CATRE ALEX MATEI COSMIN CIOTLOS si MARIUS GHILEZAN: TORRENT. va astept

Mi-a ţâşnit TORRENTu

2011-05-22T13:40:00.000-07:00

Zilele astea am avut marea bucurie să-mi văd superpoemul publicat la ed. Herg Benet. Cartea a apărut în condiţii grafice excelente şi va fi lansată la târgul de carte Bookfest pe 28 mai la orele 16. Revin cu detalii. Aici o recenzie de Marius Ghilezan.
Şi un rubayat:

Rubayat

Din mine n-a rămas decât o voce-n vânt
Libretul vechi al amintirilor ţi-l cânt
Şi-n şoaptă-ţi vărs o floricea ca din pământ
Şi-i pun pe deget frumuseţii tale rubayat

Joi 19 mai ora 20 la Muzeul literaturii

2011-05-16T03:36:00.000-07:00

de pe bd. Dacia, in compania distinsilor poeti Teo Duna, Dan Sociup, Razvan Tupa si Mugur Grosu voi citi, probabil, din rapitorul meu TORRENT. Va astept. Si daca tot suntem aici, sa pun un gazel ca mai nou scriu de astea:

Gazel

Subţire luna nouă şi sprâncenele-ţi subţiri
Obrajii tăi trandafirii roşind la trandafiri

Căci inima-nflorit-a roz sub roua dragostei
Încet încet lent foarte lent spre mine te răsfiri

E de dantelă noaptea îţi întrevăd doar sânii
Ca un borfaş am gândul fix la ce-ai pe sub ceakşiri

Eu urmăresc extazul tu urmăreşti extazul
Visul tango ce-ncheagă gri-amare despărţiri

Sonet într-o anumită măsură

2011-05-11T14:23:00.000-07:00

a mai trecut un moment
şi-am rămas singuri
pe canapeaua care visa sub forma ta
a mai trecut unul

mi-ai zis să-ţi arăt un poem. Tic-tac, tic-tac. Dacă nu
eram atât de drogat
n-aveam tupeul să mă bag în seamă
cred că

mă intimidai
am mai prizat ceva şi-am început să-ţi vorbesc
despre poemul pe care mi-l inspirau ochii tăi
mă priveai

de parcă tocmai mă metamorfozam
într-un fluture. Am scos capul
în noapte sub fulgii de nea
şi nu mi-a fost frig

de parcă-n urmă cu-n moment
prizasem pe nas
iarna. Când m-am întors spre tine
nu mai erai frumoasă

ne-am dat drumul pe străzi întunecate
de suferinţă şi moarte

cerul – ca o unghie falsă
păsările înţepenite sub el
noi de mână
în şoaptă

o să facem dragoste pe cenuşa întregului oraş, mi-ai zis
şi
lumea a plesnit în ochii mei

apoi mi-ai făcut tablouri
m-ai scos din realitatea înrămată frumos în
dreptunghiul unui ziar, televizor, calculator sau pat de ocazie
m-ai asimilat

acum aici beau singur beau ca şi când
noaptea asta mi-ar distruge conturul
beau pipernicit ca un porumbel strivit sub roţi
undeva unde numai spiritul ştie să ajungă

sânt mort acum iubito mort de drogat
şi tot ce-a mai rămas din mine ţii
sub ochi
câteva versuri pe care ţi le-am scris într-o noapte

când încă mai sclipeau lumânări pentru mine
la vii
la fel cum îţi sclipesc ţie ochii
acum

când tot ce-a mai rămas

ştii

aprinde o ţigară

trage un fum cât îţi mai ai în minte
şi nu te mai gândi niciodată la mine

TORRENT

2011-05-09T13:57:00.000-07:00

Luna asta imi iese aceasta carte la editura Herg Benet.

Rondelul giointului târziu în noapte

2011-04-28T14:01:00.001-07:00

în gioit e un vis ce aşteaptă
trăind să-l trăieşti imanentă
pisico îmi eşti o deşteaptă
iubită în noaptea cadentă

şi-n dragoste-o ardem la fentă
cu line mişcări ce deşteaptă
în lume o lume mai dreaptă
in love să o ardem la fentă

în fum e o ţară stridentă
cu codri adânci de safir
pierd rimă şi ritm nu mă mir
pupila ta tulbure-apsentă
în şoaptă-mi îngână Come here

Rondelul feliei de cozonac

o felie de cozonac knock
deschide un lac un very good luck
pe limba mea cârpă de sac suck
my big dick şi dă-te-n mother fuck

sacăre pac pac pac pac pac pac
ptu ptu ptu şi mai ia şi-un capac
până una alta o felie de cozonac
mănânc şi mărturisesc că-mi plac

e bine să ai ochi pe abac
să aduni privirile ce-ţi plac
mâncând felia de cozonac
făcută de mamaia cu mac
pentru un nepoţel bla bla blac

Rondelul ştefan augustin doinaş

dacă mai fac un gioint mai fac un
rondel ca să-l fac şi pe dracu-n
vreo patru felii precum ca cu-n
cuţit care pot să desfac-un

înşfac un muguraş pătimaş
şînt chiar ştefan augustin doinaş
versus dracul cu colţii de haş
totîntruncuvânt totbăştinaş

şi te topeşti spre mine mortal
precum un mare şal ca un val
oros eros şi thanatos pal
într-o augustă sală de bal
şi totul este de-men-ţi-al

Chipurile

2011-04-28T03:44:00.000-07:00

Vreo 3 edituri din Germania sunt interesate de Chipurile mele la nicio saptamana dupa ce traducatoarea mea le-a trimis o bucatica din ele, ceea ce ma face sa cred ca incep sa ma urc pe caii aia mari pe care ii astept de mult, caci cu Chipurile o sa iau niscai premii si pe-acolo, ceea ce nu-i mult, dar o sa ma fac cunoscut, dupa care imi public unul dintre romanele pe care le-am inceput si ajung si eu un scriitor din ala de super succes la nivel galactic, o sa vand si eu cateva miliarde de carti, practic - si asta fara vreun ajutor din partea ICR-ului care publica pe banii lui acolo sau in alta parte autorii romani de ici de colo pe care in marea lui ignoranta ii crede valorosi (si unii chiar sunt valorosi, de ce sa mananc gogosi), pe cand eu ma public singur si iau bani avans pentru acest gest.

....................................................................

2011-04-27T13:42:00.000-07:00

1.
Nu se ;tie ca p[m\ntul din ce parte bate v\ntul
Supune tata – ;i-ntoarce banii cu lopata
:i-i aranjeaz[-n form[ de zar
Ca s[-i arunc clar

In mintea ta, a;adar
eu n-am nevoie de bani ]n poezie
am nevoie de o fr\nghie
s[-mi bag cocaru-n via’[

s[ m[ trezesc diminea’[...] acolo unde-am vrut s[ m[ duc.

2.
Tu ;tii c[ dumnezeu e sclavul meu ;i vrei s[-l

3.

Offline
„ Fumez un cui ]ntr-o garsonier[ din bucure;ti”
Voiam s[-‚i ;optesc ;i tu tocmai ai ie;it de pe mess
:tii ce mult mi-ar pl[cea s[ fiu o comoar[ la r[d[cina p[rului t[u ?

DOSAR: Douămiismul par lui-même

offline

2011-04-22T02:36:00.000-07:00

fumez un cui într-o garsonieră din Bucureşti,
voiam să-ţi spun şi tu tocmai ai ieşit de pe mess...
ştii ce mult mi-ar plăcea să fiu o comoară la rădăcina părului tău?

SGB despre TORRENT

2011-04-21T04:57:00.000-07:00

Un proverb românesc spune că nu-i bine să te scarpini în cur cu mâna altuia. Am stat şi-am analizat şi-am concluzionat că, dacă tot am început să fac critică literară, n-ar fi rău să mă promovez şi în această calitate... dar unde ar fi mai întemeiat s-o fac dacă nu pe coperta a patra a propriului meu volum TORRENT? Aşa că am zis, făcând abstracţie de faptul că sunt poet, prozator şi viitor dramaturg, următoarele cuvinte:

SGB a trecut literatura prin distileriile lui şi a creat un drog de vorbe cu efect subliminal care, întâmplător, revoluţionează literatura. TORRNET nu e numai un drog ci şi o epopee, un superpoem, un roman, un scenariu, un vis şi-aşa mai departe...

Ce păţesc în seara asta..:=)

2011-04-19T13:48:00.000-07:00

Îl sun pe Gelu care s-a întors de la Madrid ca să înmâneze premiile Reţelei literare şi-mi spune că-i la Rendez-vous, lângă Litere - o cafenea purpurie pentru discuţii intime gata pregătită pentru o nouă serară incendiară de marţi, când se spune că-s 3 ceasuri rele. Ajung acolo pe jos de pe Iancu de Hunedoara colţ cu Finlanda, spre Piaţa Victoriei, pe Calea Victoriei şi mă instalez într-un taburet roz bombon. Dau noroc cu Gelu şi-mi comand un pachet de ţigări, o cafea... Discutăm chestii şi la un moment dat apare unul dintre premianţi, cu un prieten de-al lui şi cu încă unu, şi se aşează lângă noi. Discutăm chestii şi-mi dau seama că am o cunoştinţă comună cu ei cu care m+am iubit în nişte nopţi de maidemult. Ba chiar că unul dintre ei e îndrăgostit până la idioţenie de ea. Şi fac mişto. Îl termin psihic. Omul începe să mă cinstească cu whisky, beau şi mă îmbăt puţin şi imediat apare Despot. Apoi Ruse şi bla bla bla. Îndrăgostitul devenise agresiv în limbaj şi i-am atras atenţia că eu nu mai discut de mult cu expresii vulgare, că nu-mi place să mi se adreseze expresii vulgare, că atinge prin expresiile vulgare coarde sensibile. Era exact ceea ce făcusem eu, doar că fară expresii vulgare, prin susurul unei retorici de vis. Salut politicos două redactore sau ceva de genul, de la revista Observator cultural, pe una am hipnotizat-o în club a şi-am sărutat-o la două vorbe după ce am cunoscut-o, de vreo două ori, spre surprinderea unor critici şi a altor redactori, iar pe cealaltă am uitat cum o cheamă. Se încinge o discuţie pe unele teme filosofice şi-n timpul ăsta îndrăgostitu se îmbată tiptil, se încinge. Şi mă întreabă dacă am avut vreo treabă cu cunoştinţa despre care vorbeam anterior, o blondă cu părul bălai :D şi cu nişte ochi pe care i-aş putea suge cu paiul. Îi zic că nu am avut nicio treabă, îmi răspunde că ea i-a spus altceva, bla bla bla, un film foarte prost, o discuţie de un ridicol absolut, îndrăgostitul din ce în ce mai agresiv în limbaj. Puteam să mă ridic să plec dar nu aveam chef, îmi plăcea să răd pe-acolo şi pratic nu mă deranja cu nimic vocabularul obscen şi agresiv ce nu mai contenea. Eram zen, dar la un moment dat i-am răspus îndrăgostitului că nu am întreţinut niciun raport cu fata de care era îndrăgostit. El mi-a răspuns că aşa zicea şi Bill Clinton. I-am zis că comparaţia mă flatează şi că practic Clinton nu întreţinuse niciun raport sexual cu Monica bla bla. La care el zice: Ba i-a făcut o muie. Aha, zic, dar e vulgar să-i spui aşa. O felaţie e mai bine. O felă e şi mai extraordinar, eu aşa-i zic ;) Pisico, fă-mi şi mie-o felă. Şi omu s-a aprins: Aidică ţi-a făcut o felă. Da frate, atât. Şi omu ce face? NU ştie ce face, ia paharul şi-mi aruncă vreo 50 de J&B în ochi. Şi mi l-am luat în carate... şi-mi părea rău chiar în timp ce mă aparam, că asta făceam când loveam, că mai sunt nevoit, şi asta în era comunicării, să port bătăi prin baruri cu idioţi. I-am dat un genunchi în nas de i-am simţit osul cum plesneşte, asta printre altele... Norocul lui a fost Ruse. L-a ridicat şi l-a dus la baie. Ospătăresele au chemat poliţiunea. Au venit cu întrebările lor despre ce şi cum. I-am luat cu argumentele care le-au confirmat faptul că am evitat un atac material, diret, imediat şi injust îndreptat împotriva persoanei mele şi aveam şi martori în acest sens. Din ochi încă îmi curgea whisky. Au notat, a semnat şi agresorul după care au plecat toţi la plimbare. Am plătit consumaţia şi amuzaţi am plecat în altă parte, eu, Gelu, Ruse şi Despot.. Kiss

Ce-nseamnă să te joci cu vorbele...

2011-04-18T07:43:00.000-07:00

Când scriu poezie mintea mea e un păianjen iar vorbelele mele sunt fluturi, fluturi prin stomac, dar asta nu-i decât un mic preludiu, poate fără legătură cu problema pe care o voi aborda. Mai acum o vreme, pe blogul distinsului scriitor Mugur Grosu, o foarte simpatica domnisoara, acum doamna, pe nume Gabi Mâncu, sau mai pe gustul meu, Gabisa, care tocmai işi publicase debutul, Număr scame, la editura Vinea, era acuzată de plagiat, fapt care a stârnit un mic scandal amuzant foc şi-ngroparea autoarei în uitare, de parcă cine ştie ce mare crimă ar fi săvârşit. Dacă te uiţi în DEX observi că plagiat înseamnă operă literară, artistică, ştiinţifică a altcuiva însuşită şi prezentată drept creaţie personală. Opera la care se referă distinsul Mugur este următoarea:

sunt într-un gol
pierd prea mult
nu pot scăpa de ură
creşte ca un muşchi peste tot corpul
o scot la plimbare
mă urăsc pentru că descopăr cea mai fragilă
parte a mea
nu o bănuiam până acum
aştept să scap dintr-o altă încercuire
la dracu, nu se mai termină
în loc de cap ai televizorul unde
rulează filmele greţoase ale celorlalţi
gândurile nu mai sunt împotrivă ci pentru
vreau să fiu pentru tine
o intrare continuă
o să mă tragi de limbă
până se va face autostradă între noi
îmi place să mă electrocutezi
este mai mult decât o beţie
cum am reuşi să ne continuăm unul pe altul în lipsă
în lipsa unui drog mai devastator
nu mai spun nimic
prizez înfometată liniştea
ne-am rănit prea mult cu propriile nereuşite
ieşirea din încercuire este aproape
nu o văd dar
urlă la mine.

Ceea ce nu este bolduit aparţine autoarei. Adică: la dracu. Restul îi aparţine poetului Ovia Herbert :)) Ceea ce-i foarte amuzant...
În cartea Postmodernismul românesc Mircea Cărtărescu spune că pastişa, chitschul, plagiatul, intertextul, bla bla bla, sunt, ca să zic aşea, fapte de la care scriitorul postmodern nu se dă în lături. Ceea ce rezuta de-aici e că Gabisa este o autoare extrem de postmodernă care a avut ghinionul să-şi publice debutul în lumea a treia.

Fragment din TORRENT

2011-04-12T12:06:00.000-07:00

AM CITIT MAI ACU O VREME LA INSTITUTUL BLECHER. IATA CE: ;)

criticii romani

2011-04-10T10:44:00.000-07:00

dupa cum spuneam acu o vreme imi public Chipurile in Germania. Beleaua e ca am nevoie de niste opinii ale criticilor romani pentru a´mi amplifica, intr´un fel sau altul, smecheria, ca editorii si referentii germani, sa fie convinsi ca bla bla bla... discutand cu traducatoarea mea in limba germana am ajuns la concluzia ei: criticii literari din tara noastra de cacat habar n-au sa scrie despre carti, ei vorbind in metafore si parabole, nu altfel, cum, spre exemplu, fac criticii literari germani: adica, cumva, stiintific, filosofic, pe inteles, bla bla bla. Ceea ce e normal, avand in vedere ca romanii nu au avut niciodata un Kant, un Schopenhauer, un Wittgenstein etc. Caci criticii nostri, adica scriitorii ratati, isi incearca mana de scriitori ratati pe planul criticii, si astfel vorbesc cu mijloacele poeziei despre carti, nu cu mijloacele filosofilei, adica ale stiintei. De unde deduc ca trebuie sa ma apuc de critica literara, ca, macar eu nu-s scriitor ratat, bla bla bla..

poemul de luni 50

2011-04-04T03:57:00.000-07:00

Urmuz:

Fabula

Cică nişte cronicari
Duceau lipsă de şalvari.
Şi-au rugat pe Rapaport
Să le dea un paşaport.
Rapaport cel drăgălaş
Juca un carambolaj,
Neştiind că-Aristotel
Nu văzuse ostropel.
“Galileu! O, Galileu!
Strigă el atunci mereu –
Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi.”
Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză,
Şi exclamă: ”Sarafoff,
Serveşte-te de cartof!”

Morala

Pelicanul sau babiţa.

Plec

2011-03-31T02:19:00.000-07:00

maine la alba-iulia. e colocviul tinerilor scriitori. altfel, de luni ma apuc de munca fiindca am saracit grav in ultima vreme si am ajuns sa fac ceea ce am urat tot timpul: munca. cred ca astora ca mine, artisti eclatanti, statul ar trebui sa le dea o alocatie lunara de o suta de mii de euro ca sa poata crea in liniste si sa-i exonereze de orice raspunderi lumesti. cand o sa ajung in palament o sa creez un act normativ care va prevedea asta.

poemul de luni 49

2011-03-27T14:59:00.000-07:00

Mateiu Ion Caragiale cu-al sau distins grai:

Domniţa

Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene
Ispita pătimaşă şi doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene.

Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,
Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat.
Dar, cine-i cată-n faţă se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufaşele-i sprincene.

Muiată-n nestimate şi-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subţirea năframă nărămzie

Ca un potir de sânge un roşu trandafir -
Şi, tot ca el, rănită în plină tinereţe,
Tânjeşte, se-nfioară şi moare de tristeţe

Angela Marinescu despre TORRENT

2011-03-22T03:15:00.000-07:00

SGB și-a radicalizat în TORRENT experiența de limbaj din Chipurile. Acolo, mai strângea de gât câte-o formulă și propunea o alta, mai vie, mai viscerală și mai violentă. Aici, în TORRENT-ul dezinhibat până la virgulă și punct și-a adunat personajele care lui îi plac cel mai mult și, anume, junkiștii puri ca lacrima, puși pe o joacă de-a distrugerea vieții și a morții, cu convingerea că ei cunosc mai bine, eventual, altfel, viața și moartea, marginalii gata erotizați și drogați, "de la mama lor", inteligenți, iconoclaști, ratați și i-a pus pe toți să vorbească, în spațiul care se numește... SGB, adică, în propriul său creier.
Personajele respective "citesc și uită toate cuvintele" deoarece semnele de-acum sunt linse parcă la propriu, așa cum "aș linge luna și stelele de pe cer".
Plăcerea de a scrie la lui SGB este teribilă și imensă.

Poemul de luni 48

2011-03-21T03:37:00.000-07:00

Petre Stoica:

De pe vremea filmului mut

Aşteptăm gâtuiţi de emoţie.
În sală e miros de tutun şi carbid.
Lovim puternic din palme; deodată
lumina se stinge şi uşile se închid.

Pe pânza ca o batistă uriaşă de doliu
apar maimuţe, lei, rinoceri,
admirăm piramidele grave
şi faraonii dezgropaţi din tăceri.

După pauza de zece minute
vasul Titanic se scufundă-n ocean
în timp ce orchestra adunată pe punte
suflă din alămuri cu mare elan.

Ni se arată şi războiul cu burii,
vedem explozii, arme, râuri de sânge.
Cu fitilul aprins trece suspinul prin sală,
lângă tata cineva plânge.

Ieşim cu felinarele în stradă,
lacrimi ne curg întruna pe faţă.
Nimeni nu vorbeşte pe drum.
Florile salcâmului sunt stele de gheaţă.

Institutul Blecher

2011-03-19T07:31:00.000-07:00

Distinsul si controversatul subsemnatul va citi maine, adica dumninica in rotonda Muzeului Literaturii Romane niste bucati din TORRENT. lA 14. BELEA

poemul de luni 47

2011-03-15T02:46:00.000-07:00

Uite un poem pentru care se facea pe vremuri puscarie. Sa faci puscarie pentru un poem sau pentru ca-ti strigi tare opinia mi se pare atat de prmitiv incat numai cat ma gandesc mi se intuneca in fata ochilor. De Radu Gyr:

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Atenție

2011-03-13T03:26:00.000-07:00

Ascultându-l pe H. R. Patapievici perorând despre indignare, am ajuns cu ușurință la concluzia lui: că românii nu au simțul aristocratic al indignării, ceea ce-nseamnă și că și-au pierdut respectul față de ei înșiși și față de libertate (dacă le-au avut vreodată) – că altfel nu-mi imaginez de ce nimeni, cu mici excepții cu mine-n frunte, în țara asta, nu face nimic să oprească și să tragă la răspundere șleahta de găinari care conduc în prezent și de vreo 70 de ani, în mod stângaci și opresiv România. M-am gândit că ar fi bine să-mi văd mai bine de femei decât să mă implic și să-mi sacrific acest viciu pentru o nație de idioți, după cum remarca și Petre Țuțea în 1990 când Alegerile au fost câștigate de aceeași indivizi care conduseseră până atunci. Căci se știe că tot cei dinainte sunt și acum: securiștii, activiștii, turnătorii sau copiii respectiv nepoții lor, chiar dacă acum sunt sub steagurile altor partide decât cel comunist, conform dictonului: la vremuri noi tot noi. Dar tot atunci mi-a venit în minte o întrebare: dacă nu eu atunci cine? – și mi-am păstrat poziția: cineva trebuie s-o facă și pe asta... Dacă pe alții nu-i ajută nici spiritul nici boașele, pe mine mă țin ambele. Astfel că, o să detaliez puțin ce-i cu această Ligă a Generației de Sacrificiu, ca, totodată, să relev și superioritatea ei față de celelalte organizații politice. Așadar, LGS este o entitate politică constituită din nevoia mea și-a semenilor mei (pasiviii) de a nu mai fi jepcăriți și luați peste picior de către actuala clasă politică din România. Așadar LGS este o asociație a tuturor cetățenilor români, care cunoaște și respectă învățăturile tuturor doctrinelor politice atât timp cât acestea nu împiedică realizarea scopurilor și obiectivelor LGS. Scopul imediat al LGS este edificarea unei societăți democratice, libere și prospere în România, fără manipularea, îndobitocirea și exploatarea cetățenilor, iar scopul final al LGS este o societate bazată pe o înaltă conştiinţă a oamenilor, fraternitate, libertate și egalitate socială, o societate în care minimul garantat oricărui cetățean este: casă, masă și libertate de mișcare.

ligageneratieidesacrificiu@yahoo.com

Pentru o mai buna perceptie

2011-03-12T10:52:00.000-08:00

http://www.vplay.ro/ e un site unde se gasesc o serie de documentare care pot destepta intr-un fel sau altul...

Liga Generației de Sacrificiu

2011-03-08T15:25:00.000-08:00

Pentru că sunt conștient de calitatea mea de Individ Condamnat de Incompetența, Ignoranța și Egoismul unor Semeni de-ai mei la o Existență de mâna a doua, deci, pentru că fac parte dintr-o Generație de Sacrificiu la fel ca părinții, bunicii și tot arborele meu genealogic până la rădăcini, pentru că nu vreau să-mi văd și Copiii în aceeași postură, pentru că am ajuns la un grad de Conștiință care îmi permite să conștientizez că trăiesc o chestie mediocră pe care cu greu o pot numi viață și pentru că contextul social-politic-de rahat o cere, am decis să creez o Entitate care să lupte împotriva sărăcirii, a îndobitocirii și a ignoranței semenilor mei, deci împotriva oricărei doctrine sau persoane care pune Individul sau orice altceva mai presus de Individ.

Liga Generației de Scarificiu este deci, un instrument de luptă al indivizilor care contribuie cu trupul și cu spiritul la progresul spiritual și social a omului.

Așadar, indivizii care se regăsesc în cuvintele de mai sus, indiferent de sex, orientare sexuală sau rasă sunt rugați să trimită un mail la adresa ligageneratieidesacrificiu@yahoo.com

Ceilalți, să nu uite: CINE NU E CU MINE E ÎMPOTRIVA LUI

Cum am făcut-o pe Claudia să se lase de scris :))

2011-03-08T03:41:00.000-08:00

Mai acum câteva zile primii un mail cu niște texte care se voiau poezii, împreună cu rugămintea să-mi spun părerea. Citii și scrisei:

Bună Claudia,

mă simt flatat că m-ai ales să-mi dau cu opinia despre textele tale, dar lasă-mă mai întâi să-ți explic niște chestii pe care trebuie să le ști când vrei să scrii literatură.

1. De ce scrii

2. Ce vrei să spui

3. De ce vrei să spui

4. Cui îi spui

5. Cum îi spui

Și acum lasă-mă să-ți dau o temă. Scrii pentru că știi ce vrei să spui, de ce vrei să spui, cui vrei să-i săpui, cum vrei să-i spui.

Mie poemele astea nu-mi plac. Folosesc un limbaj învechit pentru ceea ce înseamnă poezie în ziua de azi, sunt siropoase rău. Uite, facem un work shop acum. Arunci toate poeziile astea, le uiți, și scrii niște poezii care să seducă. Una dintre funcțiile poeziei este să seducă. Să seducă direct, în câteva sau în mai multe rânduri. Imaginează-ți că cititorul tău a citit toate poeziile din lume și că așteaptă să-i spui ce n-a mai văzut. Uite, imaginează-ți că eu sunt cititorul pe care trebuie să-l seduci, dacă mă seduci pe mine cu poezia ta - suduci întreaga planetă. Păi ori scrii ceva să rupă gura târgului ori nu mai scrii...

Al tău 4 ever,

SGB

Iartă și răspunsul:

Buna Bogdan!

Multumesc pentru rabdare si raspuns. :)
Voi renunta la scris. Nu are rost sa incurc drumurile literaturii. :)) Iar sa te seduc pe tine, wow, e o munca a dracului de grea. :))

O saptamana frumoasa. Succes in tot ce faci!

Claudia

fiindcă azi e 8 martie

2011-03-07T13:36:00.000-08:00

și pentru că eu datorez totul femeilor
țin neapărat să le trimit cititoarelor acestui post
cele mai năstrușnice flori în gânduri

Poemul de luni 46

2011-03-06T11:33:00.000-08:00

Pun aici unul dintre poemele care m-a facut celebru:

Poem care i-am dat delete

...

Primul meu porno

2011-03-06T03:19:00.000-08:00

Mi-a propus mai acu o vreme Marius Chivu sa scriu si eu o poveste pentru volumul colectiv care va aparea peste ceva vreme la editura Art sub titlul Primul meu porno si-am scris. Pun aici sa ma laud o propozitie doua:

Mai urma adresa, dar nu ți-o mai zic. N-am ejaculat ca să prelungesc senzația de plăcere înmulțit cu durere și-am parcat în fața blocului. Am ieșit din mașină, i-am deschis portiera, am luat-o de gât, am mers fumând spre scară. La un geam de la etajul 36 cineva fotografia luna mai. Am intrat cu grimase serioase, complice și în ochii ei scria fute-mă. Am pășit și-am aruncat chiștocul sub scări. Abia când am ajuns la lift am început să ne sărutăm canibalic, de parcă voiam să ne înghițim limbile ca pe ciuperici otrăvitoare și să-nebunim. Mâinile au început să străbată traseele cele mai molatice, degetele să-i simtă siropul fierbinte din pizdă, curul pe care-mi venea să-l mănânc, pulsul. În oglnda în care o sprijineam sfârcurile ei aveau culoarea irișilor mei – i le-am lins. Își înăbușea gemetele și liftul urca din ce în ce mai lent, ca-ntr-o fecioară. Când mi-au căzut pantalonii am crezut că ne-am blocat. Când i-am ridicat piciorul până peste umăr clitorisul mi-a zis: Te-ai scos, fraiere ! Mă săruta ca-n delir, pierdută în vâltoarea senzațiilor, dorință de carne și sânge, foame. Când i-am introdus capul mi-am pierdut cunoștința. Am plecat din trup și când, ca un epileptic după criză, m-am întors, îi lingeam în dormitor, ardent, roza dintre fese, excitat, scos din minți, dracu să mă ia. Un lampadar prelingea o lumină confuză. O fereastră întredeschisă și dinspre ea fiorii nopții, luna. Cu buzele umezite îmi ascundea bărbăția în dragoste. Fesele brozate, rotunde, translucide, vii, sânii pe abdomenul meu flăcări cilibii, și de undeva, din subconștient, direct pe retine, filmul de mai devreme, când liftul s-a transformat în orgasm.

Ei, și-am întros-o și-am luat-o câinește, pe la spate ținând-o de dește, cu mișcări diabolice, tare, pătrundeam în ea ca-ntr-un soare, juisam, eram pân’ la prăsele, în orbite aveam două stele, și în suflet ceva ca un cer. Ea urla fără niciun reper, de-auzeai și tu acum când, mă citești în gând surâzând, și ne vezi cu al minții roz ochi... scuipă-ne, să nu ne deochi!

Anul ăsta

2011-03-05T02:35:00.000-08:00

voi publica Chipurile în Germania. Am selectat din pachetul de recenzii scrise despre acest volum și am trimis editurilor într-o mapă de presă, următoarele fragmente:

Fara fite retorice, perfect lizibil si impresiv cu oricare dintre poemele sale, autentic social si golanesc prin tropi, inedit, interesant, dur si «greu» – daca ar fi predat liceenilor, SGB ar repera onoarea pierduta a poeziei.

Marius CHIVU, nr. 326, 2010, in Dilema Veche

mereu zen, capabil sa sufere pina la crucificare dar agnostic, dotat pentru viata dar plictisit de orizontalitatea ei, atractor de placere si spectator distant al suferintelor lumesti, poezia devine, pentru SGB, mai putin o cale de mintuire, mai putin o terapeutica a bilei negre provocate de perversitatea lumii, cit o curiozitate, un altfel de divertisment, un alt acces la lume, poate singurul inspre carnea ei, inspre profunzimi sau inalt, o forma de dandysm pe care si-o permite cel care, nascut si crescut in strada (...) Plin de energie si viziune, prin subtilitatea enuntarii si prin felul in care se inscrie, in raspar, in „traditia” poeticii doomiiste, cu duritatile ei de limbaj si catabaza pe care o inaugureaza, SGB e o voce de care trebuie sa se tina cont. Pe trunchiul poeziei romanesti contemporane iesite din beat-ul american, expresionismul german si suprarealismul francez, ramura Chipurilor se altoieste solid.

Alexandru MATEI, august 2009, in Dilemateca

Nu stiu sa spun care din trasaturile pe care le-am schitat contribuie mai substantial la farmecul Chipurilor. Nici daca nu cumva seria de detracati, femei usoare, utopici prabusiti, nebuni amabili si golani de cariera, nu sustine singura interesul provocator al acestui volum. Dar e sigur ca, dintre toate pacatele biblice, unul doar, si anume acela cu reverberatii estetice, nu se regaseste in debutul lui SGB. Al doilea. Povestea protagonistului se petrece in intervalul dintre douazeci si patru si doua zeci si cinci de ani, simultan cu multe alte povesti ale rudelor, prietenilor si rivalilor sai. Totul, chiar si inmormintarile, descinderile politienesti sau despartirile, pare un vadit spectacol aniversar. Nu se-mplinesc insa virste, ci destine.

Cosmin CIOTLOS, 4 septembrie 2009, la Radio Romania Cultural

Chipurile de Stoian G. Bogdan este o carte de poezie care se citeste ca un volum de proza, o carte legata de multe chipuri-personaje care o populeaza, multe pina la moarte. Chipurile lui Stoian G. Bogdan pare a fi o carte biografica, dar n-ai de unde sa stii cita realitate e acolo si cit e fictiune, daca nu-l cunosti pe scriitorul care zice-ntr-un poem ca nu e un poet, ci e poem, un poem care scrie pentru ca traieste. (...) Poezia lui Stoian G. Bogdan are personalitate, iar atitudinea ei imi aminteste de beatnicii americani. Un poet interesant care merita citit si urmarit in continuare.

Mihail VAKULOVSKI, revista Tiuk!

Prospetimea, naturaletea, autenticitatea textelor marcate SGB sunt imediat sesizabile. Aceasta constituie in sine o performanta, atat pentru lectorul blazat de cate revolutii si autenticisme artistice a consumat, cat si pentru autorul care poate – uite – sa genereze efecte deliteraturizate, insa reconvertibile literar. Siguranta acestui liric cu figura de brigand (ca sa nu spun „infractor” si sa se sesizeze, din oficiu, organele autoritatii) este, apoi, surprinzatoare. Fiindca e destul de dificil pentru un tanar scriitor sa patrunda, in forta, pe o piata a expresivitatilor contondente liberalizata complet.

Daniel CRISTEA-ENACHE, 31 mai 2010, pe www.cultura.ro

SGB scrie o poezie cu atitudine, o poezie constienta de propriile valente, care nu isi pune intrebari asupra valorii estetice, ci poate doar asupra valorilor existentiale, si aceasta fara a se transforma in poezie moralizatoare. Iar aceasta atitudine, desi de cele mai multe ori implicita, subsidiara, ne este indusa de focalizare, de perspectiva celui care priveste sau care ia parte fara sa actioneze propriu-zis. Pentru ca ochiul prin care avem acces la acest univers este unul static, imobil, captiv siesi. Si este si un ochi care capteaza chipurile, fara a inceta sa apartina, la rindul lui, unui alt chip. Mai departe, la un al treilea nivel, nu mai exista decit chipul cititorului care se confunda, la limita, cu toate celelalte chipuri. Un joc al conventiilor, al fictiunii care se suprapune intr-un mod imperfect, dar constant realitatii, substituindu-i-se si fiind inlocuita la nesfirsit.

Oana Catalina NINU, 24 septembrie 2009, in revista Observator cultural

Citita fara idei preconcepute, cartea – bulversanta – dezvaluie un poet capabil sa surprinda, ca-ntr-un album hiperrealist, episoade nebunesti si „chipuri” greu de uitat ale declasaţilor care i-au marcat existenţa, victime deloc inocente intr-o lume iesita din ţiţini. (…) una dintre principalele calitaţi ale poemelor lui SGB este caracterul cinematografic, de film verite.

Paul CERNAT, 24 septembrie 2009, in Observator cultural

Chiar daca pe coperta a treia scrie altceva, Chipurile („Cartea Romaneasca”, Bucuresti, 2009) nu este un debut propriu-zis, ci una dintre cele mai puternice carti de poezie din ultimii ani. Au mai fost volume remarcabile dupa 1989, dar parca niciunul nu avea atata relief. El impune un fel aparte de a scrie, un adevarat brand poetic: SGB-ul. Sau, daca vreti, SGB-imul. Care inseamna poza, virilitate, frustrare, umor rece si, poate surprinzator, sensibilitate. Multa sensibilitate. (...) SGB are lipici.

Adrian Jicu, 2010, in revista Ateneu

(…)un poet de viziune, cu un imaginar pregnant si original – mai degraba absent la scriitorii tineri de azi –, foarte capabil deja de a spune poezia verde-n fata.

Alex Goldis, 2010, in revista Vatra

Cinism si compasiune, unul de scriitura, celalalt de inima, fac la SGB o unitate de afect si comportament stilistic; o unitate in care cele doua se exaspereaza si se emuleaza reciproc. Nu-i vorba de o haina cinica sub care se ascunde o inima sentimentala, ci chiar de un cinic sentimental; pe cit de cinic, exact pe atit de sentimental.

Al. Cistelecan, 2010, inrevista Romania Literara

Lucrul cel mai surprinzator si cel mai paradoxal este ca la Stoian G. Bogdan acest spectacol cu mãsti lasa o senzatie deplina de autenticitate, poetul reuseste sa intre in pielea personajelor sale ca in propria-i piele…

Octavian Soviany, 2009, in revista Tribuna

El este cel dintai care se declara poet, ba mai mult, "poem", pentru ca - mai apoi - comentatorii sa intareasca spusele lui. Daca insa aceasta indrazneala de-a dreptul excentrica nu ar fi fost dublata de un talent pe masura de ascutit, daca luciditatea nu ar fi fost de partea lui, destinul i-ar fi zambit, cu siguranta, stirb.

Iulia Iarca, 2009, in Ziarul Financiar

Cartea a aparut in 2009 si are sansele sa bata multe carti de poezie ale multor poeti deja iesiti ca „maestri” in arena.

Gellu DORIAN, , in Convorbiri literare

Cum sa reușești în politică

2011-03-03T14:00:00.000-08:00

Cum sa reușești în politică este una dintre carțile jurnalistului, scriitorului, psihologului, consilierului de imagine etc. etc. și nu în ultimul rând, domnului Marius Ghilezan; care, în paranteză si de dragul istoriei fie spus, mi-a povestit că la varsta mea mai marii urbei îl supranumeau Priticul-Atomic. O carte necesară în lista de lecturi a oricărui cetățean cu o minimă doză de stimă de sine. Spun asta pentru că utilitatea ei practică este incontestabilă, atât pentru un viitor om politic, pentru un viitor director de campanie electorală cât și pentru orice cetățean cu drept de vot în vederea familiarizării cu tacticile pe care le folosesc oamenii politici pentru a câștiga voturi. E un întreg câmp cu informații între coperți, de la elementele necesare comunicării politice până la tehnicile de campanie electorală, un câmp structurat gradual, într-o așa manieră încât, după lectură, orice cititor devine posesorul unor imagini exhaustive ale bucătăriilor interne ale partidelor, cât și ale celor ale candidaților lor. Se spune că există trei feluri de oameni: ăia care habar n-au ce se întâmplă, ăia care știu ce se întâmplă și ăia care fac lucrurile să se întâmple. Minimul pe care-l poate oferi această carte este că, poate transforma cititorul în unul care știe ce se întâmplă și deci, si in unul care poate să evite capcanele indivizilor de rea credință care manjesc scena politica contemporana. O fi puțin?

Koaie grele

2011-03-03T00:59:00.001-08:00

Daca te uiti in lista blogurilor pe care le urmaresc o sa gasesti blogul Koaie grele al poetului Bogdan Lipcanu. Daca te faci click pe el vei gasi urmatorul articol:

"razboiul ocult a inceput

o serie de directive se impun:

1. confiscarea tuturor averilor mai mari de 200.000 de euro si impartirea lor saracilor. nivelarea societatii si egalizarea tuturor salariilor.

2. confiscarea averii lui dinu patriciu si expulzarea acestuia din tara

3. desfiintarea armatei romane precum si a corpurilor de control inutile, de sorginte militar-militieneasca. reducerea drastica a pensiilor de militari, politisti, procurori si judecatori. Pentru ca au beneficiat de privilegii, pensiile acestora se vor situa sub nivelul pensiei minime, numindu-se pensii de ispasire si caire.

4. formarea de divizii paranormale antrenate de adepti yoghini.

5. restringerea privilegiilor bisericesti, secularizarea (din nou) averilor manastiresti

6. deschiderea granitelor, iesirea din uniunea europeana, iesirea din tratatul Nato, imigratie libera

7. eliminarea obligativitatii invatamintului religios crestin

8. reintroducerea invatamintului obligatoriu de 12 clase. asimilarea si educarea fortata a tiganilor

9. renationalirea industriei petroliere, precum si a marilor industrii productive, nationalizarea bancilor si institutiilor financiare. Renationalizarea cladirilor si terenurilor retrocedate de statul roman dupa 1989.

10. condamnarea politicii oficiale a statului israel dusa fata de palestinieni si fata de statele arabe. Propunerea desfiintarii statului israel.

11. prepararea pentru razboiul ocult - mental. infiintarea de ashramuri, centre de antrenament si meditatie, angajarea de instructori telepatici. (aceasta faza va fi deschisa de dizolvarea armatei romane, precum si de distrugerea armamentului de tip conventional)

12. de-romanizarea Romaniei; anularea sintagmei de "stat national" din constitutia Romaniei"

Acum sa analizam putin:

1. O prostie. In baza carui fapt sa confisti toate averile mai mari de 200000 euro? A invidiei? A fustrarilor de sarac? A cui? O reforma de acest gen se impune, dar nu in termeni din acestia marxisti-leninisti-primitivi. Confiscarea averilor dobandite prin mijloace ilicite, a averilor nejustificate ale tuturor demnitarilor de dupa 90. Si daca tot se vrea o actiune cu coaie, sa zicem si: arestarea lor in baza faptului ca poporul roman e sarac, datoria externa e de peste 300 miliarde euro, tara este si a fost administrata prost, nu se stie ce s-a facut cu acesti bani si cu banii care s-au luat in urma asa ziselor privatizari etc. Adica: Ne-ati ruinat platiti si va duceti la puscarie.

2. Punctul 2 se impune fara a doua parte. De ce sa-l expulzezi cand poti sa-l tii aici bine mersi la puscarie?

3. O prostie. Aici poetul probabil ca se tripase rau :D

4. :)))) si stiu ce vorbesc caci stiu ce vorbesc.

5. Punctul acesta nu e rau dar e ingust. Eu as zice: Desfiintarea Bisericii. Aici mai e o discutie: Biserica are in patrimoniu cimitirele or procedeul asta cu ingropatul mortilor e primitiv si inestetic. De cat sa-ti lasi persoanele dragi sa putrezeasca, sa fie mancate de viermi, mai bine le incinerezi. Nici nu ocupi spatiu si nici nu platesti bisericii taxe sa-ti tina mormantul si mortul.

6. Aici cred ca ar fi de discutat. Ar trebui facuta o balanta intre ce avantaje are tara noastra in calitatea de membra a UE si ce dezavantaje. Si ce dezavantaje sau avantaje dobandeste prin aceasta masura.

7. Clar. Materia Religie ar trebui sa invate elevul ca religia e opium pt. popor, ca-i un fals, nu sa-i indoctrineze.

8. Clar, desi si aici ar fi de discutat, intrucat conteaza mult si ce invata elevii la scoala, ca momentan invata numai prostii si lucruri inutile.

9. Eronat.

10. Prostie curata.

11. Trip prost.

12. De acord. Eu nu sunt roman dacat cand imi convine. Eu sunt universal :))

Ioan Es. Pop despre Torrent

2011-03-01T02:01:00.000-08:00

În chimie, radicalii liberi sunt identificaţi, recunoscuţi, studiaţi cu o anumită îngrijorare. În literatura română, radicalii încă nu sunt chiar liberi, dar circulă cu tot mai puţine inhibiţii prin spaţiul privat al nefericirii colective.

Un radical născut să fie liber şi care chiar se comportă aşa este Stoian G. Bogdan. I-am citit „Chipurile” pe când încă se aflau în manuscris şi am ştiut din prima că am în faţă o poezie grea ca securea cu care, la abator, e lovită vita între coarne înainte de a fi înjunghiată, o poezie autentică sută la sută şi natural expresivă.

M-am gândit atunci la autor ca la un individ care a trăit toate experienţele descrise acolo şi mi-am zis că, dacă-i aşa, a cam experimentat totul, deci riscă să se repete.

M-am înşelat. Romanul „Nu ştiu câte zile” venea cu experienţe noi şi cu propuneri şi mai îndrăzneţe. Iar acest „Torrent”, pe care l-am citit tot în manuscris, mi-a produs numeroase furnicături pe şira spinării. Este o carte de poezie numai bună de povestit, dar îndrăzneala lui SGB merge aici până-n pânzele albe, motiv pentru care nu m-aş mira ca radicalul autor şi radicalul lui copil de hârtie să fie puşi la zid.

„Poveştile” trec uneori de limita suportabilului, limbajul încalcă tot ce poate fi încălcat – şi totuşi e multă poezie aici, iar uneori prin zidurile ei susură voci ce mărturisesc că SGB ştie face şi reverenţe, aşa cum se întâmplă în „Poemul drogangiilor”, care mi se pare că invocă şi evocă un text celebru din celebra „carte Alcool” a lui Ion Mureşan: „Ah preafericiţii, ah preafericiţii drogangii,/ cum toată lumea îi priveşte cu râcă!/ Dar mai ales, mai ales noaptea când levitează pe străzi/ şi-s ca nişte cerculeţe de fum/ scoase din irişii unei zeiţe cu pupilele dilatate// care apropie de ochii lor stelele/ ca pe niște lentile contra realității. Şi numai ce ajung/ să se uite prin ele, şi înaintea lor,/ unde până atunci lumea era exactă, nefericită şi strâmtă, zdrang,/ ca un balaur coercitiv, apare duba poliţiei – ni-no...”

Istoriile şocante, sumbre, macabre, profund ofensatoare pentru omul comun trebuie descuiate însă cu cheia următoare: „pe străzi sunt numai primitivi. blocuri ca nişte zâmbete cariate,/ clădiri pline cu birouri ocupate de sclavi, supermarcheturi cancer,/ vitrine în care se/ reflectă miliarde de maşini, feţe de toate culorile,/ figuranți captivi într-o realitate mai falsă decât toate/ realităţile mele de drogangiu, dependenţi de cuvinte, sub control,/ mai prejos de cuvinte, îngrădiţi de legi, cutume, mai prejos de legi, cutume, create să coordoneze, să fută, vieţile, conduita, gândirea,/ sub sancţiune. figuranți sub influența vanității, a dușmăniei,/ a dorinței de putere, a invidiei, a iubirii, a retardului, a ignoranței,/ a minciunii, a etc. etc. primitivi într-o lume tot mai gogonată pe care nimeni n-o contestă./ vizavi tu: ieşi afară”.

Aţi înţeles: Radicalul chiar e liber.

ioan es. pop

Poemul de luni 45

2011-02-28T00:59:00.000-08:00

Jose Nunez - Bilingual

Bilingual

Singurul afrodisiac de care am nevoie este vocea ta
Te aud cum imi spui pe nume
Imi faci semn sa-ti raspund
Iar eu iti spun ca tu esti raspunsul la orice intrebare pe care am avut-o
vreodata despre dragoste
Fara cuvinte folosesc limba sa spun povestea noastra
Urmaresc umbrele corpului tau
Ingenunchez in fata ta , ochii mei sunt incantati de masculinitatea ta
De toata divinitatea ta si te laud
Pentru ca toate sunt pentru mine
Incep sa ma hranesc cu delicatetile tale
Diger ciocolata semi-neagra , topindu-se
Imi aluneca pe barbie
Aroma ta este ceva ce Godiva nu poate recreea
Am nevoie de fiecare atom din anatomia ta
Necesitatea este pusa inainte sa cunosc ca tu esti sursa spiritualitatii
mele
Ma inmoi inauntru si pe dinafara reglandu mi mai mult constiinta
In subconstient ma gasesc revizuind scenele noastre de dragoste
In visele zilnice
Vad acea fata pe care o ai cand ma faci "sa-mi dau drumul"
Si ma face sa te vreau chiar acolo si apoi
Ma gandesc la tine si la locuri nepotrivite gasite
Senzatii furnicand in locuri private unde as vrea sa fiu prinsa intre o
stanca si "partea" ta tare
Uda imi intind si desfac picioarele si "locul" meu se transforma intrun
plan pe care u ai vrea sa l elimini
Cunosti corpul meu ca pe spatele mainilor tale
Atinge-ma si trimite-ma in extaz
Coapsele mele tremura anticipand o penetrare adanca care ma ridica
la cer
Trupul in crestere
Trudeste
Gafaie
Dispune topirea
Trage-ma de par si
Zgarie-ma pe spate
Capat un temporar caz de tourettes pentru ca tot ce pot spune sunt 4
litere in 4 octave la rand , strig numele tau

Ai tati....esti asa mare si asa dur
Si mi-o dai atat de bine
Tu esti pacatul meu mortal
Fa asta inca o data

Mi-o tragi si devin bilingva
Mi-o tragi si devin bilingva
.....................................................

Vad limba ta roz intre buzele tale si o vreau intre ale mele
Si ma lupt
Cum ma lingi ma torturezi
Incerc sa scap
Dar nu chiar
Alerg afara din camera implorand pentru mai mult , ma urc pe perete
care a fost zgariat de tocurile mele
Din nou
Te uiti pe furis la coapsele mele si-mi spui sa fiu potolita
Si eu de buna voie te aprob pentru ca imi place felul cum ma domini
Cer "sa-mi dau drumul" pentru tine si asta si fac
Te-ai imbinat cu mine deci sunt cea mai buna,dar tu
Tu m-ai cucerit cu aceste unice lumii ale orgasmului si le-ai multiplicat
Din nou si din nou
Fata mea radiaza cu pasiune
Perna mea miroase a tine
O mireasma care ma obsedeaza
Camera mea miroase a cel mai bun sex
Eu
Ma acopar cu amprentele trupului si a mainilor si tu deasupra mea
Numele tau scris memorabil pe corpul meu in istoria geneticii tale

Mi-o tragi si devin bilingva
Mi-o tragi si devin bilïngva

Primitivii

2011-02-25T07:56:00.000-08:00

uite te putin la ei

http://www.youtube.com/watch?v=UaDlfODoaEE

clipul asta e mai mult decat o parabola.

si uite te si la asta unde nu apare nicaieri vocea maestrului

http://www.youtube.com/watch?v=et95HcguN_0

Adrian Jicu despre Nu-stiu-cate-zile

2011-02-23T03:27:00.000-08:00

Puterea scrisului

După succesul înregistrat cu Chipurile, Stoian G. Bogdan îşi încearcă acum norocul pe terenul prozei, publicând „un superRoman” (cum scrie pe pagina de gardă) intitulat Nu-ştiu-câte-zile (Bucureşti, Editura „Trei”, 2010). Alcătuită după o reţetă de succes, cartea are ingredientele necesare: formă grafică atractivă, o prezentare voit tare, făcută de Mihai Vakulovski, şi îndemnuri la lectură, pe coperta a patra, unde iată ce găsim: „V-aţi săturat de literatura cu majusculă? Vreţi să citiţi un roman tare? Un roman fără cearcăne, fără riduri? Cu mult haz, multă adrenalină şi multă dramă? Vreţi suspans şi lacrimi, sânge şi alte fluide, limbaj viu şi o poveste incredibilă? Vreţi un roman despre realitatea de lângă voi? Atunci întoarceţi cartea, deschideţi-o şi apucaţi-vă imediat de citit!” O listă lungă de promisiuni, semn că editura şi-a însuşit destul de bine tehnicile de marketing occidentale, pe care încearcă să le aplice publicului de la noi. Nu-mi pot da seama cât de eficiente vor fi aceste îndemnuri, dar pot spune că pentru mine efectul a fost mai degrabă unul invers.

Povestea în sine este relativ simplă şi o găsim rezumată pe aceeaşi coperta a patra: „Nu-ştiu-câte-zile e filmul alert al parvenirii lui Narcis Ivan, avocat cu veleităţi scriitoriceşti, într-o lume în care doar cel mai deştept şi mai rapid face regula. Adică, cel mai şmecher. O carte despre cei din jurul nostru, deveniţi personaje ale unei realităţi kitsch. Un fel de roman al vieţii fără fard.” Aşadar, un scenariu de film american, cu aventuri aproape senzaţionale, în care protagonistul se întoarce superbogat în Comăneştiul natal, unde, alături de tovarăşii din adolescenţă, bate nişte ţigani care puseseră stăpânire pe oraş, unde stârneşte invidie, dar şi admiraţia fetelor şi nevestelor, dar se şi aprinde după o anume Livia, pe care o prosteşte să îl însoţească în Italia, unde interlopul Victor Caran, influentul său viitor socru din Bucureşti, îl trimite cu o misiune extrem de importantă. La Torino îl descoperă chiar pe cel care comandase uciderea părinţilor săi, Rustem, pe care îl împuşcă după ce află cine a săvârşit crima. Întors în ţară, îl caută pe ucigaşul devenit om de afaceri la Baia Mare şi, evident, îl împuşcă, răzbunându-se. Între timp, Catarina, logodnica sa bucureşteană, trimite la Comăneşti un gealat, Dragoş, care află de aventura lui Narcis cu Livia, o găseşte pe aceasta şi o violează. Epilogul ne readuce la convenţia brutală din începutul romanului, unde naratorul ţine morţiş să-şi impună o poziţie dominantă în relaţia cu cititorul: „Să stabilim din start: eu sunt autorul şi asta-i cartea mea. Faptul că tu citeşti rândul ăsta e pură întâmplare. Faptul că eu scriu rândul ăsta nu e. În momentul în care ai ales să citeşti, ai căzut în mâna mea. Dar nu-ţi fă (sic!) probleme, o să înveţi multe şi toate îţi vor folosi la un moment dat. Deci, dă pagina.”

Cu un subiect mai degrabă neconvingător, de film american, romanul s-ar putea salva doar din perspectivă parodică, Stoian G. Bogdan refuzând ostentativ, în maniera-i caracteristică, modul convenţional de a scrie proză şi încercând să impună alt mod de a crea. Aerul avangardist şi poza sunt, de fapt, principalele atuuri ale unei cărţi greu definibilă. Reuşitele ei (puţine câte sunt) ţin de lipsa de inhibiţii şi de respingerea unor convenţii romaneşti. Nu-ştiu-câte-zile izbeşte prin paradox: pe un subiect comercial, autorul construieşte un roman care se dezice de convenţiile romanului comercial. Altfel spus, el încearcă să prindă doi iepuri, succesul de piaţă şi valoarea, însă reuşita e îndoielnică.

Pentru unul care a citit Chipurile şi e familiarizat cu felul de a scrie al autorului, Nu-ştiu-câte-zile e o supă reîncălzită sau, dacă vreţi, un roman în care SGB alunecă în manierism. Chiar dacă sub o altă formă (epică), substanţa cărţii e, în definitiv, aceeaşi. Dacă în poezie ea însemna ceva nou, atât la nivelul limbajului, cât mai ales al atitudinii, al unui alt ton, care lipsea în lirica ultimilor ani, acum am avut o acută senzaţie de construct artificial al cărui scop este vânzarea. Ceea ce nu e neapărat rău, dar nici suficient pentru un roman de valoare.

Din revista Ateneu

-------------------------------------------------------------------------------------

Comentariu:

Adraian Jicu, este dupa parerea mea unul dintre cei mai inteligenti critici literari romani ai momentului. Pe langa asta, nici nu e sub egida vreunei edituri, asa ca verdictele sale sunt, pana la proba contrarie, de buna credinta. Problema acestei recenzii este una pe care am intalnit-o in mai toate recenziile care s-au scris despre roman, anume: recenzentul nu vorbeste despre cartea mea ci despre ceea ce gresit a intales el din cartea mea. Pentru ca, in superRomanul meu Nu-stiu-cate-zile, protagonistul Narcis Ivan nu se intalneste la Torino cu cel care comandase uciderea parintilor sai. Iar la Baia Mare nu se intalneste cu ucigasul, asa cum povesteste criticul. Si aici intervine intrebarea, daca recenzentii povestesc in recenzii alte carti decat cea pe care am scris-o eu, oare nu au citit, asa cum mai obisnuiesc, cartea fara un minim de concentrare? Tind sa cred ca da. Si am si explicatia. Exista unii critici cu care eu nu sunt in relatii cordiale. Acestia mi-au muscat de cur romanul in varii ocazii. Stii cum e, e mai usor sa crezi decat sa gandesti. Unii daca altii le zic ca cerul e verde cred. Asa e sunt si criticii. Zic: ce faci ba, ai citit cutare? da, ba, e prost, e naspa. aha, asa credeam si eu. Criticul cacanar Alex Goldis, de altfel, a scris un text rau voitor pentru revista Cultura inainte ca romanul meu sa iasa pe piata. Faza e ca textul era despre romanul in care el nu aruncase niciun ochi. Dupa aia i l-am trimis. Altfel, criticul bacauan intuieste ceva ce altii nu au intuit, ceea ce imi confirma ca noi astia din Bacau suntem mai destepti, si anume ca, romanul este unul avangardist si deci, criteriile dupa care il judeca criticii din prezent sunt obosite. Pana la urma o sa ma enervez si-o sa m-apuc de scris o noua teorie literara, caci teoriile deja existente nu pot constitui mijloace de interpretare ale literaturii mele. De ce? Pentru ca toate filosofiile literare sunt niste elucubratii. Ele pornesc de la idei gresite. Cum asa? Pai uite-asa. Cei care le-au creat erau sub invluenta a ceea ce Marx numea opium pentru popor, adica a religiei. Or orice om care sufera de molima religiei este un idiot si deci, tot ce iese din gura lui e idiotenie. Criticul mai afirma si ca romanul nu are valoare. Asta nu inteleg criticii, ca cultura pe care o fac eu, fute minciuna in care cred ei si deci, ceea ce inteleg ei prin valoare e stupid. Ma intreb si eu: cum plm n-are valoare daca costa 25 de lei si se vinde?

Criticul literar George Neagoe despre TORRENT

2011-02-22T10:03:00.001-08:00

"Torrent, prozopoemul halucinogen obţinut de Stoian G. Bogdan într-o distilerie încă nedibuită de prohibitorii creativităţii, nu este o măruntă prăvălie de vise, ci un teatru al demonilor care, nu doar că aţâţă sufletele, ci reprezintă, întotdeauna, dreapta măsură a păcatelor."

Poemul de luni 44

2011-02-21T03:25:00.000-08:00

Traian Demetrescu zicea pentru poemul de lunea asta ca

E trist

E trist: din gândurile noastre
Şi din durerile intime,
Noi facem opere de arta,
Ne punem inima pe rime;

Şi-nchizând-o-ntre coperte,
Cu lumea ei de armonii,
Ne-nstrăinăm de ea, şi-o ducem
Spre-a fi vândută-n librării.

Veste buna

2011-02-17T09:32:00.000-08:00

Zilele trecute am stat si-am analizat tot filmul cu literatura.
Am decis ca ma las de scris. Am scris destul. Din nefericire m-am nascut intr-o tara prea de cacat ca sa continui.
Astfel ca, de azi inainte, nu mai sunt scriitor ci, simplu civil.
Una dintre consecintele acestei decizii e acest text...
cam ultimul de blog-ul asta. Deci:
Le multumesc tuturor celor care m-au citit,
tuturor celor care au scris despre cartile mele
si nu in ultimul rand tuturor celor care m-au muscat de cur.
Marturisesc ca am gata doua romane si doua volume de poezii,
unul dintre volumele de poezii este Torrent - o sa-l public anul asta in Romania, pentru ca vreau sa-i dau literaturii romane de 20 de ori mai mult decat isi permite, iar celelalte carti, 3 la numar, cat voi fi viu nu vor aparea niciodata in limba romana, in Romania, pentru ca sunt prea destepte pentru romanii din anii astia. Cred ca daca ma nasteam intr-o tara moderna, civilizata, etc. as fi luat relaxat Nobeluul pentru cartile pe care le am in buzunar... dar m-am nascut intr-un cacat numait Romania si... Asadar, cu 8 carti imi perimit sa ma las de literatura si sa ma apuc de ceea ce e cu-adevarat important pentru mine... Nu mai vedem... Ceau!

il iubim pe SGB :))

un poem din TORRENT

2011-02-15T14:43:00.001-08:00

1
exstă o orhidee deasupra fiecărui lucru
și există un ochi care odată deschis
te lasă să vezi un câmp cu petale de curcubeu
peste lume
te lasă să vezi
cum ai vedea o planetă cu iris
ochiul meu

2
cineva cântă clapele pianului
cineva scoate draci când lovește în tobe
bum ba bum
bum ba bum
bum ba ba
și altcineva suflă în saxofon o muzică fierbinte ca o limbă-n ureche
și mă înfiorează
și număr pân’ la

3
mă gândesc că aș putea aprinde cu-n băț de chibrit dragostea
ce-a fost odată ca niciodată ca o dantelă-ntre noi
mmm

poemul de luni 43

2011-02-14T03:50:00.000-08:00

Constant Tonegaru

Cantec pe hartie

Nu stiu daca sunt îndeajuns poet mare
sa fiu papuse de ceara lânga Marat si Camille Desmoullins,
sa n-am inima sau fitil ca oricare lumânare
pe bulevardul Montmartre în muzeul Grévin.
Totusi am o inima simpla ce bate cu desperare
sa intre în femeile cu sânul fierbinte si crud
în care desenez cu cerneala o mare albastra
închipuindu-mi ca sfârcurile sunt atolii din Sud.
Noaptea caligrafiez curtezanelor epitaful meu pe ferestre:
„Sunt condotierul Tonegaru fara spada;
mi-am tocit-o ascutindu-mi ultimul creion
sa scriu cum am dat în poezie cu o grenada“.
Iata, sa-ti aduc de la lupta femurul meu sub balcon
am trecut un fluviu ce-si suna solzii în galop arbitrar
ducând în alte sfere ca pe un calaret fantastic
armatura mea proletara de var.
Un înger îsi desfrunzeste din aripi albul arctic
amintindu-mi cum am fost un apostrof, o virgula pe cer;
trist, trist, lânga tombarina cu coardele sparte
astept sa plec cu o garoafa alba la rever.
Doamna, aceasta e cea din urma floare pe care mi-o arunci
si de balcon îmi agat pielea ca pe o camase deoparte –
sunt Soarele ce-si gaseste lancile aduse din spelunci
în pulpele dumitale dogorind ca niste orase incendiate

Citesc niste poezii

2011-02-13T03:07:00.000-08:00

luni la 8 seara in club Watt, undeva de pe langa Foisorul de Foc, habar n-am unde, dar cica exista.

Informeaza te inainte de angajare la videochat

2011-02-12T10:54:00.001-08:00

Daca esti putin destupata la minte, sexi, oachesa, ai nevoie de bani, sau pur si simplu esti exibitionista, videochat-ul e job-ul perfect pentru tine. Faci bani multi usor. Daca esti mentalitate de mamaie, nu citi mai departe, mersi. Ce trebuie sa faci? PE langa faptul ca esti feminina, fumoasa, dulce, clada, senzuala, adorabila, poti sa-i seduci pe onanistii din spatele monitoarelor, poti sa-i lasi sa-ti priveasca formele rotunjite si sa-i aduci, cu miscari lascive, la orgasm, iti trebuie un training videochat specializat pentru un efect intens si surprinzator. Unele femei fac asta fara nicio pregatire prealabila, o au de la natura. Altele trebuie învatate. Daca vrei, expertele noastre te pot invata totul. Iti va folosi si-n viata personala, cu barbatii palpabili, nu doar pe web. De altfel, nu-i nici greu si nici neplacut. Se stie ca nu este mai mare placere decat placerea de a provoca placere. Videochat-ul nu mai este ceva nou. Am o gramada de prietene care si-au cumparat casa practicand videochatul, deci se poate.
Cea mai puternica retea de studiouri videochat e in Iasi si Scoala de Videochat are o experienta de peste 6 ani in domeniu, studiand si cercetand fiecare fenomen aparut in materie de videochat.
In plus, discretia e mai mult decat maxima, astfel ca, nu vor sti decat cei carora le spui, ce faci tu. Si pana la urma ce faci? Esti sexi pe bani, nu faci sex pe bani. Gandeste-te!

Recenzie

2011-02-12T01:42:00.000-08:00

Dupa ce am citit cartea la care fac referire mai jos mi-a venit cheful sa scriu o recenzie, desi nu obisnuiesc sa-mi stric stilul cu genul asta de scrisoare, am facut-o mai mult ca sa discreditez mai mult critica literara, caci, asa cum spuneam, criticul literar este personal auxiliar costisitor si inutil.

Cântecele inteligento-tembele

Am încercat din răsputeri să caut un poem care să nu-mi placă în mult așteptatul volum de poezii a lui Sorin Gherguț Orice uverturi & reziduuri și-n timp ce citeam simțeam că nu se mai termină… nu se mai termină demonstrația de stil care cu fiecare pagină devenea din ce în ce mai seducătoare, de parcă Gherguț și-a propus să ne fută pe toți când a scris :)
M-am gândit pe cine pastișează, oare pastișează? Paranoia din mine... În sfârșit încă un poet de clasă superioară se ivește, după atâtea visceralități și lamentouri cu care piața de poezie e infestată mai anual, spre deliciul unor cititori cu obrazul netăbăcit, dar mai ales, al unor critici literari care, deși aflați în jurul vârstei de 30 de ani, posedă mentalitatea și spiritul critic ridate. (Contactul indirect cu civilizația îmbătrânește înainte de termen). Așadar, poezia lui Gherguț nu e una cu care cititorul profesionist de poezie să se fi familiarizat în ultimi ani, ci, mai degrabă una asemeni unei concluzii, făcută în canon propriu, a întregii poezii a ultimelor sute de ani – Gherguț îmi dă impresia unuia din familia poeților cu centură neagră. Despre ce vorbește în această carte? Dacă aș spune, eventualul cititor, n-ar găsi întemeiat. Gherguț vorbește despre orice și aparent aproape despre nimic, astfel că, la fiecare lectura, poeme sale edifică interpretări diferite. Face imnuri anti-muncă, deci antisclavie. Face imnuri anti și pro poezie, antipoeme și propoeme. Pentru gay face și popoeme – nu voit. Fiecare vers se anulează pe sine, ca atunci când un mincinos îți spune că-i mincinos, ceea ce-i bine. Îmi pare rău dacă îmi mai permit glume prin această recenzie, eu nu sunt critic literar, sunt doar scriitor și pentru mine genul ăsta de scrisoare e ca și pocnitul degetelor de la picioare înainte de meciul de kick-box. Totuși, aș creiona una dintre interpretările care mi-au venit la ultima lectură. Dar dacă fac asta risc să cad în capcana în care cad criticii des, să eludez realitatea că fiecare individ percepe până și lucruile cele mai banale diferit de restul semenilor, altmiteri o chestie atât de înșelătoare cum e poezia. Mâine poimâine, un cititor ar putea să interpreteze acest text ca fiind un poem, că la poezie versurile sunt mișcătoare, interpretările ca nisipurile, și conștiința îmi spune să nu mă dau deștept că mă ia lumea drept critic literar. Numa ăștia, deși majoritatea fără talent, își fac un talent din a vinde interpretări, de parcă oamenii n-ar fi în stare să interpreteze singuri. Sunt curios ce elucubrații vor plăsmui de data asta, sub imperiul impresiei că ei le au cu poezia, despre cartea ce de foarte bine-o vorbesc. Despre poezie cred că trebuie vorbit cu mănuși, de la distanță, pentru a nu cădea în capcana de a dezinforma eventualii cititori, și-așa puțini, cum se obișnuiește prin revistele literare ale vremii, servile fiecare la rândul ei uneia sau mai multor edituri. Apărut în colecția de poezie Cercul poeților apăruți a editurii Pandora M, coordonată de poeta Svetlana Cârstean, volumul riscă să modifice ierarhiile poeților din ultimii ani, să seducă până la lacrimi, să încânte și să nu-și găsească nici anul acesta, chiar dacă se anunța aparițiile unor poeți pe care eu îi respect, nici în anii următori, nicio concurență, dacă, evident, nu-mi public eu între timp TORRENT-ul. Aș putea să dau și mostre de versuri, oriunde mă uit în carte găsesc exemplul cel bun, doar că, mă gândesc că, oricum, cititorul căruia i-am deschis interesul va citi.
Verdict: Orice uverturi & reziduuri = excelent !

Celine

2011-02-11T03:03:00.000-08:00

Cica anul acesta autoritatile franceze refuza sa-l celebraze pe scriitorul Celine intrucat acesta a fost un mare antisemit si din vina scrierilor lui au murit ceva evrei. Eu, ca stranepot de evreu, gasesc aceasta masura stupida. De ce? Pentru ca odata mort nu mai raspunzi nici penal, iar moral, e stupid sa raspunzi, asta numai daca nu se trezeste posteritatea sa te dezgroape si sa te judece, cum de altfel a facut parca mai ieri un pontif cu predecesorul sau. Nu e ca si cand omul ar fi viu si l-ai pedepsi pentru greselile lui. E ca si cand ai pedepsi personajul mai multor amintiri, o himera. Altfel, desi un textier de geniu, Celine, a fost un primitiv ca multi altii.

Dincolo de asta, uite o recenzie de-a mea: :))

Parabola lacomului si invidiosului

2011-02-10T00:50:00.000-08:00

Citeam mai zilele trecute o carte despre care, daca as fi fost doar foarte inteligent, nu ar fi fost indicat sa pomenesc. Se numeste Suces si Putere, 48 de legi pentru a reusi in viata. Mentionez ca titlul poate induce in eroare si astfel cartea poate fi subestimata din start. In realitate utilitatea ei pentru eventualii cititori este incontestabila. Si pentru a face dovada acestui fapt, o sa va transpun pe scurt una dintre cele 48 de legi:

Legea 46

Nu da niciodata impresia ca ai fi perfect

ARGUMENT

Este intotdeauna periculos sa te arati superior semenilor tai, dar cel mai periculos este sa le dai impresia ca esti fara pata si fara slabiciuni. Invidia da nastere la dusmanii secrete, dar durabile. Este o tactica inteligenta sa scoti la iveala, din cand in cand, si cate un defect, sa-ti recunosti si cate un viciu lipsit de gravitate, ca sa previi acumularea de invidie si sa devii astfel mai om ca toti oamenii si mai accesibil. Numai zeilor si raposatilor li se iarta perfectiunea.

Incalcarea legii

Aici autorii ne spun povestea lui Joe Orton si a lui Kenneth Halliwell, care s-au cunoscut la Academia de arte dramatice din Londra si s-au indragostit. Cum niciunul dintre ei nu avea vreun talent actoricesc, au inceput sa scrie la doua maini. Intucat Halliwell primise o mostenire substantiala, cei doi au putut trai cativa ani fara sa munceasca. Piesele lor nu au avut succes, mostenirea s-a terminat si iata-i pe cei doi cautandu-si de munca. Viitorul parea negru. Dar, dupa un timp, Orton s-a apucat sa scrie pe cont propriu si-n cele din urma a ajuns sa aiba un succes rasunator. Piesa Cum sa=l distram pe domnul Sloane a atras atentia criticilor care afirmau ca un nou mare scriitor s-a ivit de nu se stie unde samd. L-au solicitat pana si Beatlesii pentru un scenariu de film. Totul mergea bine cu exceptia relatiei dintre cei doi. Au continuat sa locuiasca impreuna dar o data cu succesul au intervenit si neintelegerile. Vazandu-si iubitul in centrul atentiei tuturor, Halliwell a inceput sa se lase prada invidiei. Succesul cresetea si problemele dintre cei doi se agravau. S-au despartit iar s-au impacat si-n cele din urma, lovindu-l cu cateva ciocane in cap, Halliwell l-a omorat pe Orton dupa care a luat un pumn de pastile si a muriot si el. A lasat un bilet care suna asa: Daca cititi jurnalul lui Orton veti gasi toate explicatiile.

Apoi un citat din La Rochefoucauld:

Ai nevoie de mare talent si abilitate ca sa-ti ascunzi talentul si abilitatea.

Si in sfarsit parabola mea preferata:

Un lacom si un invidios l-au intalnit pe rege. Regele le-a spus: Unul dintre voi poate sa-mi ceara orice si eu o sa-i dau ceea ce mi-a cerut cu conditia sa-i ofer celuilalt de doua ori pe-atat. Invidiosul nu a vrut sa ceara el primul pentru ca tovarasul sau lacomul sa nu capete de doua ori mai mult, iar lacomul niciatat, pentru ca voia sa ia el tot ce era de luat. In cele din urma lacomul l-a indemnat pe invidios sa inceapa el. Astfel, invidiosul i-a cerut regelui sa-i scoata un ochi.

Prostia pe care-o fac poetii

2011-02-08T15:42:00.000-08:00

este urmatoarea:

Avand senzatia ca ei chiar sunt niste indivizi cu totul spectaculosi sau interesanti sau frumosi sau sau sau toate la un loc
cand in realitate nu sunt decat niste pacalici viscerali ( adica primitivi ) care profitand de conventia numita poezie le arata celor apti sa puna boutu
filmul lor de doi lei elucubratii
se-apuca sa scrie la persoana 1 despre, gen, ce-au mai facut, gen de astea, din pozitiile lor de maimute, profitand de dorinta animalului de rand de a vedea daca altu-i ca el sau mai prost ca el. cand prin mine urla toti avortatii si-i reduc la absurd, la tacere, la

. la la

unu ca mine, care-a iesit din el de zeci de ori, care-a umbalt prin trecut prin viitor prin intermediul a ceea ce emninescu numea cu mintea lui nu chiar cretina metempsihoza, cand ii vede se uita la ei precum Mr. Rolls Royce la Mr. Trabant. Din stadiul in care se afla unu ca mine, cu al treilea ochi deschis de mult, cu acces la constiinta suprema, la biblioteca totului, mai zen decat mR. zen, cand ii citeste il cuprinde sentimentul care vine atunci cand nu mai ai sentimente de primata, cum au poetii si oamenii in general, care poeti, amintesc, au sentimentul contextului social-politic-ignorant in care traiesc, si ai sentimentul pe care eu il numesc grapa, traductibil prin, santih ori santih la infinit, si deja, desi vorbesc in termeni cunoscuti, nu mai am cu cine vorb............

Cateva discutii cu anumiti politicieni

2011-02-07T06:19:00.001-08:00

care din pacate ocupa scaunele prin Parlament si-asa mai departe, despre legalizarea prostitutiei si a drogurilor usoare, in virtutea unui drept al omului nerecunoscut de niciun stat si-anume dreptul de a dispune de propria ta persoana asa cum iti doresti, pentru iesirea din saracie, mi-au confirmat incaodata incompetenta si ignoranta acestor humanoizi, pe care nu ma sfiesc sa ii numesc pacalici, jigodii ieftine samd. Exista doua puncte de vedere printre domniile lor: unii nici nu concep o astfel de reforma, pe care eu o gasesc mai mult decat necesara la acest inceput de mileniu trei, intrucat, din nefericire, frumoasa noastra tarisoara, nu are nicio sansa inafara de asta, caci dupa cum stiti, noi nu producem nimic, exportam mai putin decat importam samd. iar ceilalti doresc aceasta reforma, numai ca, le e frica de electorat, le e frica ca-si vor pierde simpatia poporului ignorant, ceea ce demonstreaza clar ca scopul lor nu e sa ne creeze un nivel de trai decent, ci sa-si creeze lor un nivel de trai mai multe decat decent pe spinarea noastra. Unul dintre argumentele invocate de ei e si cel ca Biserica nu e nici ea de acord. Biserica, amintesc ca nu-i decat o sleahta de escroci care practica inselaciunea, va dreseaza sa credeti in oameni care mor pentru pacatele voastre, invie si se inalta la cer :)) Opinia mea e ca n-ai cum sa fii inteligent cand crezi in cacaturi de astea, tu ce crezi?

Poemul de luni 42

2011-02-06T15:15:00.000-08:00

Pun un poem pe care l-am compus ieri pe metrou:

ceau și pussy

în plovăr și-n adidași am ieșit din casă
pantalonii pe scaun scaunul la masă
prin fereastra cu flori uscate pot fi privit
trec cu o părere de rău strada grăbit

merg unde habar n-ai și nu mai vin
ah tu iubito sunt tot un suspin
a venit primăvara cerul a înflorit
dar eu merg înainte și gândesc răgușit

vorbe reci fraze reci care m-au răcit
mi-ai tot spus m-ai tot zis acum suntem fit
și deși nu m-auzi fiindcă-ți spun în gând
nu te mai iubesc deloc de la primul rând

TORRENT

2011-02-05T05:26:00.000-08:00

Vorbeam mai ieri cu prietenul meu Cosmin Ciotlos, despre noua mea carte, care-i, dupa cum spuneam, un hibrid intre proza si poezie, un prozopoem, un soi de epopee, si Cosmin a zis ca daca scriu o carte pe an o sa ma creada astia grafoman :D Atunci mi-am adus aminte de Sadoveanu, si i-am zis ca sadoveanu a scris 1000 de carti, ce sa fac daca am viguare, frate, am scris 3 carti in 4 ani, ce daca le public pe toate in 3?
Cartea asta, TORRENT, mi-a venit acum vreo 5 ani, cand am scris cam vreun sfert din ea si-am dat-o uitarii. dupa care, mai anu trecut, strateam pe la mine cu o prietena, si femeia la laptopul meu, prin poezii, prin toata opera mea de cand am inceput sa scriu bine si pan-atunci, a gasit intr-un word. doc chestia asta, care inca n-avea titlu, i-a placut si mi-a zis ca de ce n-o continui si chestii. am recitit-o si mi s-a parut ca merita incercat. cum pe atunci eram membru pe un site pe care intre timp l-am dat uitarii, m-am gandit sa-l postez si sa observ reactiile. le-am gasit interesante, dan sociup mi-a zis s-o continui, sa fac vreo 60 de secvente, poeme-n sine impletind o poveste, nu stiu cine a zis ca-i misto, am continuat-o si-am terminat-o zilele trecute. am facut-o geniala. are vreo nouazeci si ceva de pagini A 4. Maparlo mi-a facut si doua modele de coperti din care nu stiu pe care s-o aleg, tie care-ti place?

Soare cu dinți

2011-02-04T14:09:00.000-08:00

bunădinineața, sunt aici pe
trotuar, îngheț, aștept tramvaiu’
tre’ s-ajung în oraș, mă duc la mișto,
n-am nicio treabă, poate-alunec în brațele cuiva
totuși, e multă gheață, de aia e-n întârziere tot,
blocaje în trafic, tractări, amenzi, nervi, guri spurcate,
pietonii întârzie la muncă, va fi o zi grea si
n-am niciun chef de ea, clar, dar uite că vine tramvaiul,
e din ăla fără căldură, aaaaaaaaa, bine că n-am avut bani
de bilet, da, și mi se cariază o măsea, da,
semn că pică guvernul

Poemul de luni 41

2011-01-31T00:59:00.000-08:00

Nina Cassian pe care de altfel am si cunoscut-o acu cativa ani zicea:

Romanta cu tantar

Iti mai aduci aminte, toamna ?
Era tarziu. Eram o doamna.

Aveam lungi rochii-n roz, lila,
si il aveam pe vino-ncoa

sub forma unui catelus
cu ochi de cocs, cu bot de plus.

Fugind de sufletele moarte,
de-atatea ori ieseam din carte,

ma lepadam de privilegii
visand sa pot rosti « exegi »,

sa las pe drumul nimanui,
cladiri, poeme si statui.

Iti mai aduci aminte, vara ?
Era-n amurg. Eram murdara.

Imi siroiau pe doua laturi,
zadarnici, anii mei cei maturi.

Zbura tantarul Anofel
pe langa sanul meu rebel,
pe gura mea de poama coarna.

Era in zori. Si era iarna.